Mihaela Roşu Moldoveanu, pilot TAROM: „Deasupra norilor oamenii sunt mai întregi la minte”
0
Mihaela a fost fascinată de zbor încă de mică. I se trage din familie, tatăl său fiind la rândul său pilot. După ce a terminat Facultatea de Limbi Străine, la 23 de ani a decis să dea la Academia de Aviaţie şi acum, 14 ani mai târziu, este pilot pe Airbus 310.
Pilot, soldat, chirurg, fotojurnalist de război, alpinist sau astrofizician la NASA. Meserii asociate tradiţional bărbaţilor în care, iată, excelează şi femei, contrar stereotipurilor din societate. Între Mărţişor şi 8 Martie, o perioadă dedicată îndeobşte sexului frumos, „Adevărul“ vă prezintă o serie de interviuri cu femei puternice care au spart tiparele tradiţionale. Care sunt poveştile lor de viaţă? Cum au reuşit? Cu ce probleme se confruntă? Cât de misogină este societatea şi cum au reuşit să facă performanţă în „lumea“ bărbaţilor? – sunt doar câteva dintre întrebările la care ne-am propus să răspundem. Mihaela Roşu Moldoveanu are 37 de ani şi de 8 ani este pilot la TAROM. Zboară la cârma unuia dintre cele mai mari avioane comerciale din lume, un Airbus 310 cu o capacitate de 209 locuri. Este căsătorită cu un angajat TAROM, iar tatăl ei a fost navigator de bord. În aviaţie nu sunt multe femei, dar Mihaela spune că întotdeauna a fost tratată de colegii săi ca şi cum ar fi fost unul dintre băieţi, nu s-a simţit niciodată discriminată, iar lumea bărbaţilor din aviaţie este şi lumea ei.
„Adevărul“: Ce voiaţi să vă faceţi când eraţi mică?
Mihaela Roşu Moldoveanu: Cred că am trecut prin toate fazele. Am vrut şi învăţător, şi doctor, dar la mine cred că a fost şi microbul zborului în sânge fiindcă, încă de atunci, eram cu ochii după avioane şi îl trăgeam pe tata de mână să-i arăt fiecare avion pe catre îl vedeam pe cer.
Înseamnă că v-aţi înscris la Academie imediat după liceu...
Culmea, nu. E ciudat, dar mai întâi am terminat o facultate pe profil umanist. Am făcut Facultatea de Limbi Străine, specializarea engleză-rusă, şi am realizat că o muncă de birou, de la 8.00-16.00 nu avea cum să-mi aducă lucrurile pe care le voiam în viaţă. La 23 de ani am dat la Academie. Dar, în clasa a X-a am zburat prima dată, aveam 16 ani şi m-am urcat la bordul unui mic avion-planor, adică fără motor.
Cum a fost?
Este un sentiment impresionant când te vezi sus la 3.000 de picioare, se auzea numai aerul cum şuiera şi puteai să vezi tot Bucureştiul de acolo. A fost incredibil.
Academia e grea?
Am învăţat în primă fază principiile de bază: principii aerodinamice, motoare, navigaţie, radionavigaţie, instrumente de bord, legislaţie. Trebuie să fii bun la matematică şi fizică. Partea de zbor o faceam pe aeronave aeronave de categorie usoara (CESSNA 172, PIPER SENECA V). În prima fază înveţi zborul la vedere, cu instructorul lângă tine. Dupa un anumit numar de ore de zbor ajungi să zbori in simpla comanda, adica esti doar tu, avionul si cerul şi trebuie să fii pregătit să faci faţă la orice situaţie.
Câte fete aţi fost în promoţie?
Doar două, în rest numai băieţi. Dar am impus de la început limite să nu fim tratate în mod deosebit, să fim la fel şi a fost în regulă. Eram ca o familie. Am fost unul dintre băieţi, strângeam mâna cu ei la fel ca un băiat. Dar am început şi noi femeile să ne afirmăm, să fim mai vizibile. În aviaţie, procentul fetelor începe să crească.
Când terminaţi Academia vă urcaţi direct la manşă?
Dupa 3 ani de studii, examenul de absolvire al Academiei se termină cu 13 examene la care trebuie să obtii punctaj de cel puţin 75%. Din promoţia mea, toţi am ajuns să profesăm, iar promoţiile sunt destul de mici, nu mai mult de 20 persoane/promotie. După absolvirea Academiei am obţinut licenţa CPL (commercial pilot license)/ATPL (air transport pilot licence) frozen. Este nevoie apoi de a acumula experienţa de zbor până la 1500 ore, când se obţine ATPL full.
Aţi visat să lucraţi pe un anumit avion?
Mi-am dorit sa zbor pentru aviaţia comercială, nu neaparat un anumit tip de aeronava. Dupa obtinerea licentei CPL, pilotii urmeaza partea de Type Rating ceea ce presupune calificarea pe un anumit tip de aeronava si tine de flota pe care o are in dotare operatorului aerian respectiv. La companiile/operatorii aerieni pentru care am lucrat, am zburat diferite tipuri de aeronave, de exemplu MD-80, ATR 42, AIRBUS 320 si AIRBUS 310.
Odată am cerut în mod special să fiu pe o cursă pe care am aflat că o iau părinţii mei spre Viena. Vă daţi seama, e mândria părinţilor să-i ducă fata lor cu avionul în vacanţă. Mihaela Roşu Moldoveanu Pilot Tarom
Din ce familie vă trageţi?
Mama a fost inginer textilist, deci nu avea nicio treabă cu aviaţia. S-a cunoscut cu tata printr-o conjunctură, la spital. Au ajuns soţ şi soţie şi sunt împreună de vreo 50 de ani. Mai am un frate, dar care lucrează în domeniul IT, nu în aviaţie. Cu aviaţia te naşti în sânge, nu e o meserie pe care să o faci de dragul banilor, e un stil de viaţă.
Cum funcţionează lucrurile în cockpit?
În momentul de faţă, datorită avansului tehnologic, echipajul este format din doi piloţi. Pe vremuri echipajul era mai numeros, aveai şi navigator, radiotelefonist, telegrafist, mecanic de bord. Din punct de vedere ierarhic, comandantul are responsabilitatea finală, dar ca pregătire, atat comandantul cat şi copilotul au aceeaşi pregătire.
E greu primul zbor pe un Boeing sau Airbus?
Nu neaparat. Ca la orice calificare pe tip de aeronavă, Airbus sau Boeing este la fel. Pe scurt, dupa terminarea cursurilor teoretice şi practice în simulator, ai anumite restricţii de zbor în echipaj (mai intâi se zboară cu un instructor) iar pe masura ce acumulezi experienţă şi ore de zbor, restricţiile se ridică.
Cum arată o săptămână din viaţa unui pilot?
În funcţie de programul pe care îl primesc, pot să am curse dimineaţa cu prezentare la ora 5.00, pot să am curse de noapte, iar în timpul zilei trebuie să mă odihnesc, să fiu aptă pentru zbor noaptea. Recunosc că, într-un fel, programul acesta flexibil îţi acordă mai multă libertate de mişcare în timpul săptămânii. Dacă ne îmbolnăvim, există rezerve. Oricum, există un program minim de odihnă, 12 ore între zboruri, este vorba de reglementări internaţionale care nu pot fi încălcate: două zile libere pe săptămână, nu mai mult de 90 de ore de zbor într-o lună etc.
Pe ce avion zburaţi acum?
Pe Airbus 318 (are o capacitate de 116 locuri) şi Airbus 310 , capacitate de 209 locuri, care face parte din categoria avioanelor grele. Se simte diferenţa dintre cele două tipuri de avioane, între 164 de tone şi 61 de tone.
Aţi avut vreodată situaţii-limită?
Doar condiţii meteo mai deosebite, dar nu ceva care să ridice probleme de siguranţă a zborului.
Traficul deasupra norilor e intens?
E un trafic mult mai mic decât cel de pe şosele şi oamenii sunt mai întregi la minte. Toţi vorbesc aceeaşi limbă şi este greu să apară probleme. În ceea ce priveşte eşalonarea, cred că cel mai mult te apropii de un alt avion în spaţiul britanic, la aterizarea pe Heathrow este o distanţă de doar cinci kilometri. La nivel de croazieră, în spaţiul european, unde tehnica este foarte avansată, eşalonarea pe verticală se face la vreo 1.000 de picioare (aproximativ 300 de metri), în timp ce în Africa, se face la 2.000 de picioare (aproximativ 600 de metri) între sensuri.
Cum arată lumea acolo sus?
E frumoasă. Eu una am un sentiment de împlinire totală când sunt acolo sus, deasupra norilor. Şi ţara parcă pare mai frumoasă decât este. Chiar râdeam la un moment dat cu colegii când a fost perioada aceea astă-iarnă când nu a ieşit soarele mai bine de o lună, noi am fost norocoşii care am putut să vedem soarele tot timpul, când ajungeam deasupra norilor.
Ce spun pasagerii când află că pilotul este o femeie?
Am avut parte de tot felul de reacţii. Am avut cazuri în care tot echipajul a fost complet feminin, de la comandant şi copilot, până la însoţitorii de bord. Unii pasageri s-au îngrijorat când au auzit că ambii piloţi sunt femei, au zis „Ce ne facem?“, dar când au văzut că au ajuns cu bine la destinaţie, că au avut un zbor frumos, şi-au schimbat părerea şi la sfârşit chiar şi-au cerut scuze fiindcă ne-au spus la început că vor să se dea jos din avion. Eu nu cred că această meserie se face diferit, dacă eşti fată sau băiat. Cursul de pregatire este acelaşi, indiferent, grila de examinare aceeaşi, reglementările pe care trebuie să le respectăm sunt acelaşi. Eşti pilot si atât.
Când auziţi despre tragedii în aviaţie, cum reacţionaţi?
Din păcate, tragedii se întamplă indiferent unde eşti şi ce faci. Important este să învatam ceva din experientele negative. Din orice accident de felul acesta învăţăm ceva, încercăm să aflăm toate datele, să vedem cauzele şi să vedem dacă se putea face ceva ca să se evite accidentul. În general, condiţiile meteo sunt cauza, mai ales în zona tropicală.
Curriculum Vitae
- Nume: Mihaela Roşu Moldoveanu, pilot TAROM
- Vârstă: 37 ani (născută în 1977 în Bucureşti)
- 1998 - 2001 - Facultatea de Limbi Străine a Universităţii din Bucureşti, specializarea engleză - rusă
- 2001 - 2004 - a urmat cursurile Academia Forţelor Aeriene "Henri Coandă"
- Lucrează la TAROM din ianuarie 2007
Se încarcă comentariile...
