Pentru locuitorii din Teheran, panica a luat locul speranței de schimbare: „Țara e redusă la ruine”
0Războiul dintre Statele Unite, Israel și Iran a schimbat radical viața de zi cu zi în Teheran, iar pentru mulți locuitori ai capitalei iraniene realitatea conflictului a adus frică, incertitudine și regrete, relatează NBC News.
Hoda, o femeie de 40 de ani din Teheran, recunoaște că la început a privit atacurile americane și israeliene ca pe o formă de răzbunare împotriva forțelor de securitate iraniene, după reprimarea violentă a protestelor din ianuarie. Însă, odată cu intensificarea bombardamentelor în apropierea casei sale, percepția s-a schimbat radical.
„Am fost mereu împotriva acestor oameni și credeam că totul va fi limitat și se va termina rapid”, spune ea. „Acum regret. Țara este transformată în ruine.”
Din teamă față de posibile represalii sau hărțuiri din partea forțelor de securitate, Hoda a cerut să nu i se publice numele întreg.
De la începutul războiului, armatele Statelor Unite și Israelului au vizat mai multe obiective în Iran. Totuși, impactul cel mai puternic se resimte în Teheran, metropola aglomerată cu aproximativ 10 milioane de locuitori. Potrivit Societății Semilunii Roșii din Iran, până joi peste 1.200 de persoane au murit în urma atacurilor aeriene.
Bombardamentele au afectat inclusiv situri istorice importante, precum Palatul Golestan, unul dintre cele mai vechi monumente istorice ale capitalei. În același timp, loviturile asupra instalațiilor petroliere au creat scene neobișnuite pentru locuitori: fum gros care acoperă cerul și ploi negre, uleioase, ce lasă urme lipicioase pe mașini.
Străzile, altădată sufocate de trafic – unde traversarea orașului putea dura două sau trei ore – nu mai sunt atât de circulate, deoarece mulți iranieni evită să iasă din case.
Hoda locuiește într-o casă din centrul Teheranului împreună cu fratele ei, Hadi, în vârstă de 45 de ani, și cu părinții lor în vârstă. În ultimele zile, incendiile provocate de bombardamente au lăsat în aer un miros greu, iar pe ferestre s-a depus o peliculă de grăsime.
Pe lângă pericolul imediat, Hoda se teme de consecințele economice pe termen lung. Afacerea ei – importul de mașini pentru țesut de covoare – a avut deja de suferit în ultimul an, iar accesul la bani pentru cheltuielile zilnice a devenit tot mai dificil. Băncile au program redus, iar bancomatele permit retrageri zilnice limitate la 500.000 de tomani, echivalentul a aproximativ trei dolari. În aceste condiții, mulți locuitori preferă să plătească direct cu cardul. Între timp, prețurile produselor de bază au crescut cu aproximativ 10% de la începutul conflictului, spun locuitorii.
Pentru fratele ei, Hadi, situația este la fel de complicată. Compania sa de turism s-a închis după războiul de anul trecut, protestele interne și întreruperile frecvente ale internetului. Fiica lui de 13 ani și fosta soție s-au mutat temporar pe coasta Mării Caspice, în nordul Iranului, unde s-au refugiat mulți locuitori ai Teheranului în ultimele săptămâni. Hadi spune că a plătit pentru educația fiicei sale la o școală privată, dar acum își pune sub semnul întrebării decizia, întrucât fata nu a putut merge la cursuri mai mult de 100 de zile în acest an școlar.
În mare parte din timp, Hoda și fratele ei urmăresc posturi de televiziune prin satelit sau citesc știri pe internet folosind un VPN, pentru care plătesc aproximativ 3,8 milioane de tomani pe lună, echivalentul a 23 de dolari.
La televiziunile prin satelit, Hoda a urmărit dezbateri ale diasporei iraniene despre posibilitatea ca fostul prinț moștenitor Reza Pahlavi să conducă țara. Ea consideră însă că aceste discuții sunt departe de realitatea din Iran.
„Ei nu știu cum este când un avion de luptă zboară deasupra casei tale și te temi, în fiecare zi, că vei muri”, spune ea.
Nu departe de locuința ei, Kianoosh, un regizor de documentare în vârstă de 46 de ani, trăiește aceeași stare de teamă și incertitudine legate de ce ar putea urma în Iran. Mai multe complexe sportive și alte zone din centrul Teheranului, în apropierea casei sale, au fost lovite de atacuri.
„Auzim continuu explozii”, spune el. „Oare cât timp ar putea continua?”
De la începutul războiului, Kianoosh s-a mutat la părinții lui pentru a-i proteja. Deși au avut loc pene de curent, nu s-au produs încă întreruperile masive de electricitate și lipsa apei care au afectat orașul anul trecut.
Pentru el, viața de zi cu zi are un ritm ciudat: perioade lungi de plictiseală – recent a revăzut filmul „Interstellar” pentru a-și ocupa timpul – întrerupte brusc de explozii.
Kianoosh spune că reflectă adesea la milioanele de iranieni, o întreagă generație, care nu au avut șansa unei vieți normale. Deși se teme de bombardamente, îl îngrijorează și scenariul în care ambele tabere vor declara victoria și vor pleca, lăsând țara într-o stare de incertitudine profundă.
Proiectele la care lucra înainte de conflict, precum un documentar despre gheparzii asiatici rari din Iran, par acum imposibile în contextul a două războaie în mai puțin de un an și al protestelor masive din întreaga țară. În prezent, el trăiește din economii și se întreabă cum ar putea economia iraniană – deja fragilă – să își mai revină.
„Viața normală a dispărut”, spune el.
Îngrijorările economice îl apasă și pe Amin, un proprietar de cafenea în vârstă de 42 de ani, chiar dacă afacerea lui merge, deocamdată, bine.
Războiul a început chiar în perioada Ramadanului, când mulți iranieni – religioși sau nu – folosesc serile pentru a se întâlni cu familia și prietenii după apus.
Cafeneaua lui Amin s-a transformat într-un loc unde oamenii se adună pentru a discuta despre conflict și a fuma narghilea. Autoritățile nu l-au deranjat pentru faptul că bărbați și femei stau împreună, iar localul rămâne deschis până în jurul orei două dimineața.
Ziua, Amin și soția lui se plimbă printr-un parc din apropiere, discutând despre viitorul țării și despre economie.
„Nu suntem bogați”, spune el. „Dacă războiul va continua, vom avea probleme.”
Se încarcă comentariile...
