La Cotroceni nu mai canta cucuveaua

In birou era, in sfarsit, liniste si putea sa se concentreze asupra lucrurilor importante pe care le avea de facut. Dar pacea fu tulburata, iarasi, de sunetul telefonului. Era pe linia speciala si nu

In birou era, in sfarsit, liniste si putea sa se concentreze asupra lucrurilor importante pe care le avea de facut. Dar pacea fu tulburata, iarasi, de sunetul telefonului. Era pe linia speciala si nu putea sa-l lase sa sune la infinit. Elena se indrepta sa ridice receptorul. Ii citi nemultumirea pe fata, dar nu se putu sa nu-i admire - a cata oara? - silueta. Ii aducea aminte de un voiaj la Hamburg, cand ramasese in port o luna jumate, la reparatii, si invatase germana, cursul scurt, cu o localnica, Grette, o blonda nemaipomenita, ospitaliera si vesela care contrazicea ideea ca nordicii sunt distanti si nu au simtul umorului. Il napadi nostalgia, ceea ce era un semn al batranetii si se gandi sa-l cheme pe Plesu sa-l roage sa-i scrie o scrisoare la Hamburg. Cu adresa nu era o problema, o putea obtine de la baietii de la SIE, ca doar se pricepeau si ei la atata lucru si i-a vazut saritori. "E naspeta aia de la Justitie, cum ii zice, Macovei, iar plange la telefon ca nu stiu ce a mai patit in Senat. Nu se mai poate, Traiane, zau asa, suna pentru toate prostiile, i-am inchis telefonul. Eu mi-am rupt, ieri, unghia in usa de la lift si nu am mai facut atata scandal", se indigna consiliera inrosindu-se de furie. Ii statea bine asa imbujorata. Ii placuse de la inceput temperamentul ei dinamic si mai ales capacitatea de a se orienta singura, de a decide cine trebuia sa aiba acces la el si cine nu, asta il scutea de o groaza de probleme. De cand statea in anticamera lui, lucrurile mergeau mai bine in tara. Si parca populatia era mai multumita. Primea numai mesaje de felicitare. Nici Tariceanu nu mai venea in fiecare zi sa-l toace la cap, ca nu e bine sa organizeze anticipate, ca Europa... Ce Europa, frate? Ca se uitase la bulgarii astia, cu atatea ifose, ca sunt mai buni, mai avansati! Sanchi! Pai, aia e delegatie, 7 oameni, sa mergi tu la Luxemburg ca toti sarantocii? Si aia e ministru, Kuneva? Il compatimi pe Simeon. Se gandi sa-i trimita pe mail o poza de la mare cu Elena, numai asa de-al dracului. Isi inchipui ce fata ar fi facut Simeon si il apuca rasu'. Sa vada si bulgaru' cine e lider la Marea Neagra, ca destul ne-au mancat ficatii cand ne uitam la ei la campionatele de fotbal! Dar se intrista gandindu-se ca Elena ar fi meritat si ea sa fie ministru, daca nu la externe, atunci la integrare, dar a avut ghinion cu nenorocita aia de emisiune. In sfarsit, asta e situatia. Ii va gasi altceva in compensatie. Isi aduse aminte de Plesu. "Elena, draga, cheama-l pe Andrei, sa-l rog sa-mi scrie o scrisoare importanta". "Care, ala gras, cu barba? Vai, Traiane, nu puteam sa-l sufar, noroc ca si-a dat demisia de o saptamana", auzi raspunsul si nu se putu opri sa nu-i admire, din nou, temperamentul.
Trupa Blondy