MEC blagosloveste taxa in invatamantul superior de stat si admiterea ceausista

Ultima intalnire din anul trecut a Consiliului National al Rectorilor din Romania (CNR) s-a finalizat, printre altele, cu lansarea pe piata a unor propuneri menite sa asigure continuitatea reformei

Ultima intalnire din anul trecut a Consiliului National al Rectorilor din Romania (CNR) s-a finalizat, printre altele, cu lansarea pe piata a unor propuneri menite sa asigure continuitatea reformei invatamantului superior: taxa modica de admitere in scoala superioara de stat si admiterea la facultate bazata pe examenul, sa-i spunem, clasic, din perioada predecembrista. In sprijinul acestor solutii novatoare a sarit imediat si prof. univ. Ioan Mihailescu, in calitate de presedinte al Consiliului National de Evaluare Academica si Acreditare (CNEAA). In mai putin de 24 de ore, MEC si-a facut publice deschiderea si incantarea pentru astfel de initiative, uitand cu desavarsire ca, macar de ochii lumii, atat cat mai este in vigoare, Legea invatamantului trebuie respectata, in primul rand de institutia guvernamentala. Motivatia aparitiei acestor solutii geniale este cat se poate de inaltatoare: sporirea calitatii intelectuale a studentilor admisi in urma unui examen "sever" si asigurarea unei finantari decente per student in invatamantul de stat. Cum entuziasmul i-a cuprins intr-o clipita pe toti, propunerile devenind un monolog in interpretari diferite doar prin timbrul vocii, este evident ca printre masurile ce se vor adopta urgent (n.n. - pana cel tarziu in februarie, legea obliga minister si universitati sa publice conditiile de admitere, cifra de scolarizare) se vor afla si acestea. Ca va fi ordonanta de urgenta, ca va fi proiect de lege pentru modificarea Legii invatamantului, cu aplicabilitatea prevederilor din 2003, n-am reusit sa aflam de la MEC. De acolo ni s-a spus doar ca se lucreaza si se cerceteaza si ca, oricum, ideile sunt bune si, mai ales, cerute de obstea academica. Nu mai mira pe nimeni acest joc, nici macar indeajuns de incifrat pentru a starni interesul. Cuiva din PSD i-a venit ideea salvatoare: ce atatia bani de la buget pentru studentii de la stat, mai bine taxa, ca si prin alte parti ale lumii este astfel. Apoi, de ce doar particularii sa-si permita taxa pe invatamantul superior, si statul nu? Canalul de propagare a unei astfel de solutii nu era greu de gasit, putea fi ministerul, dar de ce sa nu fie CNR, ca tot e structura neguvernamentala si da bine la imagine. Cand presedinte al CNR-ului este unul dintre rectorii ce cocheteaza cu ideea de a deveni intr-o zi ministru, si este vorba aici despre dl. prof. univ. Chiriacescu de la Universitatea Brasov, nimic nu-i mai simplu. Ca, la schimb, ori ba, rectorii au cerut in decembrie si aprobarea ideii de intoarcere la admiterea ceausista si renuntarea la cresterea ponderii bacalaureatului, este chiar riscant sa sugeram, important e ca s-a spus aceasta si ca MEC si-a dat acordul. Sa fi plecat in vacanta mai devreme simtul critic, simtul realitatii cand CNR a venit cu asemenea idei? Cine stie? Pana aflam, precizam ca taxa in invatamantul superior romanesc gratuit de stat exista (cf. art. 57 - alin. 2) si ca din ea toate universitatile de stat isi asigura finantarea extrabugetara. De la, in medie, 500.000 lei/an/student la 3,5-4,5 milioane/an/student, in functie de universitate, fiecare din cele 54 de institutii de invatamant superior practica tarife pentru educatie. Atat de uzitata este aceasta prevedere legala, ca unii rectori nici nu mai sunt in stare sa-ti spuna cat primesc de la stat pentru un student, fiindca sumele sunt "bagatele". Sigur, ideea de taxa unica medie trebuie studiata, trebuie schimbata legea, dar numai dupa ce vedem exact cat de saraci sau bogati sunt cu adevarat studentii de la stat. Oare n-ar putea MEC, in primul rand, sa creeze cadrul pentru a asigura trecerea spre universitatea de tip antreprenorial, prin includerea cercetarii in spatiul academic si transformarea acesteia intr-o sursa de venit si de crestere a prestigiului academic, ca tot acesta e vantul care bate prin Europa si despre asta vorbeste si Declaratia de la Bologna, pe care am semnat-o? Sigur ca ar putea. Este extrem de greu insa. Ai de luptat cu mentalitatile anchilozate, cu spiritul comoditatii si al minimei rezistente, cu indolenta, toate puternic infipte in spatiul universitar romanesc. In plus, iti trebuie vointa politica si decizie financiara strasnica pentru a cere bani bugetului de stat, ca sa finantezi spatii ale cercetarii, nu imbacsite institute nationale, in care au mai ramas, in general, cei prea batrani, ori lenesi, ori necompetitivi oameni de stiinta. E mai simplu sa dam o ordonanta de urgenta, fiindca-i urgent sa conservam statu-quo-ul actual, decat sa mergem spre viitor. Cat despre reintroducerea admiterii pe baze clasice si atat de dragi inimii unora, ce sa mai spunem? Ca nimeni in lume - poate prin lumea a treia - nu mai face astfel? Ca viitorul spune ca studiile medii trebuie incheiate cu un examen sever, adevarat, care sa asigure ascendenta si traseul educational al tanarului? Ca bacalaureatul in Romania este imperios necesar sa dea o competenta reala si de rezultatul acestui prag trebuie sa se tina seama? Acestea sunt, probabil, argumente superflue. Poate, mai inspaimantator va fi acela ca, trecand iar in mana unor decidenti din universitati, examenul de admitere deschide industria grea a meditatiilor, ca tot au salariile pe care le au universitarii, si sistemul Pile, Relatii, Cunostinte care a functionat el pana-n '89, darmite astazi! Nu vede nimeni ca de fapt prin aceste masuri aberante invatamantul superior de stat va ajunge un balci al minciunii si mizeriei? Slaba calitate actuala a studentilor romani (si de la stat, si de aiurea) nu se ridica prin, pasamite, filtru mai sever (n.n. - bacalaureatul 2001 a dat semne ca lucrurile merg spre bine, din moment ce au mai si cazut 15 la suta din absolventi), ci prin programe universitare moderne, stil didactic cu adevarat academic, regim sever al frecventei, urmaririi studiilor, prin notarea stricta si promovarea competentelor. Calitatea procesului didactic nu tine, oare, in cea mai superficiala teorie a educatiei, de educator si mediu? De cand educatul este raspunzator de aceasta? Poate de cand la MEC se prefera populismul. Foto: Valeriu TANASOFF