Ion Iliescu și dosarele uitate ale Justiției. De ce nu a fost condamnat niciodată fostul președinte. Ce acuzatii i s-au adus
0Ion Iliescu, fostul președinte al României și figură centrală a tranziției postcomuniste, a fost vizat de-a lungul anilor de mai multe anchete penale, cele mai cunoscute fiind legate de Revoluția din 1989 și Mineriadele din anii ’90.
Deși a fost inculpat pentru crime împotriva umanității și alte fapte grave, niciuna dintre aceste cauze nu s-a finalizat cu o condamnare definitivă. Dosarele au fost fie clasate, fie blocate în proceduri judiciare îndelungate, iar în unele cazuri, timpul a lucrat în favoarea fostului lider. Moartea sa redeschide discuția despre cum a funcționat sau a eșuat justiția română în fața unor momente-cheie ale istoriei recente.
La 35 de ani de la evenimentele incriminate, dosarele fie au fost tergiversate, fie blocate procedural, înainte de a ajunge în judecată, lăsând întrebări fără răspuns în memoria publică.
Dosarul Revoluției (1989)
Iliescu a fost acuzat de procurorii militari că, în perioada 22-30 decembrie 1989, ar fi orchestrat o emitere sistematică de informații false prin aparițiile sale și comunicate oficiale, contribuind la generarea unei psihoze colective despre acte de terorism. Procurorii susțin că acest climat a facilitat violențele mortale și represaliile, cauzând peste 850 de decese și mii de răniți, potrivit europalibera.ro.
Potrivit rechizitoriului, „în calitate de şef de stat şi de guvern, preşedinte al CFSN şi al Consiliului Militar Superior, cu intenţie, urmărind obţinerea legitimităţii populare, menţinerea şi consolidarea puterii politice deţinute începând cu ziua de 22 decembrie 1989, ora 16,00, a indus în eroare opinia publică în mod constant, repetat, sistematic, prin apariţiile sale televizate şi emiterea de comunicate (mecanism de exercitare a puterii de stat) şi şi-a asumat, în intervalul 22 – 30 decembrie 1989, operaţiunea sistematică de inducere în eroare a opiniei publice exercitată de cadrele militare cu funcţii de conducere ale MApN”.
Aceste acțiuni au generat și amplificat o psihoză generalizată legată de terorism, care a condus la multiple situații de violență internă, inclusiv foc fratricid. Astfel, în perioada 22 – 30 decembrie 1989, s-au înregistrat 857 decese, 2.382 persoane rănite, 585 cazuri de privare gravă de libertate în condiții ce au încălcat normele dreptului internațional, precum și 409 cazuri de suferințe severe.
Plimbat între procurori și instanțe. Judecătorii au avut opinii împărțite
Dosarul a fost trimis în judecată în aprilie 2019, dar judecătorii de la Înalta Curte de Casație și Justiție au constatat neregularități în rechizitoriu și au cerut refacerea dosarului, afectând grav cursul anchetei.
Chiar și după reconfirmarea trimiterii în judecată în 2023 de către Curtea de Apel, dosarul a fost din nou restituit Parchetului pentru corectarea problemelor de ordin procedural.
În septembrie 2024 judecătorii Lia Savonea și Mihail Udroiu au dispus restituirea dosarului Revoluției la parchet, invocând aceleași motive: rechizitoriul conținea nereguli pe care procurorul nu le-a corectat. Magistratul Elena Barbu a exprimat o opinie separată față de această decizie.
Dosarul Mineriadei (1990)
Procurorii militari ai Secţiei Parchetelor Militare din Parchetul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie au finalizat în 2017 cercetările în dosarul „Mineriadei din 13-15 iunie 1990” și au dispus trimiterea cauzei în instanţă. Ancheta relevă că, în zilele premergătoare violențelor, autorităţile statului au decis să reprime violent manifestațiile pașnice din Piața Universității, în care manifestanții cereau adoptarea punctului 8 al Proclamației de la Timișoara. În acest atac au fost implicate ilegal forțe ale Ministerului de Interne, Armatei, SRI, dar și peste 10.000 de mineri și muncitori din diverse regiuni ale țării. Conform rechizitoriului, în cele trei zile de confruntări au murit patru persoane, iar alte peste 1.300 au fost rănite.
Restituit de două ori la Parchet
În mai 2019, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a dispus refacerea anchetei, constatând că rechizitoriul inițial a fost întocmit cu vicii de legalitate și a restituit dosarul Parchetului.
După mai mulți ani de amânări, în aprilie 2025 Parchetul General a trimis din nou în judecată fostul președinte Ion Iliescu și fostul premier Petre Roman, alături de alți oficiali importanți precum Gelu Voican Voiculescu, Virgil Măgureanu și Miron Cozma, pentru infracțiuni contra umanității.
„Ion Iliescu este și principalul beneficiar al faptelor, la care a concurat un sistem dornic să îl servească pe cel care fusese proaspăt ales președinte al țării. Prin influența majoră pe care o avea la nivelul opiniei publice, inculpatul a fost capabil să o manipuleze, cu privire la existența unei lovituri de stat de sorginte legionară ceea ce a creat în rândul populației reacția violentă necontrolată”, au reținut procurorii în rechizitoriu.
Dosarul se află în iunie 2025 pe masa judecătorilor Înaltei Curți de Casație și Justiție, fiind în procedură de cameră preliminară, fără a fi stabilit încă un termen pentru primul proces.
Dosarele în care fostul președinte a fost cercetat, în special cele legate de Revoluția din 1989 și Mineriadele din anii ’90, pun în lumină dificultățile unui sistem judiciar confruntat cu presiuni politice, proceduri complexe și neclarități juridice care au îngreunat aflarea adevărului. Timp de decenii, aceste cauze au fost suspendate, tergiversate sau blocate pe motive procedurale, iar faptul că nicio condamnare definitivă nu a fost pronunțată reflectă mai degrabă slăbiciunile și limitele instituțiilor care ar fi trebuit să facă dreptate victimelor.
Se încarcă comentariile...
