Ministerul de Interne achizitioneaza aparatura de ascultare a telemobilelor de la un sereleu de apartament

Acest lucru este posibil ca urmare a aprobarii de catre Parlamentul Romaniei a OUG nr. 29/2001, prin care UM 0962 devine practic un serviciu de informatii independent

La nici doua luni dupa preluarea puterii, guvernul Adrian Nastase a emis Ordonanta de Urgenta nr. 29/2001, prin care era completata Legea privind organizarea si functionarea Ministerului de Interne. Ordonanta avea doar doua puncte mari si late, iar continutul acestora nu era justificat de o iminenta escaladare a criminalitatii sau un pericol cert la adresa ordinii publice. Actul normativ viza sporirea puterilor UM 0962 (fosta 0215), care devenea astfel un al doilea serviciu roman de informatii. Evenimentul a tinut saptamani in sir pagina intai a ziarelor, iar parlamentarii din comisiile de aparare si de control al SRI au declarat public ca respectiva ordonanta nu va fi aprobata de Parlament. Timpul a trecut, atentia opiniei publice si a societatii civile au fost retinute de alte zeci de scandaluri si, la fix un an de la preluarea puterii de catre PSD, Parlamentul a adoptat Legea nr. 40/2002 prin care OUG nr. 29/2001 a fost aprobata. Din acel moment, Ministerul de Interne - prin UM 0962 - are dreptul "sa detina si sa utilizeze mijloace tehnice specifice pentru obtinerea, verificarea, prelucrarea, stocarea si valorificarea de informatii" si "sa desfasoare activitati de culegere de informatii, deschis si/sau acoperit, in conditiile legii". Cu alte cuvinte, Parlamentul Romaniei este institutia care a creat cadrul legal ce permite Ministerului de Interne sa dispuna de aparatura tehnica in vederea efectuarii de interceptari telefonice. La numai cateva zile dupa promulgarea legii, Ministerul de Interne a si inceput tratativele pentru achizitionarea unor aparate de interceptare a convorbirilor GSM. In buna traditie romaneasca, desi este vorba de banii publici, nu s-a pus problema organizarii vreunei licitatii sau selectii de oferte, care sa fie anuntata public, cum spune in mod expres si imperativ legea. Partnerul MI - un sereleu care vinde aparate de uz gospodaresc Firma cu care a negociat MI se numeste SC CELLPHONE GROUP IMPEX SRL. Conform datelor de la Registrul Comertului, actualizate pe data de 23.01.2002, cartea de vizita a acestui sereleu este urmatoarea: sediul in Bucuresti; capital social - 10 milioane de lei; obiect de activitate declarat - comert cu ridicata al aparatelor electrice si de uz gospodaresc si al aparatelor de radio si televizoare; cifra de afaceri pe anul 2000 - 1,6 miliarde de lei; 6 salariati; profit brut pe anul 2000 - 17,8 milioane de lei. Actionarul majoritar (99 la suta din actiuni) este cetateanul israelian Cooper Gil Yossef, nascut in Israel si domiciliat in Bucuresti. Un lucru cel putin straniu il reprezinta persoanele celor doi administratori: ambii se numesc Cooper Gil Yossef si sunt nascuti in Israel pe data de 8.11.1958, numai ca unul locuieste in Israel si celalalt in Romania (?!). O situatie care ne aminteste de un caz oarecum similar: celebrul om de afaceri Sorin Beraru, care avea un nume si o adresa pentru afacerile din Romania si altele - pentru cele din Israel. La sediul firmei SC Cellphone Group Impex SRL, se afla o singura "persoana de contact" - conform prezentarii de pe pagina Internet - d.na Narcisa Ciubotaru, care ne-a declarat, telefonic, urmatoarele: "Eu nu stiu nimic. Seful meu si patronul, dl. Cooper Gil, este plecat din tara pentru o luna. Sunati peste o luna". Aparatura de interceptare a convorbirilor telefonice si a mesajelor scrise Conform unei adrese semnata de ministrul de Interne Ioan Rus si adresata SC Cellphone Group SRL, MI era interesat - in luna martie a.c. - sa achizitioneze "echipament G-Track". Specialisti din cadrul Serviciului Roman de Informatii si Serviciului de Telecomunicatii Speciale ne-au precizat ca aceasta aparatura este, intr-adevar, un echipament pentru monitorizare pasiva in doua benzi (900 si 1800 de megahertzi). In traducere, putem spune ca "G-Track" este un aparat de mare performanta (costurile fiind pe masura - in jur de 200.000 de dolari bucata), folosit pentru interceptarea si inregistrarea convorbirilor telefonice mobile precum si a mesajelor scrise (SMS-uri). Asa cum aratam mai sus, obiectul de activitate al Cellphone Group este comertul de aparate electrice si de uz gospodaresc, aparate de radio si televizoare, iar pana la echipament de interceptare a convorbirilor telefonice este...cale lunga. Un alt amanunt, deloc lipsit de importanta, se refera la faptul ca pe pagina web a Cellphone Group sunt prezentate produsele comercializate de aceasta firma (in special din gama de telefonie), iar printre acestea nu se regaseste echipamentul "G-Track". De asemenea, pe site sunt mentionate si firmele ale caror produse sunt distribuite de catre Cellphone Group si am avut surpriza sa constatam ca printre ele nu figureaza firma britanica Falcon Security Design Associates, producatorul respectivului echipament. Fara echipament "G-Track" nu intram in NATO si UE * pretinde un comunicat de presa al MI Intr-un comunicat de presa remis redactiei, Ministerul de Interne arata ca achizitionarea unor asemenea echipamente - prin intermediul carora sunt interceptate si ascultate convorbirile telefonice - sunt necesare "in cadrul programelor de eficientizare a activitatilor pe linia securizarii frontierei, prevenirii si combaterii crimei organizate, coruptiei, traficului de droguri, violentei, migratiei ilegale si a altor infractiuni grave - conditii esentiale pentru integrarea Romaniei in NATO si in Uniunea Europeana". Cu alte cuvinte, fara "G-Track" nu intram in lumea civilizata. In privinta fondurilor necesare pentru achizitionarea unei asemenea aparaturi, MI vorbeste despre aprobarile Guvernului Romaniei care au stat la baza elaborarii unui "program de achizitii, prin credite externe, pe mai multi ani". Referitor la alegerea firmei "Cellphone Group", fara licitatie sau selectie de oferte, Ministerul de Interne, MI precizeaza ca este vorba doar de "contacte" care "s-au rezumat numai la primirea ofertei si efectuarea unei demonstratii practice, fara a se ajunge la perfectarea vreunei tranzactii". Explicatiile si precizarile MI nu reusesc insa sa inlature ceata din jurul urmatoarei intrebari: de unde a stiut tocmai sereleul respectiv de intentiile de achizitie ale MI pentru a putea prezenta o oferta? De asemenea, MI isi plange de mila, aratand ca structurile sale "au fost private ani de-a randul de oportunitatile tehnice necesare aplicarii legii". In realitate, MI urmareste obtinerea unei independente totale fata de celelalte componente ale sistemului national de aparare si, in special, fata de SRI. In acest moment, mecanismul legal in privinta interceptarilor este urmatorul: politistul sau procurorul care instrumenteaza un dosar solicita procurorului general aviz pentru interceptare, iar, in cazul in care se da OK-ul, operatiunea propriu-zisa este efectuata de SRI. Daca MI ar detine tehnica specifica, ar ramane doar filtrul procurorului general si ar fi eliminat filtrul SRI.