"NATO si Rusia au nevoie una de alta mai mult decat oricand"

Pentru prima oara de la crearea, anul trecut, a Consiliului NATO-Rusia, cunoscut si sub numele Consiliul "celor 20", la Moscova a avut loc o reuniune la nivel de ambasadori a tarilor membre, prezidata

Pentru prima oara de la crearea, anul trecut, a Consiliului NATO-Rusia, cunoscut si sub numele Consiliul "celor 20", la Moscova a avut loc o reuniune la nivel de ambasadori a tarilor membre, prezidata de secretarul general al aliantei atlantice, George Robertson, in prezenta ministrilor rusi ai Afacerilor Externe si ai Apararii - Igor Ivanov si, respectiv, Serghei Ivanov. Infiintat la 28 mai 2002, pentru a asocia Rusia la procesul decizional al aliantei, Consiliul si-a tinut, pana acum, reuniunile la sediul de la Bruxelles al NATO, actuala intalnire din capitala rusa fiind menita sa marcheze apropiata implinire a unui an de la acest eveniment si, in acelasi timp, sa prefateze summit-ul Consiliului la nivelul ministrilor de Externe, care urmeaza sa aiba loc, luna viitoare, la Madrid, cu prilejul sesiunii obisnuite de vara a sefilor diplomatiei din cele 19 tari ale forumului nord-atlantic. Tinand sa dea un relief deosebit acestei prime aniversari, lordul Robertson a adoptat un ton deosebit de cald, afirmand ca "NATO si Rusia au nevoie una de alta mai mult decat oricand". Si pentru a-si sustine afirmatia, a enumerat o intreaga lista a domeniilor de colaborare, de la identificarea amenintarilor teroriste si operatiunile de mentinere a pacii la prevenirea proliferarii armelor de distrugere in masa si antrenamentul in comun al unor unitati militare, punand in special accentul pe dialogul in chestiunea apararii anti-racheta, care, cu un an si jumatate in urma constituia aspectul cel mai delicat (Moscova opunandu-se crearii unui sistem defensiv american impotriva rachetelor) si care, astazi, dupa ce au fost luate in considerare propunerile rusesti, europene si americane, a devenit "nava amiral" a Consiliului NATO-Rusia. La randul sau, Igor Ivanov a staruit asupra semnificatiei premierei absolute pe care o reprezinta tinerea reuniunii la Moscova, descriind-o ca "o noua dovada a hotararii noastre de a face fata impreuna amenintarilor", adaugand ca scopul urmarit este "realizarea unei arhitecturi de securitate de tip euroatlantic". Exista, fireste, si puncte de dezacord, care, mai mult ca probabil, au fost abordate in timpul schimburilor de vederi particulare avute de Robertson cu cei doi ministri rusi si in timpul intalnirii separate cu Vladimir Putin. Rusia isi mentine, de pilda, opozitia fata de extinderea in continuare a NATO spre rasarit cu inca sapte state (inclusiv Romania), socotind o asemenea extindere ca "inutila", tot asa dupa cum ea a criticat interventia militara americana in Irak, alaturandu-se Frantei si Germaniei si creand, impreuna cu acestea, o neasteptata troica. Pe de alta parte, Moscovei nu-i convine situatia privilegiata de care Polonia, tara traditional ostila Rusiei, se bucura acum in ochii Washingtonului, care o considera "cel mai bun prieten" in Europa centrala si rasariteana. Nu este mai putin adevarat ca, in virtutea dificultatilor sale economice, Rusia are mai departe nevoie de relatii bune cu America, inclusiv in calitatea acesteia de forta conducatoare a NATO. Tot asa dupa cum, urmare a noilor lor prioritati - combaterea terorismului si impiedicarea raspandirii armelor de distrugere in masa - America si alianta atlantica au nevoie de cooperarea Rusiei.