Numaratoare inversa la PSD

59, 53, 53, 54, 48, 44... Diagrama cu procentele de popularitate a PSD in ultimele 6 luni arata ca foaia de observatie de la picioarele unui bolnav caruia i se prabusesc toti parametrii fiziologici.

59, 53, 53, 54, 48, 44... Diagrama cu procentele de popularitate a PSD in ultimele 6 luni arata ca foaia de observatie de la picioarele unui bolnav caruia i se prabusesc toti parametrii fiziologici. Cine ar fi crezut ca un partid-colos se poate chirci atat de vizibil si de rapid in sondajele de opinie? De fapt, surprinzator nu este doar ritmul accelerat al deprecierii PSD in ochii electoratului, din decembrie 2002 incoace, cat, mai ales, cauzele acestei involutii. Alunecarea la vale a partidului de guvernamant - confirmata de studiile sociologice realizate de IMAS chiar la comanda liderilor din Kiseleff 10 - n-are legatura nici cu "fireasca erodare a formatiunilor aflate la Putere", nici cu "sacrificiul pe altarul reformei", nici macar cu atacurile Opozitiei. Colosul PSD se inclina sub propria greutate, picioarele de plastilina pe care a fost ridicat la repezeala i se inmoaie amenintator. Inca e departe momentul prabusirii zgomotoase, al dezintegrarii, al prafului si pulberii. Cu toate acestea, situatia e departe de aerul linistitor afisat inca de unii lideri ai partidului, convinsi ca, de fapt, e doar o scadere conjuncturala. Rostogolirea are o cauza profunda, pe care Adrian Nastase si echipa sa refuza deocamdata sa o accepte. Nu reformele impopulare au tras in jos PSD, ci tocmai lipsa lor. Mai exact, efectele absentei unor masuri concrete si eficiente de restructurare economica sau administrativa, fiindca populatia nu e inca sensibila la notiuni abstracte precum "lipsa reformelor". Romanii simt insa direct in buzunar si pe propria piele urmarile acestei inactiuni. Le simt la ghiseele unde birocratia e la fel de dementa si umilitoare. Le pot masura, luna de luna, privind fluturasii de salariu in care rubricile pentru impozite sunt dovada scrisa a jecmanelii printr-o fiscalitate exagerata. Le simt in farmacii si in spitale, unde se confrunta cu un sistem de exterminare din care supravietuiesc doar cei cu bani si un dram de sansa. Nici in tribunale nu scapa cetateanul venit sa-si caute dreptatea de efectele acestei ocoliri a reformelor reale. Dar cea mai naucitoare lovitura vine tot din facturile la curent, gaze si intretinere. La capatul unei ierni in care tarifele au depasit toate pragurile exasperarii, romanii au inteles ca PSD si guvernul sau n-au fost in stare sa impuna nici o strategie coerenta de reglare a sistemului, manifestand in schimb inconsecventa chiar si cand era vorba de solutii paliative: contorizare blocata inainte de a fi demarata, ajutoare sociale ai caror beneficiari erau inmultiti sau imputinati prin HG de la o luna la alta, razboi declarat din Palatul Victoria centralelor de apartament, sanctiuni aspre pentru datornici anulate dupa nici o saptamana... Toate aceste poveri urcate in carca cetateanului alegator nu aveau cum sa nu darame fatada frumos tencuita. Doar succesele externe - cele mai multe rezultat al unui noroc nesperat pogorat asupra Romaniei odata cu marile bulversari internationale - sau actiunile de diversiune si propaganda ale echipei Dancu nu puteau umple golul din spate. Ele au reusit, ce-i drept, sa tina sus, multa vreme, cota PSD pe piata politica, dincolo de toate nerealizarile concrete. Nici rezultatele macroeconomice pozitive raportate la fiecare bilant nu puteau compensa absenta unor efecte directe in plan individual, asupra puterii de cumparare sau sperantelor romanului. Un alt sondaj recent, realizat de Gfk Romania asupra calitatii vietii, demonstreaza limpede ca numarul pesimistilor l-a depasit pe cel al optimistilor. Siguranta de sine a lui Adrian Nastase, colorata kitsch cu expresii despre oua si alte actiuni de plimbat prin gura, nu s-a transferat si asupra publicului sau tinta, cat de dragi i-ar fi acestuia grosolaniile tip Garcea. Oricat s-ar spune ca sunt neconcludente sondajele de opinie, ele demonstreaza totusi o evolutie care depaseste marja de eroare sau intentiile manipulatorii. Si, in mod cert, aceasta evolutie nu e favorabila PSD. Cu atat mai ingrijoratoare ar trebui sa fie pentru liderii partidului curba descendenta din graficele de popularitate, cu cat inca n-a fost masurat impactul scandalului privind incompatibilitatile si declaratiile de avere (ultima sondare in teren fiind efectuata la inceputul lunii martie) si nici n-a venit valul scumpirilor de vara, la produsele petroliere si energie electrica, cu efectele lor in spirala. In perspectiva electorala, cu toate decalarile si artificiile administrative imaginate de Cozmanca si ai lui, campania nu va fi usoara pentru PSD. Pe de o parte, partidului de guvernamant ii va fi greu sa mai supraliciteze oferta electorala, dupa ce si-a irosit in 3 ani cam toate resursele de populism - in vorbe si in fapte. Pe de alta parte, scadentele reformelor ocolite, amanate sau pur si simplu neglijate se succed rapid, tocmai in perioada de final a mandatului, iar efectele lor vor fi si mai vizibile in preajma scrutinului. Speranta Opozitiei de a beneficia de pe urma greselilor Puterii - fiindca prin propria prestatie nu are motive sa se considere indreptatita la o rasplata in procente - pare si ea o iluzie, atata vreme cat acelasi sondaj demonstreaza ca doar o mica parte din optiunile pierdute de PSD s-au dus catre PRM si PNL. Partidul lui C.V. Tudor va fi, poate, ceva mai castigat de pe urma scurgerii de electorat din bazinul crapat al PSD, dar o mare parte dintre alegatorii dezamagiti de ce-a facut Nastase din partidul lor de suflet s-ar putea refugia in zona nonvotantilor scarbiti. Lor li s-ar putea alatura multi dintre cei convinsi ca in Romania, cu toata alternanta la putere, politicienii sunt toti o apa si-un pamant. Iar de numaratoarea inversa a electoratului dezamagit nu scapa nici un partid, fie el de centru-dreapta sau de stanga.