„New year, new me”: cum să-ți stabilești obiective fără să renunți după câteva săptămâni
0,,New year, new me". Sună cunoscut, nu-i așa? Fiecare început de an vine cu un val de entuziasm: promisiuni de a merge la sală și a ne îmbunătăți dieta, a citi mai mult, a călători, a ne transforma cariera sau, în cazul celor mai curajoși, chiar viața. Numai că realitatea ne lovește rapid: majoritatea rezoluțiilor se pierd în primele luni, dacă nu chiar săptămâni. Și atunci ne mai stabilim obiective sau nu? Care sunt pașii de urmat? Cum facem să nu ne pierdem motivația? Psihoterapeuta Dorina Stamate a răspuns pentru „Adevărul” tuturor acestor întrebări. Totodată, am analizat și ce arată studiile.
Efectul ,,noului început"
Studiile din psihologie arată că suntem predispuși să ne setăm obiective la fiecare ,,început": de săptămână, de lună sau de an. Conceptul a primit și o denumire ,,fresh start efect", tradus în română ca ,,efectul noului început". Numai că indiferent cât de mare ar fi entuziasmul la început, în mai mult de jumătate dintre cazuri scade progresiv.
Care sunt cele mai frecvente rezoluții
Profesorul John C. Norcross, șeful catedrei de Psihologie de la Universitatea Scranton, a analizat rezoluțiile de început de an și efectele acestora timp de mai multe decade, între 1978 și 2020. Și a descoperit o serie de similitudini în dorințele de început de an ale oamenilor:
- Cei mai mulți (33%) voiau să își îmbunătățească sănătatea și starea fizică
- 20% voiau să piardă în greutate
- 13% își doreau să își îmbunătățească obiceiurile alimentare
- 9% voiau să se dezvolte pe plan personal personal, iar 5% să își îmbunătățească sănătatea psihică și somnul
- Ceilalți 20% aveau, în procente diferite, rezoluții legate de muncă, școală sau renunțarea la fumat
Ce arată studiile
În ceea ce privește rata de succes, profesorul Norcross a ajuns la următoarele concluzii:
- După o săptămână, 75% dintre oameni încă se țin de rezoluții
- După două săptămâni, procentul scade la 71%
- Două o lună, ajunge la 64%
- După șase luni, doar 46% se mai țin de planurile stabilite la început de an
Cercetări mai recente vin cu rezultate și mai dezamăgitoare. Un studiu realizat în 2024 de Drive Research arată că 88% dintre oameni eșuează în mai puțin de două săptămâni, din cauza așteptărilor nerealiste. Iar o cercetare realizată de Forbes Health, care a analizat răspunsurile a 1000 de americani a aratăt că la finalul anului doar 6% se mai țineau de obiectivele setate.
Recomandările psihoterapeutului
„Privesc începutul de an ca pe un prag simbolic. Nu este magic în sine, dar este un moment în care mulți oameni se opresc și se uită la propria viață cu mai multă sinceritate", spune psihoterapeuta Dorina Stamate.
Am întrebat-o dacă până la urmă este bine sau nu să ne setăm obiective în anul nou, dar și cum le stabilim pentru a ne feri de dezamăgiri ulterioare. Rezoluțiile pot fi un instrument util, dar numai dacă sunt adaptate la viața și nevoile fiecăruia, explică aceasta:
,,A ne seta rezoluții poate fi sănătos, pentru că ne ajută să dăm sens direcției în care mergem. Riscul apare atunci când obiectivele sunt construite din presiune, comparație sau idealuri nerealiste. Obiectivele realizabile pornesc dintr-o bună cunoaștere de sine. Este important să ne întrebăm ce este posibil pentru mine acum, în contextul vieții mele reale, nu al unei versiuni ideale. Un obiectiv bun este ca un pantof potrivit, nu trebuie să fie nici prea strâmt, pentru că doare, nici prea larg, pentru că ne împiedicăm. Dezamăgirea apare adesea atunci când ne cerem schimbări bruște și radicale, uitând că psihicul funcționează mai degrabă prin pași mici, repetați, decât prin salturi spectaculoase".
,,Planurile sunt utile ca busolă, nu ca lanț"
Un alt aspect important în stabilirea rezoluțiilor este flexibilitatea. Să te ții cu dinții de plan poate să nu fie productiv.
„Rigiditatea este rareori un aliat al sănătății emoționale. Planurile sunt utile ca busolă, nu ca lanț. Există oameni care se simt în siguranță având structură, și alții care se simt sufocați de ea. Niciuna dintre abordări nu este greșită în sine. Problema apare când ne forțăm să trăim după un stil care nu ni se potrivește. A te adapta, a modifica planul, a face loc neprevăzutului nu înseamnă eșec, ci maturitate psihologică. Viața nu este o autostradă dreaptă, ci mai degrabă un drum de munte, cu curbe, opriri și schimbări de peisaj. Uneori, a lăsa lucrurile să vină de la sine nu este lipsă de direcție, ci încredere în propriile resurse”, spune Dorina Stamate.
De ce motivația eșuează. Sensul, mai important
Motivația în îndeplinirea obiectivelor este un alt concept care apare ori de câte ori vorbim despre rezoluții. Aceasta poate să dispară și pentru că este înțeleasă greșit, explică psihoterapeuta:
„Motivația este adesea înțeleasă greșit ca un combustibil care trebuie să fie mereu la maxim. În realitate, motivația vine și pleacă, ca mareea. A aștepta să fim mereu entuziasmați înseamnă să ne pregătim pentru eșec".
Și atunci, ce ne ajută pe termen lung?
,,Ceea ce susține un obiectiv pe termen lung nu este motivația intensă, ci sensul. Când știu de ce fac ceva, chiar și în zilele în care nu am chef, pot continua. Ajută mult să ne conectăm obiectivele la valori personale și să ne permitem să fim umani, cu zile bune și zile grele. De asemenea, este important să recunoaștem progresul, oricât de mic. Motivația crește atunci când ne vedem în mișcare, nu când ne criticăm pentru că nu suntem încă unde ne-am dori.”
Este în regulă să nu ne facem planuri?
Nu toți își fac la început de an liste (fizice sau mentale) cu lucrurile pe care vor să le schimbe. Unii dintre noi preferă să ia lucrurile așa cum vin. Este această abordare corectă? Psihoterapeuta Dorina Stamate spune:
„Nu cred că există o abordare universal mai bună. A face planuri sau a lăsa viața să curgă sunt două moduri diferite de a te raporta la control și la încredere. Unii oameni funcționează mai bine când au direcție, repere și obiective clare. Pentru ei, planul aduce liniște și sentimentul că nu sunt purtați la întâmplare de evenimente. Alții, în schimb, se simt mai vii și mai autentici atunci când nu își fixează nimic rigid și răspund mai degrabă la ce le aduce momentul. Pentru aceștia, planurile pot genera anxietate și senzația că își pierd libertatea.
Problema nu este lipsa planului sau existența lui, ci motivul din spatele alegerii. Dacă nu îmi fac planuri pentru că îmi este teamă să eșuez, atunci această abordare poate ascunde evitarea. Dacă îmi fac planuri foarte stricte pentru că îmi este frică de incertitudine, atunci planificarea devine o formă de control defensiv. Ambele pot deveni capcane. Varianta sănătoasă este cea în care stilul ales este conștient și asumat, nu dictat de frică".
Viața nu cere să alegem între cele două variante, mai spune psihoterapeuta, așa că cel mai sănătos rămâne echilibrul:
,,Să ai o direcție generală, dar să lași loc pentru ajustare. Să știi încotro mergi, fără să te pedepsești dacă drumul se schimbă. Viața nu ne cere să alegem între control total și abandon complet, ci să învățăm când să ținem harta în mână și când să avem curajul să ne lăsăm ghidați de pasul următor.”
Se încarcă comentariile...
