Oamenii care asteapta sa-i inghita pamantul

Lucia Istratescu, din Ocnita de Valcea, se roaga in fiecare seara sa n-o inghita pamantul. La fel face toata familia ei, la fel fac si vecinii. Lucia Istratescu, o fosta muncitoare care are acum o

Lucia Istratescu, din Ocnita de Valcea, se roaga in fiecare seara sa n-o inghita pamantul. La fel face toata familia ei, la fel fac si vecinii. Lucia Istratescu, o fosta muncitoare care are acum o pensie de un milion si o suta de mii de lei pe luna, n-a ucis in viata ei pe nimeni. Nici n-a luat numele Domnului in desert. Pacatul ei capital pe acest pamant e ca are casa la cateva zeci de metri de sondele Societatii Nationale a Sarii. Pentru asta, Lucia, sotul ei, un pensionar pe caz de boala, si fata lor, ce a fost parasita de sot cu un copil de un an in brate, sufera groaznic. Chinul a inceput in septembrie, cand sonda 366 s-a scufundat in pamant. Odata cu ea s-au scufundat patru case, cu acareturi cu tot. In acel loc a aparut o baltoaca cu apa sarata. Exact cu o luna inainte, Cristian Stoicescu, directorul Societatii Nationale a Sarii, declara ca "in urmatorii zece ani nu se poate produce un colaps care sa puna in pericol situatia locuitorilor din zona". Numai ca asigurarile directorului n-au tinut mult. De aia au urmat, in serie, alte declaratii linistitoare ale "factorilor responsabili" care, in final, au gasit o explicatie fenomenului. La Ocnele Mari se foloseste metoda umeda de exploatare a sarii. Zacamantul e "intepat" de zeci de sonde, prin care se pompeaza in adancuri apa industriala sub presiune. Pe langa apa, se mai baga si motorina, pentru controlul dizolvarii sarii. Din pamant, pe conducta "de retur" se scoate saramura, care are o concentratie de cel putin 310 grame la litru. Practic, fiecare sonda face o gaura cu un diametru de o suta de metri in zacamant. La Ocnele Mari s-a produs ceea ce nimeni nu credea ca e posibil. Gaurile date de sonde s-au unit intre ele, formand o cavitate imensa. Dizolvarea zacamantului de sare, care nu mai e exploatat din 1993, a scapat de sub control. Sarea s-a topit pana la tavanul de pamant, iar acesta, sub propria greutate, s-a prabusit in cavitatea plina de apa sarata. Incet, incet, balta de sare de la suprafata s-a transformat intr-un lac cu un diametru de peste o suta de metri. Din acest motiv, din zona au fost evacuate 122 de familii. In continuare, perspectivele de extindere ale lacului sunt promitatoare, caci jos exista un hau. Astfel, peste vreo zece ani, e foarte posibil sa avem si noi o Mare Moarta, aici, in Romania. Pana atunci, sinistratii sarii se chinuie cumplit. Cum majoritatea lor sunt pensionari, evacuarea din case a echivalat cu o deportare. Calomfirescu Constanta, de 72 de ani, isi aminteste si acum cu groaza cum a trebuit sa plece "cu hainele si cu mancare pe trei zile." Cu ocazia evacuarii, o mare parte din avut i s-a risipit ca un fum. Jumatate din gaini, transportate cu sacul, au murit sufocate. Capra a murit si ea, caci in iuresul ala s-a ales cu picioarele rupte. Dar partea cea mai grea abia urma. Cateva familii s-au dus, cu catel si cu purcel, pe capul rudelor si prietenilor. Altii au fost cazati intr-un bloc al SNC, ce este incalzit de o centrala veche care produce gigacaloria cu 2 milioane de lei. Ultimii au fost bagati intr-o tabara scolara pentru copii cu handicap. In acest fel, tabara "de copii necajiti" a devenit caminul oamenilor necajiti din Ocnele Mari. Camerele, incalzite cu resourile, seamana cu niste celule. Dar Stoica Avram, un somer care avea casa "pe unde trece acuma hoaga" (rapa), e multumit ca are un acoperis deasupra capului. Ce acoperis va avea in viitor nu stie, caci problema despagubirii oamenilor s-a transformat intr-un balamuc. In loc sa exproprieze toate imobilele sinistatilor, pe motiv de utilitate publica, statul a preferat sa incerce sa le cumpere proprietatile. Dar, intre case asemanatoare exista, dupa evaluari, diferente de sute de milioane de lei. Cu evaluarea terenurilor, lucrurile sunt si mai confuze, caci nimeni nu stie care-i suprafata totala detinuta de sinistrati. Pana si intocmirea documentatiei necesare vanzarii s-a transformat intr-o afacere. Astfel, unii topografi din localitate au ajuns sa ceara 12 milioane de lei pentru intocmirea unei lucrari care costa, cu numai o luna inainte, un milion jumate. Altora li s-a oferit varianta unui apartament la bloc, dar toti pensionarii sunt speriati groaznic de numarul zerourilor de la intretinere. Din aceste motive, cu toate riscurile, vreo 30 de familii au preferat sa se intoarca la gospodariile aflate in zona de risc. Aici, macar sunt cu gainile, caprele si cainii lor. Cand jandarmii au vrut sa-i scoata din case, lumea a pus mana pe furci. Acum, toti dorm noaptea cu schimbul, consolandu-se cu ideea ca, "daca Dumnezeu vrea, ne ia de oriunde".