O lume si mai nesigura

Se implinesc doi ani de la cumplitele atacuri de la 11 septembrie. Doi ani de eforturi ale Americii si restului lumii occidentale pentru a face fata noii amenintari din secolul XXI, terorismul

Se implinesc doi ani de la cumplitele atacuri de la 11 septembrie. Doi ani de eforturi ale Americii si restului lumii occidentale pentru a face fata noii amenintari din secolul XXI, terorismul globalizat. Prabusirea gemenilor din New York nu a pulverizat doar oameni, otel si sticla, dar si ordinea internationala, asa cum se asezase ea, dupa disparitia sistemului comunist la inceputul anilor '90. Inainte de 11 septembrie, in spatiul fostei confruntari Est-Vest, lumea se cristalizase. Exista un spatiu euroatlantic delimitat astfel dupa interventia armata in Iugoslavia, in 1999. El cuprindea America de Nord, Europa Occidentala si Europa Centrala si de Est, pana la granitele rasaritene ale Poloniei si Romaniei. Se conturase un spatiu in care jurisdictia apartinea NATO si, deci, Americii, si Uniunii Europene. De partea cealalta, se cristalizase fostul spatiu ex-sovietic, aflat sub influenta politica a Moscovei. In celelalte zone si, in special, in Orientul Apropiat si Mijlociu lucrurile evoluau, mai ales dupa primul razboi din Irak, din 1991, dar nu intr-o maniera exploziva. Lumea postcomunista nu mai constientiza inainte de 11 septembrie nici un pericol real si imediat. 11 septembrie a aratat lumii ca pericolul comunist a fost inlocuit de terorism, la fel de cumplit si ucigator. Politica americana s-a schimbat fundamental. Diplomatia a devenit prea putin flexibila, mergand, asa cum s-a intamplat la inceputul acestui an in cazul razboiului impotriva lui Saddam, pana la ignorarea ONU si a opiniei unor vechi aliati din Europa Occidentala. Strategia razboiului s-a schimbat: America a trecut de la teoria "zero pierderi" - participarea la razboaie doar cu aviatia si marina, fara implicarea infanteriei - asa cum s-a intamplat in Iugoslavia, la teoria implicarii directe, pe teren, asa cum au decurs lucrurile in Afganistan si in Irak. Eforturile facute in acesti doi ani de razboi impotriva terorismului, au fost uriase si au fost facute de America si alte 120 de state din lumea intreaga. Romania a sustinut razboiul antiterorism cu zeci de milioane de dolari si peste 1.700 de militari dislocati in Afganistan si Irak. Costul global al acestor razboaie se cifreaza la peste 200 de miliarde de dolari si circa 1.000 de militari si civili pierduti in lupta de comunitatea internationala. Dar principalul pret platit de Occident pentru a se apara de terorism ramane sacrificarea unei bune parti din libertatile sale. S-au acceptat urmarirea electronica permanenta a cetatenilor, inregistrari video si audio, stocarea tuturor informatiilor despre indivizi si organizatii, posibilitatea statului de a interveni rapid asupra oricarui cetatean. Se poate anticipa ca, pe masura ce terorismul va deveni tot mai sofisticat, aceste libertati se vor restrange si mai mult. La doi ani de la 11 septembrie si dupa atatea eforturi se pune firesc intrebarea: Este astazi lumea mai sigura? Raspunsul ni-l dau numeroasele atentate petrecute in ultimii doi ani impotriva intereselor americane si occidentale, in Kenya, Indonezia, Filipine, Yemen, Arabia Saudita, sau atentatele care au continuat in Israel din partea palestinienilor, si in Rusia din partea cecenilor. Este oare lumea mai unita dupa 11 septembrie? Daca in urma cu doi ani lumea s-a strans exemplar in jurul Americii, astazi o buna parte a lumii occidentale, avand ca varf de lance Franta si Germania, se afla practic pe pozitii contrare acesteia, cu consecinte binecunoscute in plan economic si social: boicotul reciproc al produselor, prabusirea turismului. Racirea relatiilor politice a zguduit si organizatii internationale precum ONU si NATO. Dar nu aici este problema cea mai grava, Europa si America nu-si vor declara vreodata razboi. Lumea musulmana, in schimb, s-a indepartat si mai mult de civilizatia occidentala. Sentimentele antiamericane au atins niveluri record de peste 75 la suta din populatie in tari ca Indonezia si Pakistan, care nu au fost nici macar tinte directe ale razboiului antiterorist. Rezultatele prea putin multumitoare ale actualului razboi antiterorist pot fi explicate si prin faptul ca, pana in prezent, el a fost abordat mai degraba tactic si nu strategic: s-au combatut mai mult efectele si nu cauzele terorismului. Mai important chiar decat dezvaluirea si izolarea unei retele teroriste este inlaturarea motivului pentru care in lumea de astazi se pot crea organizatii internationale cu mii de membri care au ca unic scop sa se sinucida, ucigand o data cu ei cati mai multi civili nevinovati, femei si copii, tineri si batrani, fara alegere, doar fiindca vorbesc engleza. Si ce determina anumite state, membre ale ONU, sa incuviinteze in mod tacit asemenea organizatii? Inaintea avioanelor care au curmat mii de vieti in World Trade Center, la New York s-a vorbit adesea, dar fara sa se ia masuri, despre izvoarele terorismului de astazi: saracia cronica, intoleranta etnica si religioasa, conflictele teritoriale acute si fundamentalismul de orice fel. Lumea a trimis avioane si soldati in Afganistan si Irak, cu rezultate inca incerte in privinta succesului in lupta antiterorista. In acelasi timp, solutionarea conflictului din Orientul Apropiat - cel care a radicalizat lumea araba, fata de o buna parte a civilizatiei occidentale, ramane tot la stadiul de intentie. S-a convenit o foaie de parcurs a procesului de pace, dar lucrurile nu s-au miscat practic deloc. Iar lumea simte acest lucru, cand atentatele incep sa aiba o frecventa de unu pe saptamana. In epoca globalizarii, in privinta terorismului abordarea a ramas proprie secolului XX. Interesul national nu se integreaza cu cel global. Si asta, in conditiile in care, statistic vorbind, daca spirala terorista va continua, cu toate masurile de siguranta draconice care se iau, la un moment dat un dement tot va pune mana pe o arma de distrugere in masa. Si nu va ezita s-o foloseasca. Consecintele vor fi incalculabile pentru intreaga civilizatie umana.