Pagina cititorului

Mircea Vlasa

Mircea Vlasa, un bistriţean de 60 de ani, este un cititor fidel al cotidianului nostru. „Îmi plac toate subiectele din «Adevărul».

„Îmi plac subiectele din «Adevărul»"

Citesc mai ales paginile de sport, dar şi articole în care se scrie despre ce se întâmplă în ţară", adaugă bistriţeanul.Alături de „Adevărul", el şi-a făcut abonament şi la colecţiile „Jules Verne" şi „100 de cărţi pe care trebuie să le ai în bibliotecă".

Bistriţeanul, care lucrează într-o turnătorie din Bistriţa, spune că şi-a făcut abonament la cărţile editate de ziarul „Adevărul" pentru că i se par foarte utile şi accesibile ca preţ, dar şi pentru a avea o moştenire de suflet pentru nepoţi.„Cărţile au un aspect frumos şi le citim cu toţii. Mi-am făcut loc în rafturi pentru cele două colecţii şi chiar la nepoţică în cameră am aranjat cărţile pe numere", spune Mircea Vlasa.

La noi, de muncit se munceşte, dar pe nimic

Se poate munci mai mult în România şi eu am în faţă exemplele celor din Italia sau Grecia, ţări unde am stat mai mult şi am avut posibilitatea să trăiesc în colectivitate exclusiv greacă sau italiană. Diferenţa este însă una enormă între ce se petrece acolo şi ceea ce se întâmplă în România. În primul rând, acolo, rata salariului lunar nu este sub nicio formă ca putere de cumpărare egală cu cei 670 de lei ai noştri.

În al doilea rând, faptul că românul este nehrănit va face ca rata mortalităţii să crească înainte de vârsta de pensionare, lucru care convine noului stat de tip capitalist. Nu vă preocupaţi, vărsămintele băneşti la fondul de pensionare vor fi redistribuite imediat clientelei politice. Şi, nu în ultimul rând, cu banii primiţi de un muncitor român în ţară nu se poate să nu consume numai produse contrafăcute, respectiv chimicalizate peste orice limită. De curând am revenit în România şi am intrat într-un magazin. Am devenit lada de gunoi a Vestului: de trei ori mai scumpe şi de multe ori mai proaste, comparativ cu produsele existente în magazinele lor. Românul oricum munceşte mult, dar pentru un mare „nimic". În schimb, clasa politică venită în România după 1989 trăieşte foarte bine şi se ştie şi din ce. C. Cumpănaşu