La pescuit cu fregata?

Romania a achizitionat cu pretul urias de 185 milioane de dolari doua fregate scoase la reforma de britanici. Echiparea in continuare a navelor va costa pana la 600 milioane de dolari. Operarea

Romania a achizitionat cu pretul urias de 185 milioane de dolari doua fregate scoase la reforma de britanici. Echiparea in continuare a navelor va costa pana la 600 milioane de dolari. Operarea bastimentelor va mai costa contribuabilul roman circa 50 milioane de dolari pe an. In principiu, nu e rau ca Romania va avea unitati navale functionale. Fata de restul navelor din Marina militara a Romaniei, cele doua fregate britanice, chiar vechi de 20 de ani, au macar avantajul ca plutesc fara probleme. Romania avea oricum obligatii politice importante fata de Londra, care a jucat un rol esential in inceperea negocierilor de aderare cu Uniunea Europeana si in aducerea tarii noastre in NATO. In plus, britanicii vor da comenzi industriei de aparare din Romania la nivelul sumei platite pe fregate. Cele doua nave ar putea fi nucleul de la care s-ar mai putea vorbi de o Marina militara, deoarece in clipa de fata aceasta nu are cum sa sperie nici macar pescadoarele braconierilor turci si bulgari din Marea Neagra. Astfel, nava-amiral a flotei romanesti, distrugatorul "Marasesti", a fost declasificata la rang de fregata. Submarinul romanesc n-a mai functionat de 20 de ani, iar navele purtatoare de racheta, fabricate de sovietici in anii '50, sunt mai in varsta decat 95 la suta din ofiterii Marinei militare. Problema este ca, atunci cand se fac achizitii la un asemenea pret si angajand asemenea resurse, ar trebui sa se stie precis care va fi strategia tarii noastre in domeniul naval. Ce se va intampla cu noile fregate? Va merge ministrul Pascu la peste nu numai in Delta, ci si pe Marea Neagra? Se vor face excursii la Istanbul si Antalya? Vom da batai de inima ucrainenilor de pe Insula Serpilor? In sfarsit, sunt cele doua fregate de ajuns pentru a pune pe linia de plutire Marina militara? Poate este nevoie si de un portavion sau de un submarin nuclear? Intrebarea care se pune in contractul semnat sub ochii ministrului Pascu este: a cerut NATO sau Washingtonul Romaniei achizitionarea acestor fregate? Daca da, atunci nu mai avem ce discuta. Intrarea Romaniei in NATO merita sacrificii de care suntem constienti. Iar costul acestor fregate nici nu trebuie transformat in mod populist in echivalent carne, energie electrica sau caiete de scoala. Daca nu, asa cum probabil este cazul, atunci decizia politica in privinta achizitiei din bani publici este discutabila. Este evident ca, o data cu invitarea in NATO, la Praga, Romania nu mai este practic o tara independenta din punct de vedere militar. Articolul 5 din Tratatul Nord-Atlantic de la Washington din 1949 stipuleaza ca, in cazul in care un membru al Aliantei este atacat, toti ceilalti membri au obligatia sa actioneze ca si cum ei insisi ar fi atacati. Acest lucru asigura tarii noastre, pentru prima data in istorie, o securitate reala, pentru care trebuie facute sacrificii. Nici NATO si nici Statele Unite nu sunt insa absurde. Romania s-a angajat la Praga, asa cum a consemnat lordul Robertson, in trei domenii de dezvoltare militara: capabilitatile de transport aerian pe distante lungi, unitatile de vanatori de munte si politia militara. De unde atunci apetitul Ministerului Apararii pentru achizitionarea de fregate de sute de milioane de dolari? Armata Romana are in acest an un buget de circa 1,1 miliarde de dolari. Din el trebuie platite ratele achizitiilor anterioare, in jur de 300 milioane de dolari, trebuie achitate soldele si pensiile militarilor, iar din putinul care mai ramane trebuie sa se mentina in stare de functionare o armata de 112.000 persoane. In acelasi buget sunt inclusi si cei 2.400 de militari din Forta de Reactie Rapida - unitate compatibila cu standardele NATO - si mai trebuie gasite resurse si pentru misiuni de genul celei in Afganistan, care costa contribuabilul roman circa 30 milioane de dolari la fiecare sase luni. Oficialii NATO stiu ca singurul bun de pret pe care il are Armata Romana sunt oamenii. Tehnica militara este in Romania total depasita. Reinarmarea este, deocamdata, exclusa, fiindca ar fi nevoie de minimum 15 miliarde de dolari pentru a face armata Romaniei compatibila cu NATO. Suma este enorma pentru o tara al carei PIB se cifreaza undeva sub 40 miliarde de dolari. Tocmai de aceea, cu bani putini se incearca sa se faca cat mai mult. Astfel, o lista cu 7 prioritati considerate cu rol critic pentru interoperabilitatea cu NATO, in perioada 2003-2004, costa sensibil mai putin decat achizitionarea fregatelor. Iar acolo e vorba in special de echipamente radio, informatica militara - Internet si Intranet, sisteme de comanda tip C4I pentru esaloane de corp de armata si brigazi, sistemul de gestiune al spatiului aerian ASOC, de care beneficiaza si civilii, si naval - SCOMAR, plus un centru national de comanda. In toata lumea, achizitiile de tehnica militara nu respecta obligatoriu legile economiei de piata. Politicul este strans implicat in acest gen de afaceri. In mod evident, Romania in NATO nu-si mai poate permite sa achizitioneze tehnica militara ruseasca. Dar, chiar si achizitiile din tari membre NATO ridica adesea mari probleme. De exemplu, Polonia a cumparat la sfarsitul anului trecut avioane de lupta americane, fapt care a provocat o reactie politica violenta pe toate canalele din partea Uniunii Europene, care ceruse deschis Varsoviei sa cumpere avioane fabricate in Europa. Un stat ca Romania, ce va fi peste un an membru deplin al NATO, dar care primeste in acelasi timp subventii de miliarde de euro din partea Uniunii Europene, ar trebui sa aiba o politica de achizitii bine conturata in domeniul militar. Daca de la britanici se fac achizitii de sute de milioane de dolari deodata, cu ce bani se vor mai achizitiona produse si de la americani, francezi, germani, italieni, spanioli?...