Lapte si cornuri cu aroma de benzina

In tara lui Bush exista o vorba: de moarte si de taxe nu scapa nimeni. Acesta este motto-ul fiscului american, una dintre cele mai temute institutii din Statele Unite. In tara lui Nastase, guvernantii

In tara lui Bush exista o vorba: de moarte si de taxe nu scapa nimeni. Acesta este motto-ul fiscului american, una dintre cele mai temute institutii din Statele Unite. In tara lui Nastase, guvernantii se straduiesc cu tot dinadinsul sa ne demonstreze ca numai moartea nu poate fi ocolita. Taxele le platesc doar unii, in timp ce smecherii cu pile la stapanire sunt iertati ani in sir de la plata unor datorii uriase. Cu sula FMI-ului in coaste, guvernul ne cauta tot pe noi prin buzunare spre a-si strange banii pentru economate, subventii pentru fabricile muribunde sau pentru a tine curat obrazul domnului Nastase, care le-a promis scolarilor cate un corn si un pahar cu lapte gratuite, in fiecare zi. De altfel, un gest crestinesc, daca in spatele lui nu banuim interesele de imagine ale PSD-ului, sustinute cu banii stransi in numele solidaritatii sociale. De la inceputul anului, impotenta statului in a colecta veniturile in oala gaurita a bugetului i-a adus la disperare pe toti contribuabilii cinstiti. Taxe din ce in ce mai multe si din ce in ce mai mari. In loc sa-i oblige pe rau-platnici sa-si achite darile, in loc sa si faca, nu numai sa vorbeasca de reforma reala, de inchiderea intreprinderilor falimentare care inghit bani cu nemiluita, guvernul domnului Nastase a trecut la haiducie. Pe invers: ia de la saraci pentru a acoperi gaurile facute de baietii care au o groaza de bani... de dat. Cea mai simpla si in acelasi timp cea mai brutala metoda a statului de a strange banii de care are nevoie a fost, in special in acest an, scumpirea benzinei. Industria petroliera a fost mereu vaca numai buna de muls a statului. Insa aceasta nu pierde, pentru ca procesatorii de titei includ fiecare crestere a taxelor in pretul de la pompa, pe care il plateste si smecherul cu gipan, si amarasteanul cu Dacia harbuita. La inceputul anului, SNP Petrom anunta ca preturile carburantilor auto nu vor creste mai mult decat inflatia. Numai ca, de atunci, benzina si motorina s-au scumpit de cinci ori. Acum nu poti opri intre dinti o injuratura sanatoasa cand afli de "geniala" idee a unor petrolisti: de luna viitoare ar fi trebuit sa platim cu vreo 3000-3500 de lei mai mult pentru un litru de benzina. Stirea i-a socat pe toti, si nici un ministeriabil sau vreun petrolist nu s-a grabit s-o nege. Desi calculul la rece arata ca intarirea monedei euro (in care sunt socotite o parte din taxele incluse in pretul benzinei) si cotatiile titeiului pe pietele internationale n-ar justifica o crestere cu mai mult de 1500-1700 lei/litru. Comunismul lui Ceausescu a impus vanzarea produselor deficitare la suprapret. In social-democratia lui Nastase, companiile petroliere, inclusiv cele private, au cerut statului sa introduca suprapretul la taxa. Ca si cum n-ar fi suficient ca 70% din pretul unui litru de carburant este reprezentat tocmai de taxe. Adica mai pui inca vreo 2000 de lei la litru pentru a acoperi "pierderile substantiale" inregistrate de catre rafinarii si benzinarii cauzate de "practicarea unor preturi care nu acopera costurile de rafinare". Oricat ai avea obrazul de gros, nu-ti poti permite sa depasesti orice culme a tupeului cerand senin voie sa scumpesti cu cat vrei pentru a-ti ascunde prostia manageriala. Poate cu mintea romanului de pe urma, poate din ratiuni de imagine, guvernantii n-au fost de acord cu aberanta cerere a petrolistilor. Insa si majorarea cu 1500 lei/l incepand de la 1 iulie (a sasea din acest an) ii va face pe multi sa-si lase masinile pe dreapta. Asta inseamna ca scumpirea acestui produs, fara de care nu misca nimic, va fi doar in primele sase luni de peste 21%, in timp ce inflatia pritocita in cazanul Prognozei n-ar trebui sa depaseasca in acest an 22%. Dar, dupa aceste scumpiri repetate, nu este exclus sa vedem cum explodeaza cazanul inflatiei, cu consecintele deja cunoscute asupra buzunarelor noastre. Pentru a evita pe cat posibil aceste artificii financiare, statul trebuie sa colecteze impozitele existente de la toti contribuabilii. Or, acest lucru este cam greu de facut cand, dincolo de cumetriile politice, Fiscul nu are pur si simplu capacitatea de a strange banii. Nu este suficient sa constati de la Beijing ca "trebuie sa abordam politica fiscala cu mai mult curaj". Trebuie sa faci exact acest lucru atunci cand te intorci in tara. Degeaba remarci ca o mai buna colectare a taxelor si impozitelor, asa cum sunt ele astazi, ar duce la o crestere cu 5% a PIB, daca timp de un an si jumatate de guvernare nu te-a preocupat prea mult acest lucru. Pana la urma, toate aceste impozite neplatite se razbuna cu varf si indesat in pretul benzinei, al curentului, al apei sau al caldurii. Si atunci n-ar mai trebui sa mire pe nimeni ca zaharul cumparat de la Economat sau cornul cu lapte promis elevilor vor trasni a benzina...