Laura Vasiliu, timida cu blazon de Palme d'Or

Interpreta Găbiţei din "4 luni, 3 săptămâni şi 2 zile" spune povestea ei şi a filmului lui Cristian Mungiu. Actriţa rememorează cel mai important rol din carieră şi acele lucruri

Interpreta Găbiţei din "4 luni, 3 săptămâni şi 2 zile" spune povestea ei şi a filmului lui Cristian Mungiu.
Actriţa rememorează cel mai important rol din carieră şi acele lucruri esenţiale din viaţa ei: copilărie, actorie, emoţii, părinţi, teatru!

Abia intuieşti, în silueta ei firavă, vedeta care păşea pe covorul roşu, la Cannes, în urmă cu o lună. Laura Vasiliu, interpreta rolului Găbiţa din "4 luni, 3 săptămâni şi 2 zile" are puritatea omului nepervertit de succes şi timiditatea unei şcolăriţe în prima zi de şcoală. Farmecul ei subzistă într-o modestie pe care rar o regăseşti în rândul actriţelor de Bucureşti, versate în a-şi vinde imaginea la emisiuni cu rating. Poate faptul că este angajată la un teatru de provincie - "Tony Bulandra" din Târgovişte - sau că a fost educată de o mamă cu profundă credinţă în Dumnezeu i-a cultivat acea aură de om cu dragoste de profesie, lipsit de orgoliul recunoaşterii publice. Trofeul Palme d'Or obţinut de filmul lui Cristian Mungiu, la care subscrie, cu modestie, este cea mai frumoasă întâmplare din cariera ei de actriţă. A povestit despre toate acestea la o terasă în parc.

La locul de întâlnire - McDonald's-ul de lângă Cişmigiu - a sosit o fată slăbuţă, cu alură de studentă la Litere. Efectul ochelarilor cu ramă subţire, probabil, pe care ulterior i-a scos! A venit cu autobuzul 335, din zona Bucur Obor, unde locuieşte. Nu are timpul limitat, nu ne-a făcut sandviş între două întâlniri. Nu, nu este vedetă, a precizat Laura Vasiliu. Postura asta, "post-Cannes" a copleşit-o oarecum şi emoţia acelor zile încă mai subzistă: "O fericire fără margini, asta am simţit la Festival. Organizatorii s-au purtat cu noi de parcă eram nişte prinţi. Iniţial, am crezut că totul făcea parte dintr-un protocol. Dar căldura şi afecţiunea lor erau cât se poate de sincere! După vizionare, au venit la noi două fete, cu lacrimi în ochi: "Filmul vostru ne-a terminat. Este minunat ce aţi făcut!". "Toţi ne-au dat sentimentul că am făcut ceva extraordinar!".

"Ţipam şi eu, şi mama"

După cinci zile la Cannes, actorii din filmul Lui Cristian Mungiu au plecat spre casele lor, festivalul mergea mai departe. "Aveam spectacole la teatru, şi eu şi Vlad (Ivanov), iar Anamaria (Marinca) avea filmare. Ni s-a spus <> . Cum nu ne-a chemat nimeni, mi-am zis: e clar, n-o să luăm vreun premiu. În seara galei aveam spectacol la Târgovişte şi am fugit după, cu prietenii, acasă, să vedem premiile la tv. A trecut o jumătate de oră şi nu luam nimic: <> , mă rugam. Se dăduseră toate, mai rămăsese Palme d'Or-ul şi am zis gata, asta a fost tot. Eram jos, lângă pat, tristă, dezamăgită. Când am auzit <> , am simţit un fel de leşin, o cădere interioară, apoi am început să urlu. Filmul nostru câştigase Palme d'Or-ul. A sunat şi mama. Ţipam amândouă, nu ne mai înţelegeam, aşa de mare era emoţia". A doua zi, părinţii Laurei dădeau interviuri, în curtea casei lor, din centrul oraşului Piatra Neamţ, plină de ziarişti. "Mama, foarte credincioasă, s-a rugat mult şi avea convingerea că se va întâmpla ceva frumos la Cannes", spune Laura.

Vecină cu Julianne Moore

"Ne-a impresionat căldura cu care am fost primiţi. Am fost cazaţi la Carlton, cel mai luxos hotel din staţiune. Nici n-am intrat bine şi am primit un buchet imens de flori albe. În fiecare zi găseam în cameră cadouri, cosmetice, parfumuri, am primit un colier Armani foarte frumos… Camera mea era perete în perete cu a actriţei Julianne Moore, am mers deseori în lift cu ea. Este atât de dulce, atât de copilă, altfel decât în rolurile în care o ştim. Avea o drăgălăşenie pe chip, un fel atât de firesc de a se purta. Pe covorul roşu ne-am intersectat cu Leonardo Di Caprio, foarte stăpân pe el, faţă de noi, care eram crispaţi şi n-aveam acea lejeritate a vedetelor de la Hollywood. La petrecerea de pe iaht - nu unul imens, cum vedem în filme, ci unul micuţ, dar foarte elegant - toată lumea ne făcea complimente, spuneau că am făcut un film uluitor! La Cannes trăieşti o magie - magia aia încă nu s-a stins! Dar nu visez la premii! Tot ce-mi doresc este să am contracte în continuare".

"4,3,2" este foarte curat, n-are niciun fel de artificii care să păcălească spectatorul. Iar scenariul este scris impecabil, Cristi are un talent fabulos! Din clipa în care l-am citit, mi-am dat seama că va fi un film foarte greu, iar responsabilitatea pe care o resimţeam era imensă. Nu am putut să dorm câteva nopţi din cauza asta. Am fost tensionată pe toată perioada filmărilor, n-aş putea spune că am fost mai relaxată la anumite scene. Tot fragmentul care se desfăşoară în hotel - locul unde Găbiţei, însărcinată în patru luni, urmează să i se facă avortul - este cutremurător. Doctorul, domnul Bebe (interpretat de Vlad Ivanov) este un escroc, face o propunere îngrozitoare fetelor - să se culce cu el - le şantajează că nu va mai face operaţia. Disperate, acceptă. Scenele acestea nu sunt arătate pe ecran, dar totul este atât de bine realizat, că este mult mai odios să-ţi imaginezi decât să vezi. Întreaga scenă din hotel, foarte dificilă, este formată din bucăţi de actorie pură, din secvenţe lungi, cât o rolă de peliculă>> .

"Ştiam că va exploda"

"Laura era foarte timidă şi-i spuneam că nu va reuşi în felul ăsta în meseria de actriţă. Dar ştiam eu că până la urmă va exploda!", ne-a relatat Mihai Vasiliu, tatăl actriţei, prin telefon: "Când era elevă în clasa a XII-a făcea echitaţie, engleză. A fost translator la o conferinţă OSCE, iar la muzeul Dali a captat audienţa şi le-a spus tot ce ştia despre pictor, în limba engleză. Pentru noi, era o plăcere să mergem la şedinţele cu părinţii".

O fericire fără margini, asta am simţit la Cannes!
Laura Vasiliu

"Eşti prea crudă pentru meseria asta"

Laura s-a născut în Piatra Neamţ. Este singurul copil al Mariei şi al lui Mihai Vasiliu. Mama este judecător, tata jurist. A absolvit Liceul Economic, în '94, secţia turism, şi până în clasa a XII-a nu ştia dacă vrea să fie actriţă. A văzut toate reprezentaţiile de pe scena Teatrului Tineretului din Piatra Neamţ, singură sau cu părinţii care o duceau săptămânal la spectacole. În clasele a IX-a şi a X-a a urmat cursuri de actorie cu Corneliu Dan Borcea, unul din acei oameni aleşi, care ştiu să transmită harul meseriei. "La cursurile acelea am întâlnit un băiat, mi s-a părut foarte deştept şi curajos, care dădea examen la UATC. Ştiam că se intră greu, nici nu-mi trecea prin cap ca eu să fiu admisă vreodată. Mai mult din teribilism m-am înscris - dacă el poate, de ce nu şi eu? Am picat la ultima probă, cineva din comisie mi-a zis: <> ". A intrat în '96, la clasa Olga Tudorache şi Adriana Popovici, după doi ani de Relaţii Internaţionale la Româno-Americană. Din 2002 este actriţă la Teatrul "Tony Bulandra" din Târgovişte. În 2001 a avut o colaborare cu Teatrul de Comedie din Bucureşti la "A fost odată în Brooklyn", de Iarina Demian. La Târgovişte joacă în "Cabala Bigoţilor", "Agenda unui bărbat", "Visul unei nopţi de vară", "Deşteptarea primăverii", "Bacantele". A învăţat mult din colaborările cu Victor Ioan Frunză, Mihai Mănuţiu, Mihai Constantin Ranin. "Am stat la Târgovişte pentru că am simţit că este a doua casă a mea. Se întâmplă lucruri minunate acolo şi deşi ar fi fost mai comod la Piatra Neamţ - n-aş mai fi făcut naveta Bucureşti-Târgovişte - am preferat varianta asta pentru că eram aproape de Capitală. În provincie se face teatru adevărat, unui regizor nu i se arată niciodată ceasul: <> .

M-am simţit apreciată acolo, mi s-au oferit toate condiţiile ca să mă pot concentra pe munca mea, primăria mi-a dat un apartament", spune Laura, devenită cetăţean de onoare al oraşului. Într-adevăr, apropierea de Bucureşti i-a permis să facă filme de televiziune şi cinema, precum "Second Hand" (2005), "Callas Forever" (2002) sau "Binecuvântată fii, închisoare" (2002). Pentru că vorbeşte foarte puţin despre ea - realmente este timidă - am telefonat şi părinţilor, la Piatra Neamţ. Mama a confirmat ceea ce Laura spusese cu o zi înainte: "Mamei îi place foarte mult să dea interviuri". Doamna Maria Vasiliu a preluat controlul şi a relatat, în dialect moldovenesc: "Am avut o perioadă în care am fost depăşită de telefoane şi felicitări. Pe 29 iunie eu şi Laura plecăm în excursie în Corsica. Apoi vom merge la locurile sfinte, la bisericile din Rusia. De şapte ori am fost la Ierusalim. Am luat-o şi pe Laura cu mine. Am călătorit mult, am dus-o peste tot - a văzut toate muzeele importante ale lumii. Dar ea nu iese în faţă, este acelaşi copil cuminte şi timid. Este prea smerită, termenul ăsta duhovnicesc i se potriveşte foarte bine!"

Alură de adolescentă

"La castingul pentru film, în toamna lui 2006, eu nu aveam vârsta personajului pe care-l căuta Cristi - 22 de ani. El ar fi vrut o studentă şi am înţeles că a văzut destule. Dar m-a ajutat foarte mult fizicul, mă apropiam ca înfăţişare de ceea ce căuta el. De fapt, nu m-a chemat pentru un personaj anume… Cristi se gândea că eu aş putea interpreta celălalt personaj, pe Otilia", spune Laura, care a împlinit 31 de ani.