Operaţiunea „Insulină pentru Ceauşescu“

0
Publicat:
Ultima actualizare:
În noaptea  dinaintea execuţiei, Ceauşescu a primit insulină pentru  a nu intra în  comă diabetică.
În noaptea dinaintea execuţiei, Ceauşescu a primit insulină pentru a nu intra în comă diabetică.

 Cu numai 12 ore înainte de a-i executa pe Elena şi pe Nicolae Ceauşescu, „capii“ de la Bucureşti i-au trimis un plic cu insulină dictatorului bolnav de diabet. Trimise prin curieri speciali de la Ministerul Apărării, fiolele l-au speriat pe şeful Garnizoanei Târgovişte. Acesta credea că are de-a face fie cu otravă, fie cu o bombă sofisticată.

Noaptea care a precedat procesul şi execuţia Ceauşeştilor, la Târgovişte, a fost una în care s-au petrecut cele mai ciudat evenimente. Comandantul unităţii, colonelul Andrei Kemenici, dădea ordine de asasinare a dictatorilor şi în acelaşi timp primea telefoane de ameninţare.

Pe acest fond, în seara de 24 decembrie şi-a pierdut controlul şi a fugit fără discernămănt prin unitate. Luase chiar decizia de a se deplasa cu o coloană de blindate, cu Ceauşeşti cu tot, spre Bucureşti.

Curierul de la miezul nopţii

În final, Kemenici a renunţat la ideea marşului spre Capitală, dar în toiul nopţii s-a aflat în centrul altei întâmplări învăluite în mister. Un ofiţer de la Direcţia de Informaţii a Armatei (DIA) a venit special de la Bucureşti pentru a-i aduce un plic sigilat. Plicul, predat la poarta unităţii din Târgovişte, conţinea câteva fiole cu insulină pentru Nicolae Ceauşescu, care era bolnav de diabet.

Dictatorul îşi făcuse ultima dată insulină în dimineaţa de 22 decembrie, în sediul CC al PCR, înainte de a fugi cu elicopterul. El ştia că, dacă trec trei zile fără a-şi face injecţia, va intra în comă diabetică. Până la termenul-limită mai erau câteva ore.

Vizita nocturnă a colonelului Gheorghe Ştefan i-a reactivat lui Kemenici sentimentul de frică. Iniţial, acesta a crezut că în fiole este explozibil. Mai târziu s-a temut că ar fi otravă. Fiolele există şi acum, după 20 de ani, însă nimeni nu le-a făcut expertiza chimică.

Mărturiile participanţilor la acele evenimente induc două elemente de mister:

1. câte fiole cu insulină s-au aflat în plicul trimis de la Bucureşti?
2. şi-a făcut Ceauşescu injecţia cu insulină înainte de a fi executat?

Cei mai mulţi martori susţin că dictatorul-prizonier nu a folosit insulina, de teamă să nu fie otrăvit. În acest caz, cele două fiole recuperate după proces din mâna Elenei Ceauşescu au fost şi singurele trimise de la Bucureşti.

Viceamiralul Ştefan Dinu, şeful Direcţiei de Informaţii a Armatei (DIA), susţine însă că o fiolă şi un ac au fost folosite. În această situaţie, plicul dus la Târgovişte de colonelul Gheorghe Ştefan ar fi conţinut trei fiole, dintre care două au rămas nefolosite.

Plicul de la Documente-Secrete

Era noaptea de 24 decembrie 1989. Colonelul Kemenici era pregătit să plece cu Ceauşeştii din unitate. În toiul nopţii însă, a fost chemat de urgenţă, din dispozitivul de luptă, la poarta unităţii.

„Se făcuse ora 2.30-3.00. Mă hotărâsem să pun coloana în mişcare când, aşa cum se întâmplă în filme, primesc apel radio că sunt căutat la poarta unităţii de un colonel de la Marele Stat Major, care are să-mi transmită un mesaj. Îi dau ordin maiorului Costea să-l legitimeze, să-l dezarmeze şi să-l introducă în unitate, sub escortă, până vin eu. Am luat un TAB şi am revenit în Comandament. Aici mă aştepta colonelul Ştefan, cum s-a prezentat. Am purtat o discuţie fără martori, între patru ochi, cum îmi ceruse el. A scos dintr-o mapă, gen Documente-Secrete, un plic mare, galben-maroniu, sigilat, şi mi-a spus să-l deschid doar după plecarea lui: «Dumneavoastră personal îl deschideţi, pentru că este un mesaj confidenţial». Înăuntru însă era un obiect, nu o hârtie. M-a pus să semnez şi atunci i-am spus că-l deschid imediat, în faţa lui, să ştiu pentru ce semnez. «Nu! Nu!», a ţipat el la mine, punând deja mâna pe clanţa uşii", i-a declarat Kemenici lui Viorel Domenico în cartea „Ceauşescu la Târgovişte".

Kemenici, speriat de bombe

După ce s-a trezit cu plicurile în braţe, Kemenici a intrat în panică. „În acel moment eram sigur că înăuntru este o bombă din  alea sofisticate, care explodează la ruperea plicului. Mi se pusese, deci, gând rău. Colonelul Ştefan a plecat urgent. Am sunat la minister, iar generalul Stănculescu mi-a confirmat trimiterea plicului, spunându-mi că înăuntru sunt medicamente, fiole pentru injecţii: «I le faci urgent, altfel moare! Vezi că ai acolo şi un bileţel cu instrucţiuni». Mi s-a părut totuşi ciudat. În cele trei zile, chiar şi în situaţiile în care se simţea rău, Ceauşescu nu mi-a cerut niciun medicament. Ca atare, mi-am spus că dacă nu-i bombă, precis este otravă. Nu acceptasem să-l ucid cu arma, cum mi se tot sugerase, se spera că o voi face cu o injecţie. Cu imensă precauţie, am deschis plicul. Înăuntru erau alte două plicuri: unul mic şi subţire, cu un bilet scris de mână, dar cu litere de tipar, nesemnat. «CÂND A PLECAT A UITAT SĂ-ŞI IA MEDICAMENTELE. DACĂ NU LE FOLOSEŞTE IMEDIAT ESTE ÎN PERICOL SĂ INTRE ÎN COMĂ. I LE PREDAI (PLICUL) PERSONAL». În al doilea plic erau nişte fiole roz".

Conţinutul plicului cu insulină şi biletul adresat lui Kemenici, scris de mână de generalul Ştefan Guşă (foto dreapta)



„Nu vrea pacientul!"

După ce a vorbit la telefon cu Stănculescu, Kemenici a fost din nou asaltat de telefoane. De data asta nu de ameninţare, ci primea „sfaturi" pentru a-i administra cât mai repede fiolele lui Ceauşescu. „După ora 4.00, au început să ­curgă telefoanele, fiind întrebat atât de Stănculescu, cât şi de Militaru dacă i-am făcut injecţiile. Am fost somat de fiecare dată să i le administrez de urgenţă, că altfel intră în comă. Eu nu ştiam atunci că Ceauşescu are diabet şi este dependent de insulină, aşa că aceste insistenţe mă puneau şi mai mult pe jar. Ideea cu otrava nu-mi ieşea din cap. Aşa că m-am dus la Ceauşescu şi i-am arătat fiolele. Le-a studiat îndelung, le-a tot privit şi cântărit, şi-a privit soţia, cum avea obiceiul, apoi a zis: «Da, acestea sunt cele ce-mi trebuie, dar nu le pot face. Nu sunt pregătit, am băut un ceai... Le voi face mâine...». Medicamentele rămăseseră în posesia Ceauşeştilor în plicul în care fuseseră trimise de la Bucureşti. Am suflat uşurat. Dacă era să mai fiu întrebat, aveam răspunsul: «Nu vrea pacientul!». Şi totuşi, cred că nici Ceauşescu n-a avut încredere în conţinutul fiolelor. Din acest motiv cred că a amânat, şi nu pentru că băuse o cană de ceai".

"Mi-am spus că dacă nu-i bombă, precis este otravă. Nu acceptasem să-l ucid cu arma, cum mi se tot sugerase, se spera că o voi face cu o injecţie."
Andrei Kemenici
comandantul UM 01417 Târgovişte

Povestea insulinei, văzută de generalul Stănculescu

Povestea colonelului Andrei Kemenici, potrivit căreia habar n-avea de diabetul lui Ceauşescu, este demontată de generalul Victor Stănculescu. Acesta declara Comisiei „Decembrie 1989":  „La 24 decembrie, dimineaţa, colonelul Kemenici mi-a dat un telefon şi mi-a spus că i-a zis Elena că Nicolae Ceauşescu are diabet şi că nu a făcut injecţiile de trei zile.

Mi-a cerut să rezolvăm treaba. I s-au adus de la Spitalul Elias fiolele respective şi am trimis un ofiţer cu un pachet la Târgovişte să i-l dea lui Kemenici, că ştie el ce să facă. Deci, asta a fost treaba".

La acel moment, Stănculescu nu mai era ministrul Apărării. Era ţinut în jurul nucleului conducător pentru a executa anumite ordine. Până la urmă, de executarea misiunii „Insulina" s-a ocupat generalul Guşă.

Varianta generalului Guşă

Fost şef al Marelul Stat Major în acel moment, generalul Ştefan Guşă a considerat misiunea de trimitere a insulinei spre Târgovişte drept una de maximă importanţă. Mărturia sa a fost făcută, în septembrie 1993, în faţa Comisiei „Decembrie 1989".

„În seara de 24 decembrie i s-a dus insulina lui Nicolae Ceauşescu. Venea de la doi doctori, Georgescu şi Mincu. Erau două plicuri în care se găsea insulină, dar şi o seringă de unică folosinţă. Generalul Militaru era în biroul ministrului. M-a chemat şi mi-a ordonat ca medicamentele să ajungă la Târgovişte. Am luat acel plic şi l-am chemat pe viceamiralul Dinu. I-am dat plicul şi i-am spus să se deplaseze cu o maşină la Târgovişte pentru a înmâna plicul colonelului Kemenici, comandantul unităţii în care se afla Nicolae Ceauşescu. S-a dus cu un ARO de la Direcţia de Informaţii a Armatei. Dacă Nicolae Ceauşescu le-a luat sau nu, asta nu mai ştiu, dar ele au fost transmise".

Să aşezăm lucrurile în cadrul general al acelei zile. Generalul Stănculescu a spus că primise telefonul de la Kemenici în dimineaţa de 24 decembrie. Generalul Guşă a fost chemat de Militaru abia spre seară pentru a organiza transportul insulinei. Pe tot parcursul zilei, Kemenici primea ordinul de lichidare a Elenei şi al lui Nicolae Ceauşescu, însă nu putea să-l execute.
Tot în seara de 24 decembrie, în sediul Ministerul Apărării Naţionale din Capitală a fost hotărâtă şi înfiinţarea Tribunalului Militar Excepţional pentru judecarea Ceauşeştilor.

" I s-au adus de la Spitalul Elias fiolele respective şi am trimis un ofiţer cu un pachet la Târgovişte, în acea seară."
Victor Stănculescu
fost ministru al Apărării

bilet



„V-aţi uitat medicamentele, vi le transmitem"

Unul dintre principalii martori ai acţiunii de trimitere a insulinei la Târgovişte a fost viceamiralul Ştefan Dinu, iniţiatorul misiunii, pe atunci şef al Direcţiei de Informaţii a Armatei (DIA).

Viceamiralul Dinu a fost audiat de Comisia „Decembrie 1989" la 14 septembrie 1994. „În sera zilei de 24 decembrie, pe la orele 21.00-22.00, generalul Guşă m-a invitat la el. M-a introdus în camera de odihnă din spatele cabinetului. În cabinet era şi generalul Iulian Vlad, dar el m-a condus în camera din spate şi, în şoaptă, mi-a spus că are un  plic în care sunt medicamente, insulină pentru Ceauşescu. Mi-a spus că eu sunt cel mai în măsură să organizez un echipaj care să ajungă la comandantul unităţii, să dea plicul, că dacă nu ajunge până la ora 4.00 dimineaţa şi nu face insulina, Ceauşescu intră în comă şi nu se mai poate discuta. Erau două plicuri. De faţă cu mine a scris, pe primul plic, cu majuscule, cât de mari putea să le facă: «V-AŢI UITAT MEDICAMENTELE, VI LE TRANSMITEM». Pe celălalt plic i-a scris, cu aceleaşi caractere, comandantului: «CÂND PRIMEŞTI ACEST PLIC TE PREZINŢI LA CINE TREBUIE ŞI PREDAI PLICUL, ÎL DESCHIZI ŞI ÎL PREDAI CUI TREBUIE», parcă aşa o formulare. L-am numit şef de echipaj pe colonelul Ştefan Gheorghe, care era de la mine din Direcţie (şeful biroului de organizare-mobilizare), încă un ofiţer, şoferul meu personal (maistrul militar Bărbieru) şi un luptător cercetaş".

Telefonul lui Kemenici

Viceamiralul Dinu îşi aminteşte că în acea noapte a fost sunat de colonelul Kemenici.

„Deplasarea celor patru s-a făcut cu un ARO. S-au deplasat, au raportat că nu au avut nimic deosebit pe tot traseul şi au ajuns la comandantul unităţii de la Târgovişte. Acesta, colonelul Kemenici, a fost cam speriat şi a încercat să intre în legătură cu Guşă. Guşă nu era în birou atunci, de aceea Kemenici m-a sunat pe mine. S-a prezentat cine este, i-am spus cine sunt. Mi-a spus că a primit un plic şi nu înţelege despre ce este vorba. L-am întrebat dacă l-a deschis, mi-a spus că nu. I-am spus să-l deschidă pe loc. L-a deschis.
L-am întrebat dacă a înţeles şi a spus că da şi i-am spus să execute ce scrie acolo".

Întoarcerea plicului la Bucureşti

Şefii de la Bucureşti au ştiut tot timpul că Nicolae Ceauşescu nu a consumat insulina. Viceamiralul Ştefan Dinu povesteşte cum a fost organizată recuperarea plicului.

„Misiunea se executase. Plicul a fost predat, dar, până la urmă, plicul a revenit la mine. Şi iată cum a revenit. În filmul judecării lui Ceauşescu, la un moment, ea a aruncat un plic pe masă, după ce s-a anunţat sentinţa. Acel plic a revenit la mine. După executarea misiunii, colonelul Ştefan Gheorghe a revenit cu tot echipajul de la Târgovişte. Mi-a raportat şi misiunea s-a încheiat. Pe la 8.00 dimineaţa, pe 25 decembrie, m-a chemat generalul Stănculescu. Mi-a spus să cobor la cabinetul ministrului Militaru. Acesta mi-a spus să aştept. A ieşit Stănculescu şi m-a întrebat cine a fost la Târgovişte. I-am spus că a fost colonelul Ştefan, care era la odihnă. M-a pus să-l chem. După 15 minute a venit Stănculescu şi l-am pus în legătură cu Ştefan Gheorghe. În faţa mea, atât a discutat cu el: «Ştefan, o să mergem împreună înapoi. Tu ştii acolo... Pregăteşte-te, că mergem înapoi!». Medicamentele au fost la Ceauşescu, dar s-au întors la mine cu o fiolă folosită. Erau ace de unică folosinţă. Şi acum le am. E un ac folosit, dovadă că şi-a făcut injecţia. După execuţia lui Ceauşescu, colonelul Ştefan Ghoerghe, care plecase din nou la Târgovişte cu generalul Stănculescu, văzând pe masă plicul pe care el îl dăduse, l-a luat şi mi l-a adus mie".

Misterul celei de-a treia fiole

În opinia colonelului Andrei Kemenici, colonelul Gheorghe Ştefan ar fi luat plicul din mâinile Elenei Ceauşescu, atunci când paraşutiştii o legau la mâini. Cert este că plicul, dar şi cele două fiole nefolosite există şi în prezent, însă nimeni nu a făcut o expertiză a conţinutului.  Şi mai rămâne misterul celei de-a treia fiole: a folosit-o Ceauşescu, s-a deteriorat pe drum sau pur şi simplu nu a existat? Altfel spus, a apucat Ceauşescu să-şi facă injecţia cu insulină înainte de a fi executat sau a murit în pragul comei diabetice?

No title
image

Varianta adevărată pare a fi aceea că Nicolae Ceauşescu nu a folosit insulină în ultima zi a vieţii sale. Elocvent este un dialog reconstituit de maiorul Ion Ţecu, mâna dreaptă a colonelului Kemenici în decembrie 1989. „Ceauşescu nu şi-a injectat insulină. Când i-am dat fiolele, suspicios, m-a întrebat: «Unde sunt fabricate?» «În Irlanda». «Înseamnă că sunt cele originale. Sunt bune. Dar prefer să mi le facă medicul meu personal». «Păi, de unde să vi-l aduc eu acum?», l-am întrebat eu. A păstrat fiolele la el, dar nu le-a folosit. Colonelul Ştefan le-a luat după proces, când le erau legate mâinile". Medicul personal al lui Ceauşescu era Iulian Mincu, cel care avea să devină ministru al Sănătăţii după Revoluţie.

Societate



Partenerii noștri

Ultimele știri
Cele mai citite