Mărturiile răvăşitoare ale unor mutilaţi ai Revoluţiei. Povestea eroului-martir ars la crematoriu
0
Pentru că statul român nu a reuşit să stabilească vinovaţii nici după trei decenii de la Revoluţia din 1989, supravieţuitorii strâng dovezi în încercarea disperată de a se face lumină în acel decembrie însângerat. Aşa ies la iveală mărturii tulburătoare despre haosul acelor zile, când oamenii au fost omorâţi sau răniţi de Securitate, de Armată şi chiar de civili.
Un mare mutilat al Revoluţiei din 1989, colonelul Costinel Venus Mirea, împuşcat la 24 decembrie în timp ce se afla în misiune de luptă împotriva a doi terorişti care trăgeau dintr-un bloc asupra civililor şi unităţii sale militare din Craiova, a strâns, cu ajutorul membrilor Asociaţiei umanitare pentru protejarea şi sprijinirea invalizilor, răniţilor şi urmaşilor celor căzuţi în timpul Revoluţiei din decembrie 1989 - Dolj, o serie de mărturii detaliate ale rudelor celor decedaţi sau ale eroilor care au supravieţuit.
Eroul ars la crematoriu
Eroul timişorean Dumitru Osman nu are mormânt, întrucât cadavrul său a fost ars la crematoriul de lângă Bucureşti, împreună cu alţi zeci de tineri care au dorit să trăiască liberi. În decembrie 1989, avea 24 de ani şi lucra ca vatman în Timişoara. La 17 decembrie, când s-au auzit primele împuşcături în oraş, s-a dus şi el alături de ceilalţi manifestanţi. Nu s-a mai întors niciodată. Sora sa, Victoria, care venise la el pentru a face cumpărături, l-a aşteptat în zadar. După fuga dictatorului Nicolae Ceauşescu, Victoria s-a întors acasă, în comuna doljeană Sadova, pentru a le da părinţilor teribila veste. Când încă se trăgea, părinţii au plecat la Timişoara să-şi caute copilul.
„Soţul meu, Eugen, a plecat în 25 decembrie la Timişoara împreună cu un vecin din Sadova, pentru a-l găsi pe Dumitru. La Timişoara încă se trăgea de era să fie împuşcaţi şi nu avea nimeni voie să se apropie de spital. Au venit acasă şi după aceea au mai plecat de două ori, dar nu au dat de Dumitru. A patra oară am plecat la Timişoara împreună cu soţul şi cu o vecină“, se arată în mărturia femeii aflată în arhiva asociaţiei din Dolj.
Morga spitalului mare din Timişoara era plină de morţi, dar nici urmă de Dumitru. Apoi, au ajuns la urgenţa unui spital mai mic şi un doctor le-a spus că băiatul lor este acolo. „Când l-am căutat nu am dat de el, dar ni s-au dat actele lui. Atunci ne-a spus doctorul că a fost împuşcat şi dus la crematoriul din Bucureşti. Tot atunci ni s-a eliberat certificatul de deces, unde scrie că a fost împuşcat pe 17 decembrie 1989, prin plagă împuşcată toracică, şi a murit ca urmare a hemoragiei interne. Doctorul ne-a spus că nu a fost mort când a ajuns la spital. În ianuarie 1990, după ce ne-am convins că a decedat şi a fost dus la crematoriul de la Bucureşti, i-am făcut înmormântare în cimitirul de la Sadova unde, în tron, am pus haine de-ale lui Dumitru. A fost la înmormântare tot satul“, a povestit Vergina, mama lui Dumitru, care a murit în 2007 cu durerea în suflet.
Rănit îngrijit într-un apartament
O altă mărturie cutremurătoare, aflată tot în arhiva asociaţiei din Dolj, este a lui Sorin Ivaşcu, rănit în Revoluţie. În decembrie 1989 avea 19 ani şi era angajat la T.C. Ind. Timişoara. În 16 decembrie 1989 a aflat de la un coleg de serviciu că studenţii manifestează în Piaţa Maria şi s-a dus şi el acolo. Câteva ore mai târziu, Calea Lipovei era ocupată de Armată. Împreună cu prietenul său Mihai Raţ, a plecat să
facă rost de benzină. Pe drum, a observat că într-o staţie de troleibuz din Calea Lipovei se aflau două grupe de militari aflaţi în dispozitiv de tragere, care, pentru a se camufla, trăseseră în becurile de deasupra lor.
Spre surprinderea lor, a tras şi în ei, povesteşte eroul din acele zile. Au alergat disperaţi căutând un adăpost, însă un glonţ l-a rănit în braţul drept. „Fiind rănit, m-am dus la colegii de clasă ca să mă ascund, la Căminul de Familişti nr. 2, din Calea Lipovei. Pe 18, după-amiaza, am plecat acasă, spre Craiova, cu trenurile formate special pentru evacuarea studenţilor. În Craiova am primit îngrijiri medicale la verişoara mea, Simona, care era elevă la cursurile de asistente medicale din Craiova, întrucât îmi era frică să mă duc la spital, ca să nu mă aresteze“, a rememorat el tragedia acelor zile.
Colonel de Securitate ucis de manifestanţi
În timpul Revoluţiei din 1989 au murit şi securişti, asupra cărora s-a revărsat furia populaţiei. Unul dintre ei este colonelul Dumitru Coman, de 53 de ani, care era la acea vreme comandant al Biroului de Securitate din Odorheiul Secuiesc, din judeţul Harghita. După mulţi ani, soţia sa, Gabriela Coman, a povestit cum s-a derulat firul evenimentelor. La 22 decembrie, sute de oameni au înconjurat sediul Miliţiei din Odorheiul Secuiesc, care era şi sediul Securităţii. După ce au răvăşit interiorul clădirii, i-au dat foc, iar ofiţerii de Securitate au fost atacaţi cu pietre, bastoane, răngi şi alte arme albe şi s-au refugiat în clubul din spatele clădirii. Pompierii veniţi să stingă incendiul au fost împiedicaţi de mulţimea furioasă, care nu mai putea fi oprită.
Spre seară, povesteşte femeia, soţul său, împreună cu încă cinci colegi şi subordonaţi, au încercat să plece din club. „După ce au ieşit afară, au fost atacaţi cu bâte şi răngi. Unul dintre ei a fost spânzurat şi a scăpat pentru că s-a rupt creanga de care a fost atârnat, ceilalţi au fost bătuţi crunt suferind traumatisme multiple, dar, fiind mai tineri, au reuşit să fugă. Soţul meu a fost lovit în cap cu o rangă, a căzut şi a fost călcat în picioare. A fost târât şi aruncat peste gard în curtea Spitalului Odorhei. A decedat pe 22 decembrie 1989, în jurul orei 20.00“. Aşa se termină povestea unui angajat al sistemului opresiv din România comunistă.
Elevul care a încercat să se lupte cu Miliţia
O altă victimă a Revoluţiei a fost Samir Savu, care în decembrie 1989 era elev la Şcoala de Ofiţeri de Infanterie „Nicolae Bălcescu“, din Sibiu. Mărturia sa se află în arhiva asociaţiei condusă de Costinel Venus Mirea din Dolj. Începând cu 17 decembrie, cu toţii au intrat în alarmă de luptă, pentru apărarea Şcolii Militare. La un moment dat, li s-a ordonat să apere şcoala, după ce un elev, Dan Miţiţi, a murit în faţa Miliţiei, fiind ucis de focuri de armă trase din sediul Securităţii, iar comandantul său de companie, lt.maj. Alexandru Judeţ, a fost rănit.
„Nu puteam să ocupăm poziţie de apărare în apropierea gardului şcolii, deoarece se trăgea cu foc automat din clădirea Miliţiei şi Securităţii. Din proprie iniţiativă, am vrut să neutralizez focul automat şi care ne împiedica să ocupăm poziţia de apărare ordonată. Am intrat printr-o spărtură a gardului prin care noi ieşeam în oraş fără aprobare, am trecut strada în fugă şi am ajuns la spatele clădirii Securităţii. Am cercetat împrejurimile, ca să pot ajunge la cuibul de foc. Trăgătorul advers şi-a mutat locul de tragere şi, când am observat bine noul loc de unde trăgea, am fost împuşcat“, a povestit fostul elev. Glonţul i-a intrat pe sub braţul drept, sub axilă şi a ieşit prin omoplat. Un trecător l-a dus la parterul unui bloc din apropierea căruia a fost rănit, însă oamenii, speriaţi, le-au cerut să plece. Trecătorul nu l-a abandonat însă şi l-a dus la Spitalul Militar din Sibiu, unde a fost operat şi salvat.
Se încarcă comentariile...
