Ne-ati scris, am sesizat autoritatile

* Primaria Posesti vinde un teren care ne apartine Tatal meu, fost invatator si proprietar, a cumparat in 1948 (de la mostenitorii boierului Meltiade Ioanid, doi dintre acesti mostenitori fiind

* Primaria Posesti vinde un teren care ne apartine Tatal meu, fost invatator si proprietar, a cumparat in 1948 (de la mostenitorii boierului Meltiade Ioanid, doi dintre acesti mostenitori fiind plecati in Occident) un important lot de pamant in satul Tarlesti, com. Posesti, jud. Prahova. Lotul respectiv are peste 3,5 ha si este situat in intravilan, pe locul fostului conac al printesei Coralia Boldur (Cantacuzino) de la care M. Ioanid cumparase terenul pe la inceputul sec. trecut. In 1952, tatal meu a fost arestat fara o sentinta judecatoreasca (sub pretextul unor "manifestari ostile"!) si trimis la canal (zona Midia). Primaria comunei Posesti a confiscat atunci terenul motivand ca apartine unor transfugi (nerecunoscand deci cumpararea terenului de catre tatal meu). Dupa 1990, prin hotarare judecatoreasca definitiva pronuntata de Tribunalul Prahova in 1994, terenul respectiv a revenit nepoatei mele Liana Paun, din Timisoara, iar eu impreuna cu sotul meu administram acest loc (pe baza unei procuri de la nepoata mea). De atunci am facut numeroase demersuri la Ministerul Agriculturii si la prefectura, dar, in ciuda somatiilor primite de la aceste organe, Primaria Posesti refuza punerea in practica a acestei hotarari judecatoresti. Primarul afirma ca este o hotarare masluita, iar secretarul afirma despre judecatori ca sunt incompetenti. Ba chiar afirma ca vor pune acest lot in vanzare, ca si cum ar apartine primariei. (Mihalcea Cornelia, Tarlesti, com. Posesti, jud. Prahova). * Si furat, si cu banii luati. La inceputul lunii iunie 1999 s-au prezentat la locuinta mea doi cetateni (sot si sotie) rugandu-ma sa-i las sa doarma la mine si spunandu-mi ca sunt disponibilizati din Valea Jiului si ar dori sa ajute la prasitul porumbului la cetatenii din sat. De buna credinta i-am primit in casa, i-am ospatat, iar a doua zi de dimineata, cand m-am trezit, disparusera calul, caruta si musafirii. I-am cautat toata ziua, am anuntat politia, dar in zadar. Nu cunosc in ce imprejurari, dupa doi ani politia ma anunta ca a prins hotii si au intocmit dosar la procuratura pentru proces. In 2001 procesul a fost sistat, iar din sentinta rezulta ca hotul a fost eliberat din puscarie, iar eu am fost obligat sa platesc cheltuieli din judecata. Ma intreb, asa strambe sunt legile sau strambi sunt cei care le aplica? (Nicolae Dumitrescu, satul Barlesti, Bumbesti Jiu, judetul Gorj)