De ce nu e bine să te cerți în Săptămâna Patimilor: superstiții care îți vor schimba percepția asupra Paștelui

Săptămâna Mare (14–19 aprilie), cunoscută și sub numele de Săptămâna Patimilor, reprezintă perioada culminantă a Postului Paștelui 2025 și ultima etapă de pregătire înainte de Învierea Domnului. Fiecare zi are o semnificație profundă, iar tradițiile și obiceiurile care o însoțesc sunt menite să adâncească trăirile spirituale ale credincioșilor.

Tradițiile din Săptămâna Mare a Paștelui sunt transmise din generație în generație Colaj

Iată ce simbolizează fiecare zi din această săptămână, alături de câteva recomandări și superstiții populare.

Luni: Prima zi din Săptămâna Mare

Lunea din Săptămâna Patimilor nu are o semnificație biblică majoră, însă este considerată o zi de pregătire spirituală. Credincioșii sunt îndemnați să reflecteze la modul în care pot trăi, pe parcursul săptămânii, în conformitate cu învățăturile lui Hristos.

Recomandare: Este o zi potrivită pentru a începe curățenia generală în casă și pentru a te pregăti pentru zilele de post și rugăciune – un obicei care simbolizează purificarea înainte de Înviere. În unele regiuni, se crede că cei care muncesc în această zi vor avea parte de noroc în anul ce urmează.

Marți: Parabola celor 10 fecioare

Marțea din Săptămâna Mare este marcată de citirea „Parabolei celor zece fecioare”, care transmite o lecție despre pregătirea spirituală continuă, vigilența și responsabilitatea față de propria mântuire. Această zi subliniază importanța trăirii unei vieți virtuoase, în rugăciune și reflecție.

În tradiția populară, Marțea Mare este dedicată curățeniei generale, privită nu doar ca o pregătire fizică pentru Paște, ci și ca un ritual de purificare a casei și a sufletului. Gospodinele îndeplinesc diverse obiceiuri menite să alunge răul și să atragă sporul, iar în unele zone se crede că aceasta este ziua în care „se adună roadele muncii” din perioada Postului Paștelui 2025.

Recomandare: Profită de această zi pentru introspecție, rugăciune și reconectare cu valorile spirituale. Curățenia din casă poate deveni și un simbol al curățirii interioare – un gest prin care te pregătești, trup și suflet, pentru lumina Paștelui.

Miercuri: Ungerea cu mir a lui Iisus

Miercurea din Săptămâna Patimilor amintește de ungerea picioarelor lui Iisus cu mir de către o femeie păcătoasă – un gest de profundă pocăință și smerenie. Tot în această zi, Iisus anunță trădarea lui Iuda și vestește, totodată, că prin sacrificiul său va aduce mântuirea întregii lumi.

Tradiția spune că este un moment favorabil pentru rugăciuni de iertare și introspecție. În multe zone din țară, gospodinele încep deja pregătirile pentru masa de Paște, ocupându-se de coacerea cozonacilor sau de vopsirea ouălor roșii.

Recomandare: Miercurea este considerată o zi potrivită pentru spovedanie și curățirea sufletească. Mulți credincioși aleg să se împărtășească și să se împace cu Dumnezeu în această zi. 

Joia Mare: Cina cea de Taină și Spălarea picioarelor

Joia Mare este una dintre cele mai importante zile din Săptămâna Mare, marcată de celebrarea Cinei celei de Taină și instituirea Sfintei Euharistii. De asemenea, în această zi, Iisus a spălat picioarele ucenicilor, un gest de smerenie și iubire față de aproapele. Totodată, se oficiază slujba Sfântului Maslu.

În tradițiile din România, Joia Mare este strâns legată de vopsirea ouălor roșii, simbol al sângelui lui Hristos vărsat pe cruce, dar și de alte obiceiuri populare.

În multe colțuri ale țării, gospodinele se ocupă de ultimele pregătiri pentru Paște. De asemenea, în unele zone, există tradiția de a spăla fațadele caselor și de a îngriji grădinile. În unele sate, bătrânii își „încercă norocul” aruncând vârfuri de iarbă (iarbă proaspătă) în foc, un ritual simbolic ce semnifică purificarea, protecția și îndepărtarea răului. Totodată, fetele tinere își pun dorințe pentru viitor.

Recomandare: Este o zi dedicată continuării curățeniei și pregătirii pentru Paște. Mulți aleg să finalizeze curățenia generală în casă, pentru a întâmpina sărbătoarea într-un mediu curat și ordonat.

Vinerea Mare: Patimile lui Hristos

Vinerea Mare este, fără îndoială, cea mai sobră și încărcată de semnificație zi a Săptămânii Mari, marcată de rememorarea Patimilor lui Hristos, când Iisus a fost răstignit pe cruce, aducând mântuirea prin jertfa sa. Este o zi de post sever, de tăcere și reflecție profundă.

În tradițiile românești, există obiceiul de a face icoane din ceară, iar bisericile sunt adesea pline de credincioși care participă la slujbele speciale de Vinerea Mare. Se spune că nu trebuie să muncești nimic ce presupune efort fizic intens. În unele regiuni, există și credința că, dacă iei un ou roșu din „coșul” sfințit de la biserică, vei avea noroc pe tot parcursul anului.

Recomandare: Este o zi de retragere spirituală. Se recomandă evitarea oricărei munci grele și dedicarea timpului pentru rugăciune și meditație.

Sâmbăta Mare: Așteptarea Învierii

Sâmbăta Mare reprezintă ultima zi de pregătire înainte de Paște, o zi de liniște și speranță. Este ziua în care creștinii așteaptă Învierea Domnului, iar prin slujba de la biserică, Învierea lui Iisus este anunțată cu bucurie la miezul nopții.

În România, aceasta este o zi dedicată pregătirii meselor de Paște, iar coșurile cu mâncare pentru slujba de Înviere sunt duse la biserică pentru a fi sfințite. Vopsirea ouălor și pregătirea cozonacilor sunt elemente-cheie ale acestei zile. Într-un articol anterior am explicat diferența dintre cozonacii de Paște și cei de Crăciun și am menționat și trei rețete irezistibile.

Tradiția spune că este bine să aduci la biserică brânză, ouă roșii, cozonaci, pască, carne de miel și vin, toate pentru a fi sfințite, ca simbol al belșugului și recunoștinței. Aceste daruri sunt așezate cu grijă în coșuri împodobite, semn al respectului față de sărbătoare. În multe sate, momentul slujbei de la miezul nopții este așteptat cu emoție, iar oamenii își împărtășesc bucuria și speranța Învierii cu cei din jur, printr-un salut, o îmbrățișare sau o vorbă bună.

După slujba de Înviere, în multe zone din România, se păstrează obiceiul de a împărți „pomană” – adică mâncare sfințită din coșurile aduse la biserică. Acest gest simbolizează milostenia, comuniunea și bucuria Învierii împărtășită cu cei din jur. Este un act de generozitate și recunoștință, prin care credincioșii își arată iubirea față de aproapele lor.

Recomandare: Este o zi de pregătire fizică și spirituală pentru începerea sărbătorii Paștelui. Este important să îți împrospătezi sufletul și să te pregătești pentru a întâmpina Învierea cu bucurie.

Superstiții și obiceiuri din Săptămâna Patimilor

​Pe lângă semnificația religioasă a fiecărei zile din Săptămâna Mare, există și o serie de superstiții populare respectate de mulți credincioși, mai ales din zona rurală. Aceste credințe și obiceiuri variază în funcție de regiune și sunt transmise din generație în generație, reflectând bogăția culturală a tradițiilor și superstițiilor românești. Ele nu sunt porunci sau reguli stricte, ci sfaturi bătrânești care reflectă legătura omului cu natura, credința și spiritualitatea acestui timp sacru.

• În Bucovina, există credința că aceia care țin Post negru începând cu Joia Mare și până în noaptea de Înviere vor primi de la Dumnezeu darul de a-și cunoaște ceasul morții cu trei zile înainte de a muri, pentru a avea timp să se împace cu toți și să-și pregătească sufletul.
• În mai multe regiuni din țară se spune că cei care mor în Săptămâna Patimilor ajung direct în Rai, pentru că este o perioadă sfântă în care porțile cerului sunt deschise. 
• În tradițiile românești, ouăle vopsite roșii simbolizează Învierea și protecția spirituală. Se crede că, dacă sunt păstrate în casă, aduc sănătate și prosperitate.
• Joia Mare este considerată o zi „norocoasă”, fiind ziua în care gospodinele se ocupă de curățenia generală, în speranța atragerii belșugului în casă.
• În anumite părți ale Transilvaniei și ale Olteniei, în noaptea de Joia Mare se aprind focuri în curți sau la marginea satului, în amintirea focurilor aprinse de femeile mironosițe la mormântul lui Iisus. Se crede că focul ține spiritele rele la distanță și luminează sufletul celor trecuți dincolo.
• În sudul și sud-vestul țării, mai ales în Muntenia și Oltenia, se pomenește despre Joimăriță, o ființă mitologică înfricoșătoare care „vine” în casele în care gospodinele nu și-au terminat treburile de curățenie până joi. Ea le-ar „arde cânepa” sau le-ar aduce ghinion. Așadar, se încurajează finalizarea curățeniei până atunci — dar, desigur, nu ca obligație, ci ca sfat transmis din bătrâni.
• Se spune că cine se scaldă în apă rece în dimineața de vineri, va fi sănătos tot anul. În unele sate, tinerii obișnuiesc să meargă la râu sau la fântână pentru a respecta acest obicei.
• În Vinerea Mare, nu se spală și nu se coase, iar cine lucrează în această zi riscă să fie „lovit de necazuri”. Mulți cred că nu se pune mâna pe ac și ață, pentru că „se înțeapă răul în casă ”.   Se crede că cine muncește sau face lucrurile grele în această zi va atrage ghinionul. De aici și recomandarea, din tradiție, de a te abține de la muncile fizice intense în această zi.
• Ziua în care se vopsesc ouăle diferă în funcție de zonă. În orașe, unde oamenii sunt adesea prinși cu serviciul și alte responsabilități, multe gospodine lasă totul pe ultima sută de metri sau preferă să ceară ajutorul rudelor ori să apeleze la servicii specializate de catering și curățenie.
• Animalele trebuie îngrijite cu grijă, iar în unele sate, li se dă de mâncare din vase curate „ca să le meargă bine” tot anul.
• Se spune că nu e bine să te cerți sau să porți ură în Săptămâna Mare, pentru că tot anul va fi plin de tulburare.

Săptămâna Mare: Între reflecție spirituală și înțelepciune populară

În concluzie, Săptămâna Patimilor este o perioadă de reflecție profundă și pregătire spirituală pentru Învierea lui Iisus Hristos.

Fiecare zi are o semnificație aparte, iar tradițiile și superstițiile care o însoțesc sunt doar sugestii și sfaturi bătrânești menite să ne ajute să trăim această perioadă sacră într-un mod mai intens și autentic. Prin fiecare gest și rugăciune, ne apropiem de Înviere, pregătindu-ne atât sufletește, cât și fizic, pentru sărbătoarea Paștelui.