Învăţământul provoacă orbire şi surzenie

Ioana Ursu, student la Facultatea de Farmacie din Cluj

La finalul a cinci ani de facultate, din care în ultimii doi am intrat în contact cu marea majoritate a universităţilor din România, am concluzionat că studenţii, colegii mei (încă), se împart în două categorii: studenţii "descurcăreţi" şi cei care suferă de o boală ciudată care se manifestă prin fenomene de orbire şi/sau surzenie selective. Apariţia celor două categorii se datorează sistemului educaţional, atât preuniversitar, cât şi universitar, deşi aş zice că vina o poartă atât studenţii/elevii, cât şi cei care stau la catedră. În anul I, am aflat cu surprindere că sistemul "cadourilor de Crăciun", care asigură o sesiune "mai uşoară", încă se mai practică, deşi totul era la nivel de zvon. Cadourile au fost luate (pentru materii cu "tradiţie" în acest obicei), însă rezultatul nu a fost cel scontat. Până la urmă, cadoul a rămas doar un cadou. Începând cu anul al II-lea, se practică obiceiul cumpărării "suportului de curs"- cartea atât de necesară promovării, de la un grad la altul, a cadrelor didactice. Am avut norocul să iau cărţi care şi-au meritat efortul financiar, măcar că am mai scăpat să mă mai prezint la unele cursuri. Anii III şi IV de studii s-au scurs între orbiri şi surzenii selective. Zvonuri despre subiecte de examene cumpărate de la femei de serviciu sau despre promovarea examenelor de către studenţi de a căror existenţă nu aflam decât în sesiune au existat ca un zgomot de surdină, arareori confirmat, dar niciodată infirmat. Acum, la un pas de promovare, observ la colegii mei (şi încep să cred că şi la mine) apariţia unor "aptitudini de integrare" în societatea autohtonă, ca rezultat al atâtor ani petrecuţi în băncile numeroaselor universităţi din România: "descurcăreala" şi/sau compromisul.