Joia Mare din Săptămâna Patimilor sau Joia Neagră. Ce n-ar trebui să faci în această zi

Joia ce Mare, Joia Patimilor, Joia Neagră sau Joimăriţa, cum mai este cunoscută, este ziua în care Mântuitorul lumii, IIsus Hristos, a fost judecat, bătut și osândit la moarte prin răstignire. Gospodinele vopsesc ouă, iar cei care dorm sunt considerați leneşi și netrebnici până anul viitor. De această zi sunt legate și câteva superstiții.

În Joia Mare sunt rememorate Cina cea de Taină, prinderea Mântuitorului în Grădina Ghetsimani, aducerea lui la arhiereii Ana şi Caiafa, condamnarea de către Sinedriu, judecarea de către Pilat, batjocorirea, răstignirea, moartea şi punerea sa în mormânt.

După ce în ziua de miercuri, Mântuitorul a fost vândut fariseilor şi cărturarilor pentru 30 de arginţi, în Joia Mare sunt prăznuite: spălarea picioarelor apostolilor de către Hristos, Cina Domnească la care s-a instituit Taina Împărtaşaniei (Euharistia), rugăciunea din Grădina Ghetsimani şi prinderea Domnului de către cei ce voiau să-l ucidă.

Preoții citesc cele 12 Evanghelii 

În toate bisericile ortodoxe, preoții citesc cele 12 Evanghelii prin care se pomenește viața pământească de jertfă a lui Iisus Hristos. Cele 12 citiri din Noul Testament vorbesc despre prinderea, judecata şi răstignirea lui Iisus Hristos.

Denia din Joia Mare se mai numește și „Slujba Sfintelor și Mântuitoarelor Pătimiri”.

„Când măriții ucenici la spălarea cinei s-au luminat, atunci Iuda cel rău credincios, cu iubirea de argint bolnavindu-se, s-a întunecat, și judecătorilor celor fără de lege, pe Ține, Judecătorul cel drept, te-a dat. Vezi, dar, iubitorule de avuții, pe cel ce pentru această spânzurare și-a agonisit. Fugi de sufletul nesățios, cel ce a îndrăznit unele că acestea asupra Învatatorului. Cela ce ești spre toți bun, Doamne, slavă Ție!” - se cântă înainte de începerea celor 12 Evanghelii.

Semnificație celor 12 Evanghelii

Prin citirea celor douăsprezece Evanghelii, „vom retrăi, în cântări duioase, întregul episod al pătimirilor Domnului nostru Iisus Hristos și ne vom ruga către Cel Ce S-a dat morții, pentru ca noi să fim înviați - Răscumpăratu-ne-ai pe noi din blestemul legii, cu scump sângele Tău. Pe Cruce pironindu-Te și cu sulița împungându-Te, nemurire ai izvorât oamenilor, Mântuitorul nostru, slavă Ție”, potrivit crestinortodox.ro.

Momentul în care apostolul Iuda Îl trădează pe Iisus, iar Mântuitorul îi spune: „Prietene, ceea ce faci, fă mai curând” sau „De ce, prietene, vinzi tu pe Stăpânul Tău cu o sărutare?”, este un reper al Joii Mari.

Cina cea de taină - Leonardo da Vinci. FOTO Shutterstock

Rugăciunea din grădina Ghetsimani

Preoţii le vorbesc credincioşilor despre ultimele zile petrecute de Iisus înainte de Răstignire, despre patimile şi învierea Mântuitorului.

Creştinii ortodocși aprind câte 12 lumânări pentru cele 12 Evanghelii, iar una dintre lumânări poate fi dusă pentru a fi aprinsă în Noaptea de Înviere.

După terminarea slujbei, cele 12 lumânări se duc acasă, urmând a fi folosite în timpul anului.

Alimente nepermise în Joia Mare

Două alimente sunt interzise în Joia Mare: oţetul şi urzicile. Se spune că, atunci când era răstignit pe cruce, Iisus a fost bătut cu urzici, înţepându-i rănile, şi stropit cu oţet, pentru a-i provoca şi mai mult chin.

Cartea Sfântă spune că atunci când a cerut câteva picături de apă, Mântuitorului i s-a oferit tot oţet.

Obiceiuri și superstiții legate de Joia Mare

În joia Mare se prepară borşul care ţine întreg anul, fetele fac vrăji, se fac focuri din vreascuri pentru morţi şi copiii merg prin sat cu toaca, scrie Irina Nicolau în „Ghidul sărbătorilor româneşti”. 

„Nu se lucrează în această zi. (....) Cine doarme în această zi va fi leneş şi netrebnic, adică nu va fi bun de treabă, până în anul următor. Fetele fac iar vrăji, ca să fie plăcute băieţilor. Pentru morţi se fac focuri din vreascuri rupte cu mâna, netăiate. Pe lângă foc se aşează scaune, se pune pâine cu vin, se tămâiază. În această zi morţii se pregătesc să vină pe pământ, aşa că trebuie să fie ajutaţi şi primiţi bine. Pe morminte se varsă apă şi se pun lumânări şi aşchii de lemn aprinse. Copiii umblă prin sat cu toaca şi cântă: Toacă tocănelele,/ Joi, Joimărelele./ Paşte popa vacile/ Pe toate ogaşele,/ Duminică-i Paştele”. 

„Ouăle muncite nu se dau de pomană” 

În Joia Mare femeile vopsesc ouăle.

„Cele roşii se numesc merişoare. Cele cu modele se numesc, de la o zonă la alta, ouă împistrite, încondeiate, scrise, pictate (pictate cu ceară), muncite, chinuite. Legendele despre ouăle de Paşte sunt foarte numeroase (...). Ouăle muncite nu se dau de pomană - nu le primeşte Dumnezeu. Unele sunt pline, deci se pot mânca, altele, goale, se înşiră pe aţă şi se pun la icoană. Scrisul ouălor se plăteşte. Femeile mai pricepute îl fac şi pentru alte case. Se plăteşte pe claie. O claie numără 30 de ouă. Numai oul roşu se duce la câmp; el se păstrează peste an ca să te apere de farmece. Şi Dracu tot de ouăle roşii se interesează. Cică el de două lucruri întreabă: dacă oamenii mai colindă şi dacă mai fac ouă roşii. Când n-or mai face asta, Dracu devine stăpân peste lume ”, se arată în „Ghidul sărbătorilor româneşti”. 

Există și câteva legende legate de vopsirea ouălor.

„O legendă spune că Maica Domnului, hăituită, face ouă roșii și le aruncă în urmă pentru a abate atenția urmăritorilor. În altă variantă, pietrele aruncate de urmăritori spre Maica Domnului devin ouă roșii. Într-o altă legendă, Maica Domnului sau Maria Magdalena pun sub crucea Mântuitorului un coș cu ouă ca să-i îmbuneze cu ele pe soldați. Sângele Mântuitorului le înrosește”, menționează Irina Nicolau.