Mai tare decat Ceausescu

Marian Sarbu, ministrul Muncii, a facut, miercuri, un anunt care l-ar fi umplut de invidie pe Ceausescu. Inaltul demnitar a declarat ca, de la 1 martie, persoanele fara loc de munca vor primi o

Marian Sarbu, ministrul Muncii, a facut, miercuri, un anunt care l-ar fi umplut de invidie pe Ceausescu. Inaltul demnitar a declarat ca, de la 1 martie, persoanele fara loc de munca vor primi o alocatie unica pentru somaj reprezentand 75 la suta din salariul minim pe economie. Cu alte cuvinte, si angajatul care de ani de zile varsa lunar la Fondul de Somaj cateva milioane de lei, si cel care a platit doar cateva zeci de mii de lei pe luna vor primi, daca sunt concediati, acelasi ajutor de fix 1.312.500 de lei. Aceasta egalizare facuta cu buldozerul nu are precedent nici macar in epoca comunista, caci pe vremea lui Al Batran toate drepturile oferite oamenilor muncii, de la marimea pensiilor la durata excursiilor la bulgari, erau proportionale cu contributia financiara a fiecaruia. Dar, dupa trei cincinale de edificare a societatii capitaliste multilateral dezvoltate, in Romania a ajuns sa se aplice principiul "De la fiecare dupa posibilitati, fiecaruia dupa nevoi, dar nu ale omului, ci ale statului". Si cum statul are nevoi mari, cetateanul somer trebuie sa-si rezolve nevoile cu cei 1.352.000 si 500 de lei pe luna. Motivatiile oficiale ale Guvernului pentru aplicarea acestei legi sunt simple. In acest fel se va descuraja nemunca, statul acasa degeaba pe banii statului. Practic, dandu-i, sa zicem, unui programator de elita, care a avut un salariu mare, un ajutor de mizerie, il obligi sa-si gaseasca cat mai repede serviciu, ca sa nu moara de foame. Un astfel de rationament are mai multe lacune. In primul rand, e vorba de o obiectie de ordin moral. Procentul din salariu pe care-l varsa fiecare salariat la Fondul de Somaj, ca si CAS-ul, nu sunt banii statului. Acesti bani raman ai salariatului, statul fiind doar un administrator al lor, iar sumele respective sunt o asigurare pentru zile negre, indiferent daca aceste zile negre sunt zile de somaj sau de pensie. A-i spune acum unui specialist de elita care a muncit o viata ca va avea pensia sau ajutorul de somaj cat o femeie de serviciu echivaleaza cu a comunica tuturor depunatorilor unei banci ca pot sa retraga doar o suma fixa, indiferent de marimea contului lor. In al doilea rand, trebuie spus ca masura va incuraja munca, dar nu munca in conditii legale, ci munca la negru sau la gri. Pentru ca tot primesc aceleasi drepturi fixe de la stat, tot mai multi specialisti cu inalta calificare, in special in informatica, au incheiat acorduri tacite cu angajatorii. Pe hartie specialistii primesc salariul minim pe economie, iar diferenta de pana la 500, 1.000 sau 2.000 de dolari o primesc cash, in mana. In acest fel, toata lumea e multumita, caci singurul care pierde e statul. Metoda, care e destul de cunoscuta, va fi aplicata pe scara larga dupa 1 martie. La fel stau lucrurile si cu cei 2 milioane de romani care lucreaza, in acest moment, fara forme legale. Someri cu acte sau iesiti deja din evidentele Fortelor de Munca, acesti oameni nu vor intra in legalitate, indiferent cat va fi facut pe viitor ajutorul de somaj. Asta pentru ca angajarea lor cu forme legale nu depinde in primul rand de ei, ci de angajatori. Dar, in conditiile in care pentru un salariu oferit unui angajat un patron mai trebuie sa plateasca inca un salariu statului, atat de multe si impovaratoare sunt taxele, impozitele si contributiile la buget, putini patroni se incumeta sa lucreze cinstit. Exact din acest motiv, de cativa ani exista in Romania un paradox statistic: numarul somerilor scade mereu, numarul locurilor de munca scade si el, iar pensionarile nu acopera nici pe departe aceste iesiri din sistem. Explicatia consta in umflarea puternica a economiei negre si gri. Chiar si controalele "punctuale" ale Ministerului Muncii dovedesc acest lucru. De exemplu, la Cluj, dupa ce a gasit 370 de firme "negre", Inspectoratul teritorial de munca a tras concluzia ca numarul cazurilor de munca la negru s-a triplat in 2001 fata de 2000. La fel, in Brasov, una din patru firme controlate folosea angajati fara forme legale. Si exemplele pot continua la nesfarsit. Singurul efect cat de cat pozitiv al aplicarii Legii ajutorului de somaj unic sunt oarece "economii" aduse la buget. Dar, in conditiile de azi, mult mai eficient, din punct de vedere financiar, ar fi intensificarea controalelor pe piata muncii la negru. Pentru asta, fireste, personalul Ministerului Muncii ar trebui dimensionat corespunzator, caci cateva zeci de inspectori intr-un judet nu acopera nici pe departe necesitatile de control. Apoi, daca tot dorea sa combata economia subterana prin noi masuri legislative, Marian Sarbu putea sa imbunatateasca legislatia din domeniu. De exemplu, o prevedere utila ar fi obligativitatea firmelor de a avea o copie a actelor la toate punctele de lucru. In acest fel, nimeni n-ar mai putea folosi eterna scuza "dom'le, actele sunt la patron!" cand e calcat de vreun control. De asemenea, ar putea fi imbunatatita si procedura de aplicare a amenzilor care nu prea rezista in instanta. In plus, sanctiunea suprema pentru folosirea repetata a muncii la negru, radierea societatii vinovate din registrul comertului, n-a fost aplicata niciodata in Romania. Motivul il constituie faptul ca toate taxele de radiere trebuie platite, teoretic, de cel vinovat. In concluzie, daca se va actiona la fel ca pana acum, in curand, ca sa echilibreze bugetul, pe langa ajutorul de somaj unic, Ministerul Muncii va introduce si salariul unic pe economie.