"Mă îndoiesc de loialitatea unor sfătuitori ai premierului"

Valeriu Turcan a fost, până acum două zile, preşedintele Agenţiei pentru Strategii Guvernamentale. El a fost eliberat din funcţie de primul-ministru exact în ziua în care soţia sa, deputata

Valeriu Turcan a fost, până acum două zile, preşedintele Agenţiei pentru Strategii Guvernamentale. El a fost eliberat din funcţie de primul-ministru exact în ziua în care soţia sa, deputata PNL Raluca Turcan, a cerut conducerii formaţiunii şi lui Călin Popescu Tăriceanu să ia poziţie faţă de declaraţiile viceprimarului Capitalei, legată de modul în care au avansat doamnele Turcan, Udrea şi Mantale.
- Care au fost motivele pentru care primul-ministru v-a cerut demisia şi apoi v-a eliberat din funcţie?
- Am văzut ieri comunicatul guvernului şi am râs cu lacrimi. Se făcea referire şi la o activitate de comunicare "necorespunzătoare" în ceea ce priveşte lupta împotriva corupţiei, şi la integrarea europeană, şi la reforma în sănătate etc. Mi se pare tare hazliu acest comunicat. Într-adevăr, ar trebui probabil să îmi cer scuze public pentru că nu am prevăzut inundaţiile, lovitura de stat din '89, destrămarea URSS şi chiar asasinarea lui Kennedy. E evident că mesajul sau tonul central în comunicarea guvernamentală în general îl dă premierul, de care se ocupă, cum am zis, dl. Dorel şandor şi dra Oana Marinescu. Dacă poziţionările premierului sunt bune, treaba e pe jumătate rezolvată. Evident că e necesară o coordonare cu celelalte ministere pentru a asigura coerenţa temelor şi a mesajelor, dar, de asemenea, de coordonarea grupului de comunicatori ai ministerelor se ocupă purtătorul de cuvânt al guvernului, e de notorietate acest lucru. Dacă îmi pare rău de ceva e că m-am înhămat să pun umărul, în loc să câştig mult mai bine lucrând pentru o firmă de comunicare. Am fost de bună-credinţă şi m-am convins că cel mai important lucru în evaluarea unui om de comunicare e nu competenţa, ci percepţia de loialitate. Spun percepţia pentru că, personal, mă îndoiesc de loialitatea anumitor sfătuitori ai premierului, cu mare trecere însă.
- De ce aţi refuzat să demisionaţi?
- Nu am refuzat, i-am trimis premierului că trebuie să îşi asume decizia să mă demită.
- Consideraţi gestul primului-ministru un abuz?
- Nu ştiu dacă e un abuz, domnia sa avea tot dreptul să facă asta. În relaţiile internaţionale există termenul de "diplomaţie coercitivă" - adică eşti un pic dur, recurgi chiar la o mică lovitură militară ca să dovedeşti cât eşti de tare. Dacă asta a fost, chiar nu era cazul să facă acest lucru cu noi. Nu suntem nici adversari ai domniei sale, nici spionii nu ştiu cui, dimpotrivă, am muncit mult, inclusiv pentru domnia sa. Dacă vrei să dovedeşti forţă, ai alţi actori politici de o anvergură similară cu care să faci acest lucru - dl. Geoană, dl. Năstase, dl. Vadim Tudor, ş.a.m.d.
- Credeţi că decizia lui Călin Popescu Tăriceanu a avut scopul unei răzbunări politice?
- Sunt cam multe coincidenţe şi nimic nu este întâmplător în politică. Totul are un sens, chiar şi tăcerea.
- Ce rol credeţi că a jucat soţia dvs. în acest episod?
- Asupra ei cred că s-a încercat o acţiune de "diplomaţie coercitivă", dar a fost o greşeală. Suntem doi oameni care nu ne lăsăm loviţi pe nedrept. Vrem doar să fim trataţi cu respectul cuvenit într-o societate care se află la mai puţin de un an de aderarea la Uniunea Europeană.