Micii meseriași, tot mai căutați. Guvernul vrea de cinci ori mai multe locuri în învățământul dual

Deficitul major cu care se confruntă piața forței de muncă din România cere soluții cât mai urgente. Iar învățământul dual ar putea fi pe termen lung un adevărat colac de salvare. Ce presupune mai exact acest sistem de învățare, dar și care este diferența față de școala profesională clasică au explicat directorul unui liceu tehnologic împreună cu reprezentantul unui lanț de restaurante.

Pe piața muncii ar fi nevoie de minimum 100.000 de meseriași. Sursa foto: arhivă

Colegiul Tehnic „Mihai Bravu” din București a intrat acum șase ani în sistemul de învățământ dual. „Ca împărțire pe calificări, avem instalator instalatii tehnico-sanitare și de gaze, bucătar, ospătar, chelner și vânzător în unități de alimentație. Am avut și lucrător hotelier, dar și patiser-cofetar. Anul acesta am încercat să introducem și calificarea de electrician, însă nu am reușit. În fiecare clasă sunt între 20 și 26 de elevi care, la finalul studiilor, ies cu o meserie”, a explicat pentru „Adevărul” Carmen Ștefan, directoarea colegiului.

Elevii urmează trei ani de pregătire, din clasa a IX-a până în clasa a XI-a, iar pe parcursul acestora învață teorie, predată de profesorii de la școală, dar beneficiază și de instruire practică. În învățământul dual însă, elevii nu mai fac practică doar în laboratorul de specialitate al școlii sau în ateliere, ci și la sediul sau la punctul de lucru al operatorului economic aflat în contract cu școala. „De exemplu, elevii noștri, cei care optează pentru calificarea de bucătar și ospătar, au fost luați sub aripa celui mai mare lanț de restaurante din România”, a mai explicat directoarea. „De asemenea, cei care s-au înscris la instalații tehnico-sanitare și de gaze sunt instruiți de una dintre cele mai mari companii de gaze de la noi din țară”, mai spune ea.

Cerere mare, ofertă mică

Cum de ajung aceste companii să colaboreze cu școlile? Procedura pare simplă. Firmele fac o solicitare la Ministerul Educației, la Centrul Național de Dezvoltare a Învățământului Profesional și Tehnic, conform metodologiei de învățământ dual. În același timp, trimit și școlilor o solicitare. Apoi, se semnează niște contracte. Un contract-cadru, înainte de începerea anului școlar, între primăria de sector, școală și operatorul economic și un al doilea contract, după începerea anului școlar, între școală, părinte și partenerul economic.

Cătălin Pârvu, reprezentantul grupului de restaurante care a investit în elevii de la „Mihai Bravu”, ne-a explicat că cererea de forță de muncă este mare, oferta, în schimb, destul de mică. „Din 2018 suntem parteneri cu Colegiul Tehnic „Mihai Bravu”. Avem trei clase de bucătari și ospătari și anul acesta am mai cerut două. Cerem aproape în fiecare an clase în plus. Însă, am observat că elevii parcă sunt din ce în ce mai puțini. Parcă nu se mai înscriu în număr atât de mare la școlile profesionale”, a precizat acesta. „În general, avem mari probleme cu forța de muncă în domeniul HoReCa. Noi, de exemplu, am angajat în jur de 200 de persoane din Asia. Avem, la nivel de grup, aproximativ 20% angajați străini”, mai arată acesta.

Școala profesională și învățământul dual

Concret, pentru a nu mai exista confuzii între ce înseamnă școala profesională clasică și ce presupune învățământul dual trebuie să facem o precizare. Între cele două sisteme de învățământ nu există mari diferențe. Structura anului școlar este aceeași, materiile sunt aceleași. „Singura diferență dintre cele două sisteme de învățământ este că tu, ca școală, închei un contract pentru trei ani de studiu cu un singur partener economic. Dacă vreți să vă spun pe românește, exagerând puțin tocmai pentru a mă face înțeleasă, când aveam clase de învățământ profesional, ne rugam noi de parteneri să semnăm un contract. Atunci, interesul era mai mult al nostru și mai puțin al operatorului economic. Aceștia nu aveau încredere că se vor angaja copiii la ei. Pe când acum, la dual, se roagă ei de noi. Este o colaborare cu avantaje de ambele părți”, ne mai explică Carmen Ștefan. „Operatorul economic îi ia pe elevi sub aripa lui încă din clasa a IX-a, îi instruiește, le oferă copiilor și o bursă. Vorbim despre sume care pleacă de la 300 de lei pe lună”, a mai precizat directoarea Colegiului „Mihai Bravu“.

Într-adevăr, copiii primesc din partea operatorilor economici burse, însă și firmele au pretențiile lor. „Noi le oferim 300 de lei pe lună, dar avem și noi condițiile noastre: la șase absențe pe lună de la orele de practică ei pierd bursa pe luna respectivă. Le dăm niște bani, dar vrem, în schimb, să se țină de carte. Mulți se gândesc, probabil, că la practică vin și stau degeaba. Dar nu-i deloc așa. Interesul nostru este ca ei să învețe o meserie, iar apoi să se angajeze la noi. Le oferim tot ce au nevoie: instructaj, uniforme, burse, masă zilnică”, ne-a mai spus reprezentantul grupului de restaurante.

Cătălin Pârvu a făcut și un calcul al investiției. „La nivel de grup, pentru un ciclu de trei ani cu o clasă, două, cred că suma investită de noi în acești copii sare de 50.000 de euro. Bani pe care eu nu am nicio garanție că îi voi recupera vreodată. De exemplu, în anul 2021 am avut prima promoție. Am plecat la drum, în clasa a IX-a, cu două clase. În total, 54 de copii. Dintre aceștia, au absolvit vreo 45, iar noi am luat undeva la 16-17. I-am fi luat pe toți, dar nu au vrut ei să vină”.

În plus, pe lângă banii pe care îi primesc din partea operatorilor economici, elevii au șansa de a face practică la sediul acestora. „Pe lângă ceea ce fac la școală, elevii vin și în locațiile noastre. Aici sunt preluați de un tutore de practică din rândul personalului de conducere. De ospătari, de exemplu, se ocupă managerii calificați în domeniu, iar de bucătari se ocupă bucătarii chefi. Inclusiv eu”, a mai precizat Cătălin Pârvu.

„O șansă reală la o viață mai bună“

Elevii însă nu sunt obligați să se angajeze la firmele respective. „Dar dacă partenerul știe cum să-i atragă, investește în asta, copiii vin. Vin dacă primesc un salariu motivant, dacă au posibilitatea de a crește în companie. Noi, de exemplu, avem un parteneriat de succes cu o mare companie de gaze. Această firmă a reușit să angajeze toți elevii. Mai exact, la finalul celor trei ani de studiu, 53 de copii au ales să muncească în cadrul acestei companii”, explică directoarea Carmen Ștefan. Motivele sunt lesne de înțeles: salarii mari, condiții de muncă bune.

Cătălin Pârvu este de părere că angajatorul trebuie să știe și cum să-i țină pe acei oameni în firma lui. Degeaba investești trei ani în 50 de copii dacă, după ce se angajează la tine, pleacă în câteva luni. Nu acesta este scopul. Ar fi autosabotaj. „Salariul pe care îl oferim acestor copii după ce se angajează la noi este undeva între 2.500 și 3.000 de lei în care intră multe bonusuri și tips. Nu suntem poate cei mai mari plătitori din țară, dar măcar încercăm să facem ceva. Atenție, însă. Acești copii sunt la început de drum. Fără experiență. Ce facem mai departe? Continuăm să îi școlim. Să îi învățăm, să-i instruim. Le oferim apoi șanse reale de a crește în companie, de a se dezvolta. Ideea este ca noi să ne recuperăm măcar parțial investiția. Nu are nimeni niciun interes ca acești angajați să plece. Dimpotrivă. Avem nevoie de ei pentru că de asta i-am școlit”.

Carmen Ștefan, directoarea Colegiului tehnic „Mihai Bravu”, consideră că învățământul dual oferă acestor copii o șansă reală la o viață mai bună. „Este vorba, în general, despre copii care provin din medii sociale defavorizate sau copii care nu au avut cele mai bune performanțe la învățătură în școala generală. Vă imaginați că la astfel de licee nu vin copii cu note de 9 la Evaluare. De asemenea, mulți au condiții materiale mai reduse. Prin urmare, acest tip de învățământ dual le oferă o mare șansă. Căci, dacă nu li s-ar fi deschis această portiță să spunem, ar fi stat în continuare la ei la țară și nu știu ce ar fi făcut”.

Prin învățământul dual se încearcă, în primul rând, formarea unor tineri, este de părere Cătălin Pârvu. „Le oferim copiilor șansa de a învăța o meserie. Apoi, fiecare agent economic, fiecare companie sau firmă trebuie să gândească un plan pentru a-i atrage pe acești tineri și pentru a-i păstra. Iar statul ar trebui să gândească un sistem foarte bine pus la punct prin care această forță de muncă să rămână aici, la noi în țară, și nu să plece în afară”.

Guvernul promite 50.000 de muncitori calificați

50.000 de muncitori calificați ar putea ieși direct de pe băncile școlilor cu învățământ dual în viitorul apropiat, promite premierul Marcel Ciolacu. Actualii elevi ar acoperi o parte din necesarul actual al pieței muncii. „Voi propune mediului privat un program național pentru extinderea accelerată a învățământului dual. Acest parteneriat trebuie să ne permită ca în următorii cinci ani să avem 50.000 de locuri anual, cerute de mediul de afaceri, în învățământul dual – de cinci ori mai mult decât acum”, a declarat premierul Marcel Ciolacu, la începutul ședinței de Guvern de săptămâna trecută.

Ministerul Educației a anunțat la finalul anului trecut că Guvernul va finanța toate cele 29 de consorții regionale pentru învăţământ dual declarate eligibile. Învățământul profesional din România este absolvit anual de aproximativ 20.000 de elevi. Numărul acestora însă este insuficient, iar asta pentru că pe piața muncii ar fi nevoie de minimum 100.000 de meseriași.