Marile inundații care au lovit regiunea Moldovei, după 1990. Cu ce au legătură dezastrele
0Inundațiile care au avut loc la sfârșitul lunii iulie în județele Suceava și Neamț completează lungul șir al dezastrelor produse de ape în ultimele decenii în regiunea Moldovei. Clima, vastele bazine ale Siretului și Prutului, dar și defrișările au contribuit la intensitatea lor.
După 1990, România a trecut printr-un lung șir de inundații și viituri extreme, care au adus pierderi de vieți și pagube uriașe.
Cele mai recente astfel de calamități au avut loc în perioada 27-28 iulie 2025 și au afectat mii de oameni din județele Suceava și Neamț. La Broșteni (județul Suceava), inundațiile au făcut trei victime și au distrus sute de gospodării.
Marile râuri ale Moldovei
Moldova, cu vastele bazine hidrografice Prut și Siret, a fost în ultimele trei decenii regiunea cea mai lovită de inundații devastatoare, numărul victimelor fiind estimat la peste 100 de oameni.
Potrivit specialiștilor, ploile abundente, dar și defrișările pe regiuni vaste au cauzat inundațiile istorice în regiune, unele atât de puternice încât, în mod normal, ar fi trebuit să aibă loc la intervale de sute de ani.
Fondul forestier al Siretului acoperă aproape 16.000 de kilometri pătrați, adică un sfert din întregul fond forestier al României, iar exploatările de păduri pe teritorii vaste sunt luate în considerare de specialiști, în cercetarea fenomenelor extreme. Județul Suceava, adesea afectat de inundații, fiind traversat de unii dintre cei mai importanți afluenți ai Siretului, cuprinde cea mai mare suprafață de păduri dintre județele României, peste 438.000 de hectare, și este în topul județelor cu cele mai mari recoltări de masă lemnoasă din România.
„Cele mai puternice și catastrofale inundații sunt cauzate de ploi abundente. Din cauza defrișărilor, apariția ploilor în zonele montane duce adesea la un flux de apă mai mare de 100–200 mm/24 de ore, depășind capacitatea de absorbție a solului și capacitatea de curgere a râurilor și pâraielor. Această situație poate reprezenta principala cauză a inundațiilor din bazinele râurilor Siret și Prut din nord-estul României”, arată studiul „Evenimente istorice de inundații în nord-estul României (după 1990), jurnalul hărților”, publicat de cercetătorii Gheorghe Romanescu, Cătălin I. Cîmpeanu, Alin Mihu-Pintilie și Cristian C. Stoleriu (2017).
Potrivit oamenilor de știință, bazinele hidrografice ale râurilor Siret și Prut drenează partea estică a României și sunt cele mai mari din țară în privința suprafeței de colectare.
Cele mai grave inundații din Moldova
Clima temperată continentală, cu precipitații abundente, a creat condiții favorabile pentru inundații extreme. Inundațiile istorice din România, produse pe râurile interioare (fluviul Dunărea este exceptat, deoarece este un râu de graniță), au avut loc pe râul Siret în 2005 și pe râul Prut în 2008.
„Ambele râuri își au originea pe teritoriul Ucrainei, în Munții Carpați Orientali, și se varsă în fluviul Dunărea la sud și nord de orașul Galați. Inundațiile istorice din Moldova, care au avut loc în aceste două bazine hidrografice, au fost înregistrate în 1991, 2005, 2008 și 2010. Debitul maxim absolut din nord-estul României a fost înregistrat în 2005 pe râul Siret, cu 4650 metri cubi pe secundă. Al doilea debit istoric a fost înregistrat în 2008 pe râul Prut și a fost de 4240 metri cubi pe secundă. Debitul inițial comunicat a fost de 7140 metri cubi pe secundă, care ar fi fost cel mai mare debit înregistrat vreodată în România, însă lacul de acumulare Stânca-Costești, situat pe râul Prut, a redus valoarea debitului la stația hidrometrică Stânca-Costești la 4240 metri cubi pe secundă”, informau autorii studiului.
După 1990, inundații catastrofale au avut loc pe întreg teritoriul țării, nu doar în Moldova, regiunea afectată de bazinele râurilor Siret și Prut. Potrivit specialiștilor, după deplasarea populației din regiunile montane și retrocedările de păduri, România a asistat la apariția unor inundații la niveluri și frecvențe tot mai ridicate, cele mai puternice fiind produse în 1991, 2005, 2006, 2008, 2010 și 2011, cu debite istorice pe râurile Prut și Siret.
Inundațiile istorice din anii 2000
După 1990, cea mai mare inundație produsă pe râul Siret a avut loc în perioada 27-28 iulie 1991, arată specialiștii.
„Această inundație a afectat sate de-a lungul unui sector de râu cu lungimea de peste 18 kilometri. Frecvența acestui eveniment a fost de 0,1 la sută și au fost înregistrate 13 victime, ceea ce o face cea mai devastatoare viitură care a avut loc în regiunea de nord-est a României”, arăta cercetarea.
În 2005, tot pe râul Siret, a fost înregistrată o inundație istorică. A început pe 11 iulie și a durat 22 de zile.
„Pagubele au fost considerabile: 26 de kilometri din sectorul râului au fost afectați și 470,6 kilometri pătrați de teren agricol au fost afectați, pe lângă așezări umane și construcții hidrotehnice. Frecvența acestui eveniment a fost de 0,5 la sută (cu 4650 metri cubi pe secundă, cea mai mare valoare înregistrată vreodată pentru România). În timpul evenimentului, zeci de persoane au fost rănite și au fost raportate nouă victime”, arată cercetarea.
O altă inundație istorică, înregistrată în bazinul mijlociu al Siretului, a început pe 23 iulie 2008 și a durat 23 de zile, afectând o suprafață de peste 300 de kilometri pătrați. Nu au existat victime, însă au fost consemnate pierderi economice semnificative.
„Inundația din 2010 a fost similară cu cea din 2008, demonstrând o gestionare deficitară a situațiilor de criză. Evenimentul a început pe 20 iunie și a durat 23 de zile (frecvență de 2 la sută), afectând 306 kilometri pătrați. Aceste două evenimente succesive au provocat pierderi grave în comunitățile rurale din cauza ratei ridicate de transport a sedimentelor”, arată studiul.
Inundații istorice au avut loc și în bazinul râului Prut, după 1990. Prima dintre acestea s-a petrecut pe râul Jijia, unul dintre afluenții săi, și a durat zece zile, producând pagube importante comunităților. Cea mai puternică dintre ele a avut loc în 2008, în bazinul superior al râului Prut, situat la granița dintre România, Ucraina și Republica Moldova.
„Acestea au început pe 24 iulie și au durat opt zile. Evenimentul hidrologic a afectat 51 de kilometri pătrați de teren agricol și așezări umane pe o lungime totală a sectorului de râu de 36 de kilometri. În timpul inundațiilor nu au existat victime, însă acest eveniment ar fi putut avea consecințe catastrofale dacă lacul de acumulare Stânca-Costești, situat în aval, ar fi cedat”, arătau autorii studiului.
În ultimii zece ani, inundațiile au continuat să facă pagube în regiunea Moldovei, dar și în alte zone ale României.
Barajul care apără Moldova de furia Prutului
Inundațiile din regiunea Moldovei ar fi fost mult mai grave în lipsa unor investiții ample, menite să le atenueze.
Una dintre acestea este Barajul Stânca-Costești și lacul său de acumulare de 7.700 de hectare, înființate pe râul Prut, în anii ’70, la hotarul României cu Republica Moldova. Amenajarea hidrografică a dus la strămutarea mai multor sate din județul Botoșani, în care trăiau peste 1.600 de familii.
Patru dintre ele au fost înghițite de apa lacului de acumulare, iar altele au fost inundate parțial. În urma unui decret guvernamental din 1975, localnicii din Bold, Lehnești, Popoaia, Movila Ruptă, Ripicenii Vechi, Cinghinia și Râșca au fost mutați în satul Ripiceni.
Oamenii și-au luat ce au putut căra din casele lor, au fost urcați în remorcile unor tractoare și în căruțe și duși în deal, la Ripiceni, unde au fost așezați la întâmplare, pe locurile libere găsite pentru noi gospodării. De la începutul anilor 2000, lacul, unul dintre cele mai întinse din România, a fost declarat rezervație naturală.
„Barajul este vital pentru Moldova și nu numai. Aici nu vorbim doar de județul Botoșani, unde este situat, ci de întreaga regiune a Moldovei. Lunca Prutului, pe toată lungimea ei până la Galați, fără barajul de la Stânca-Costești era inundată, în medie, odată pe an. Ar fi un adevărat dezastru fără el. S-ar pierde gospodării și vieți omenești”, afirma Mircea Vucovici, fostul director al barajului Stânca-Costești.
Canalul Siret - Bărăgan, marele proiect hidrotehnic al Modlovei
Canalul magistral Siret–Bărăgan a fost un alt proiect major, menit să atenueze inundațiile de pe Siret și să asigure irigarea a sute de mii de hectare din Câmpia Bărăganului.
Canalul, realizat parțial, urma să aibă aproape 200 de kilometri, o lățime la bază de 20 de metri și o adâncime de șapte metri. Ideea construcției unui astfel de canal datează de peste un secol, iar în anii ’70 a revenit în actualitate. Planurile vizau construirea unui canal care să lege râul Siret de râul Ialomița și să capteze apele mai multor râuri din zonă, înființarea unui lac de acumulare pe râul Ialomița, a unui sistem de lacuri de acumulare pe râul Mostiștea și a unui canal navigabil care să permită legarea acestora de București.
Proiectul a fost aprobat în 1984, iar trei ani mai târziu a început execuția primului tronson al canalului, de 50 de kilometri lungime, la limita de sud a județului Vrancea. Până în 2012 au fost realizați mai puțin de 20 de kilometri din canal, dinspre Siret spre Bărăgan. S-au cheltuit 130 de milioane de euro pentru construcția primului sector al magistralei, însă continuarea investiției ar fi însemnat un efort de peste 2,5 miliarde de euro, potrivit unui raport din 2014 al Guvernului României, publicat la înființarea Regiei Autonome „Administrația Canalului Siret–Bărăgan”. Alți 23 de kilometri din acest canal ar putea fi construiți în următorii ani, printr-o investiție de circa un miliard de lei, aflată în licitație publică.
Se încarcă comentariile...
