INTERVIU Bogdan Micu, activist de mediu: „Cazurile de pădurari ucişi se vor repeta, pentru că designul pazei este greşit“

Bogdan Micu FOTO: Nicu Cherciu/ TIFF

Bogdan Micu, antreprenorul care face muncă voluntară la Ministerul Mediului în speranţa că va opri exploatarea ilegală a pădurilor din România, vorbeşte despre progresele realizate cu aplicaţii digitale precum Inspectorul Pădurii, dar şi despre problemele cu care încă se confruntă pădurarii şi silvicultura din România.

La finalul anului 2015, când guvernarea PSD era înlocuită de cea tehnocrată, Bogdan Micu, un antreprenor specializat în IT, bătea la uşa Ministerului Mediului ca să-şi ofere serviciile. A ajuns să pună la punct dezvoltarea Sistemului de Urmărire a Materialului Lemnos (SUMAL), respectiv aplicaţia Inspectorul Pădurilor prin intermediul căreia orice român putea să verifice „trasabilitatea lemnului“, adică dacă un camion încărcat cu lemne, văzut pe orice drum din ţară, este sau nu legal. 

Micu şi-a prezentat o parte din idei şi în „Lemn“, documentarul despre defrişările ilegale din România, dar şi de peste hotare, prezentat la Festivalul Internaţional de Film Transilvania (TIFF) din Cluj. Cu această ocazie, a acordat un interviu pentru „Weekend Adevărul“, în care vorbeşte despre cât de dificil i-a fost să găsească soluţii digitale pentru protejarea pădurilor şi unde crede că mai este de lucrat pentru ca aurul verde al ţării să fie cât mai bine protejat.

„Weekend Adevărul“: La finalul anului 2015, odată cu venirea la putere a tehnocraţilor, mergeai ca voluntar la Ministerul Mediului, Apelor şi Pădurilor. De ce?

Bogdan Micu: Fiind tehnocraţi, deci neavând o agendă politică, am putut să-i abordez, să le zic: „Uite, vreau să ajut“. Nu ştiam ce să fac, dar aveam încredere că dacă stau pe acolo, măcar îmi dau seama de problemă, că nu înţelegeam prea bine problema tăierilor ilegale. Având şi pregătire de IT-ist, m-am gândit c-o să găsesc soluţii digitale.

Ce ai găsit la minister?

Prima problemă pe care am sesizat-o a fost că oamenii din sistem nu credeau că există tăieri ilegale. Ei credeau că nivelul de tăieri ilegale era de 2-4%.

Şi care era, de fapt, procentul?

Fix atunci a venit Institutul Naţional de Statistică şi a zis că sunt tăiaţi cel puţin nouă milioane de metri cubi, deci 30% .

Ce altceva ţi-a mai atras atenţia?

Am observat că aveau nişte softuri învechite care meritau dezvoltate ca să faci şi trasabilitate de lemn. Doar având trasabilitate puteai să ştii dacă transporturile sunt ilegale sau nu. Şi-aşa am ajuns să mă ocup de dezvoltarea SUMAL.

O idee bună, îngropată în hârtii

Un sistem care exista deja, cel puţin ca proiect, nu?

Da, aşa e. A existat o primă idee de trasabilitate a SUMAL-ului încă din 2008. Aveam o bază mare de date – am cheltuit şase milioane de dolari cu ea, printr-un proiect de la Ministerul Agriculturii –, dar care nu se folosea. Stătea îngropată undeva. În 2014, cred, pe vremea doamnei Doina Pană (n.r.– ministru delegat pentru Ape, Păduri şi Piscicultură între 4 martie şi 13 decembrie 2014, ulterior ministrul Apelor şi Pădurilor, între 29 iunie 2017 şi 4 ianuarie 2018), s-a făcut „Radarul Pădurilor“ (n.r. – sistem informatic care permite monitorizarea în timp real a traseului lemnului, prin urmărirea lui, cu ajutorul unui GPS).

În 2016, am început să conceptualizez ideea de transparenţă digitală, pentru că mi-era destul de nepractic să sun ca prostul la fiecare camion când puteam foarte uşor să fac interogare în baza de date ca să văd dacă are sau nu avizul. Pe ideea asta am gândit aplicaţia Inspectorul Pădurii.

Concret, ce ai schimbat în structura -SUMAL?

În primul rând, era făcut pe tehnologii foarte vechi. Mai mult, era bazat şi pe tehnologii proprietary (n.r. –
cu componente, procese şi sisteme care se află în proprietatea unei entităţi private), adică era baza Oracle. Sistemul era şi desktop-based, nu web-based (n.r. – trebuia instalat pe calculator, în loc să fie accesibil pe Internet). Am propus tehnologie open source (n.r. – care le permite utilizatorilor să acţioneze liber asupra procesului de producţie sau dezvoltare), deci am făcut totul web-based. Apoi, ne-am axat pe urmărirea traseului fiecărui camion, pentru că aveam camioane care făceau anumite rute şi dădeau mai multe ture pe aceeaşi rută, cu acelaşi aviz. Apoi am vrut să aflăm locaţia APV (n.r. – act de punere în valoare), adică a locului de exploatare. Au fost nişte chestii de bun simţ, n-am inventat roata. Am învăţat majoritatea lucrurilor împreună cu oamenii de la minister, cu unii dintre ei, care erau dornici să ajute.

Sursă Foto: Captură din documentarul „Lemn“

O surpriză: Succesul Inspectorului Pădurii

După „Radarul Pădurilor“, aţi continuat cu aplicaţia Inspectorul Pădurii.

În 2016, am început să conceptualizez ideea de transparenţă digitală, pentru că mi-era
destul de nepractic să sun ca prostul la fiecare camion când puteam foarte uşor să fac interogare în baza de date ca să văd dacă are sau nu avizul. Pe ideea asta am gândit aplicaţia Inspectorul Pădurii. Am cerut să fie dezvoltată de firma care se ocupa de mentenanţă atunci. Am lansat-o în ideea în care voiam să ajutăm puţin cetăţenii, să le fie viaţa mai uşoară. Nu m-am gândit că ar avea un asemenea succes. A fost o surpriză totală.

Îţi mai aminteşti câţi oameni au intrat pe aplicaţie când a fost lansată?

Da, 30.000 de oameni în prima lună. După aceea, a tot crescut, 40.000, 50.000. De fapt, era o mare nevoie de aşa ceva, dar nu am ştiut.

Cât costă protejarea digitală a pădurilor

Firma care s-a ocupat de dezvoltarea SUMAL şi a aplicaţiilor sale a fost Indaco Systems, care a ajuns să aibă procese cu statul. Despre ce a fost vorba?

Indaco era firma care a făcut softul în 2014 şi care s-a ocupat de mentenanţă după aceea.
Aveau contract cu ministerul. La început, acesta plătea vreo 15.000 de euro pe lună pentru mentenanţă. Era puţin ciudat. Adică ei făcuseră o aplicaţie de 30.000 de euro, iar apoi luau 15.000 de euro pentru mentenanţe.

Jumătate din preţul total al aplicaţiei pentru mentenanţe?

Eu nu spun că nu-şi meritau banii, că era foarte mult de muncă. Poate nu erau 15.000, poate erau 10.000 de euro, pentru că, oricum, ulterior, au mai negociat preţul. Nu contest aici că nu-şi meritau banii. La urma urmelor, trebuia să serveşti câteva zeci de mii de oameni din toată ţara care foloseau aplicaţia, o aplicaţie care avea destule probleme – se bloca sâmbătă noaptea, se bloca sistemul. Indaco a făcut şi dezvoltarea ulterioară a sistemului, cea propusă de noi în 2016. 

O concediere fără explicaţii

Un an mai târziu, sistemul era blocat. De ce?

După ce a plecat guvernul tehnocrat, eu am rămas şi am lucrat şi în guvernul PSD vreo două luni, după care, dintr-un motiv total neexprimat, a venit de la centru directiva că trebuie să mă dea afară. M-au dat afară. După alte trei luni, au oprit şi dezvoltarea, deşi update-ul a fost dezvoltat de Indaco. Trebuia doar băgat în priză. N-am primit nicio explicaţie.

Ulterior, SUMAL, dar şi Inspectorul Pădurii au trecut în sarcina Serviciului de Telecomunicaţii Speciale (STS). Cum s-au ocupat de ele?

Guvernul PSD l-a trecut la STS. Deci, mai întâi a fost Indaco, firma care a făcut sistemul şi care în 2016 a continuat dezvoltarea. În 2017, PSD a îngropat totul, i-a băgat pe ă

ia în procese, s-au certat, le-a promis că le dă bani, nu le-a dat. A fost un haos total, cu intenţia de a-l pune pe linie moartă, e părerea mea. În 2018, PSD s-a dus la STS şi au făcut protocol ca să le dezvolte ei. Fiind tot firmă de stat, era totul OK. În 2019, au tergiversat-o, n-au făcut niciun progres. Acum, în 2020, când am revenit, am găsit protocolul gata şi un pic din el făcut.

Partea bună la STS e că nu poate lua bani în plus, oficial cel puţin.

Da, nu mai ia bani şi, de bine, de rău, e o instituţie a statului, deci lucrează la aplicaţie până o termină. Problema cea mai mare la STS e că le pleacă programatorii imediat. Pleacă mulţi pentru că ei sunt obligaţi să dea salariile pe legea salarizăii unice şi atunci un programator care la STS ia un salariu de 6.000 de lei se duce în privat şi ia 15.000 de lei. Aşa că programatorii vin la STS, stau un an, fac un pic de experienţă şi pleacă.

Ce se poate face în acest sens?

Nouă, de pe SUMAL, din şase programatori ne-au plecat patru. Am ridicat problema asta la Guvern: „Băi, schimbaţi legea, măcar la instituţiile astea, de forţă. Daţi salariile ca-n piaţă. Nu mai mari, dar ca-n piaţă“.

Sursă Foto: Shutterstock

SUMAL, din nou gata de lansare

Recent, împreună cu ministrul Mediului Costel Alexe, ai reuşit să reiei dezvoltarea SUMAL, care urmează să intre iar în funcţiune.

Da, prin octombrie.

Cum de s-au reluat discuţiile în acest sens? Te-a căutat Alexe sau tu pe el?

Eu l-am abordat. Am aşteptat să vină oameni care să vrea să facă lucruri. I-am scris pe Facebook, pentru că, atunci când a venit la minister, a dat nişte declaraţii, ceva de tipul: „O să fac SUMAL-ul în trei luni“. Iar eu i-am scris: „Uite, eu sunt unul dintre oamenii care au lucrat la SUMAL şi nu e posibil. Nu poţi să-l faci în trei luni, pentru că ei l-au oprit de tot, iar celui pe care l-au făcut nu i-au dat drumul, este într-o stare prea incipientă. Nu e timp să-l dezvolţi aşa repede. Dar în şase-opt luni poţi să-l faci“. Mi-a răspuns, mi-a cerut să ne vedem şi aşa ne-am cunoscut.

Dacă arhitectura sistemului există deja, cum de se află  într-o stare incipientă?

Ei au reluat dezvoltarea de la zero – o greşeală, cred eu. Au încurcat-o în stilul românesc. Au intrat în proces cu Indaco, s-au judecat cu ei, şi atunci nimeni nu mai voia să-şi asume să oprească procesul şi să ia softul ăla. Pentru că la stat nimeni nu-şi asumă nimic, asta e principala chestiune. Cine să semneze? Aşa că pe aia au îngropat-o într-o alambicare totală şi au început o nouă dezvoltare, de data asta internă.

Nu am făcut Inspectorul Vânătorii pentru că am avut o rezistenţă extrem de mare de la vânători. Ţin minte că am făcut o dezbatere publică în care să discutăm – cum s-ar face autorizaţia digitală, cum s-ar anunţa ce s-a vânat – şi mai că n-am ieşit bătut din dezbaterea aia. Vânătorii sunt foarte mulţumiţi cu status quo-ul. 

Pădurile şi paza rea

Conform Regiei Naţionale a Pădurilor – Romsilva, între 2014 şi 2019, aproape 200 de pădurari au fost agresaţi. În plus, auzim tot mai des în ultimii ani de silvicultori ucişi. Ce ar trebui făcut pentru ca astfel de cifre să scadă?

După părerea mea, sarcina de pază care este pusă pe umerii pădurarilor este disproporţionat de mare faţă de riscul pe care şi-l asumă. Adică, un pădurar are 500 de hectare în pază şi este un om care, de multe ori, nu e echipat cu nimic, are doar un telefon la el. Nu cred că este abordarea corectă, nu cred că aşa ar trebui făcută paza pădurilor.

Dar cum?

Ar trebui mai multe sisteme digitale, iar apoi ar trebui făcute patrule de intervenţie mult mai bine echipate. Dacă ar fi după mine, aş face-o complet diferit, că altfel, cazurile de pădurari ucişi se vor repeta, pentru că designul pazei este greşit.

Spuneai că ai vrea să implementezi Inspectorul Pădurii şi în alte ţări. Ai reuşit?

Am sugerat implementarea altor guverne, dar nu aplicaţia asta, pentru că nu se potriveşte în fiecare ţară. Au alte probleme, au alte legi, alte denumiri, altă filosofie de exploatare. Dar da, m-am dus să le promovez conceptul de trasabilitate. Le-am zis: „Uite, conceptul de trasabilitate şi de digitalizare, de transparenţă cu publicul, sunt chestii care funcţionează“. Dar, din păcate, şi în ţările alea sunt oameni exact ca la noi, dincolo de miniştri, care stau acolo de mult timp şi care au interese cu industria, cu exploatatorii.

Deci n-a fost o deschidere prea mare.

Din contră. Am avut senzaţia că, deşi extrem de reticenţi, românii au mai multă deschidere decât în alte ţări. Dacă aici îţi mai pui problema că în Garda Forestieră sunt câţiva oameni care sunt corupţi şi care au interese dubioase, acolo e o altă lume, nu te duci la control cu un telefon mobil şi cu o aplicaţie, te duci cu un Kalaşnikov. A-colo sunt probleme mai mari decât la noi. 

„Trebuie schimbaţi oamenii de dincolo de guverne, cei din administraţie“

FOTO: Inquam Photos/ Tudor Costache

Ce crezi că trebuie să se schimbe pentru a avea un comerţ legal cu lemn?

Pe lângă sisteme informatice, trebuie schimbaţi oameni. Vorbim de oamenii de dincolo de guverne, cei din administraţie. Până nu se schimbă oamenii din administraţie, care sunt responsabili pentru problema asta şi care au stat ani întregi fără să facă nimic, nu se va schimba nimic. Mă doare că nu face nimeni nimic, deşi sunt chestii evidente. Problema nu este la nivel politic. Lucrurile stagnează nu pentru că aşa vrea Alexe sau pentru că aşa voia Pană, problema este la nivelul doi. Indiferent ce vor miniştrii ăştia, oamenii din minister vor şti să reziste şi să aştepte până când trece vreun nebun cu idei mai reformiste ca ei să păstreze sistemul aşa cum e.

Ai căpătat ceva notorietate odată cu Inspectorul Pădurii. S-au făcut presiuni asupra ta?

Da, presiuni se fac constant şi în multe moduri. În primul rând, ce am păţit, am păţit în 2016 şi acum, şi nu între, ceea ce arată că este direcţionat către activitatea mea în domeniul silviculturii. De obicei, se încearcă o discreditare cu tot felul de fake news-uri. Au spus că sunt omul americanilor, care a venit să fure resursele ţării, că sunt spion, că sunt al lui Cioloş şi am venit să-mi fac agendă politică pentru că vreau să candidez. Când te apuci să zgândăreşti rahatul, miroase. Şi, ţi-o spun pe-a dreaptă, este un rahat în sistem... (râde).

Alte două aplicaţii pe care voiai să le dezvolţi sunt Inspectorul Vânătorii şi Inspectorul Balastierelor. Cu ele ce s-a întâmplat, se mai fac?

Da, sunt alte două proiecte pe care le-am început tot în 2016, dar care au fost îngropate odată cu concedierea mea. Nu am făcut Inspectorul Vânătorii pentru că am avut o rezistenţă extrem de mare de la vânători. Ţin minte că am făcut o dezbatere publică în care să discutăm – cum s-ar face autorizaţia digitală, cum s-ar anunţa ce s-a vânat – şi mai că n-am ieşit bătut din dezbaterea aia. Vânătorii sunt foarte mulţumiţi cu status quo-ul. Au fost şi foarte multe voci printre ei care spuneau: „Nu e OK, chiar noi nu suntem mulţumiţi, că trebuie să facem nu-ştiu-câte hârtii ca să ne luăm autorizaţie de vânătoare“. În loc s-o ia digital, pe telefon... Dar, oricum, fiind şi an electoral, am vrut să evit represaliile la adresa mea – Inspectorul Pădurilor era mai important decât al vânătorilor.

Cu Inspectorul Balastierelor ai fost mai norocos?

Da, n-am simţit vreo reticenţă sau oprelişte în direcţia asta. Am primit nişte mici sugestii, că anumite bucăţi n-ar trebui digitalizate, de pildă. Dar ce-am făcut într-o primă fază – digitalizarea autorităţii de exploatare, digitalizarea volumului scos – sunt lucruri foarte importante. Pentru că, acum, ei îşi iau autorizaţie de exploatare şi scot din aia de 20 de ori cât au volumul autorizat, că apa trece, umple, nu ştim, nu se vede. Asta se poate rezolva uşor, pe aceeaşi filosofie ca la păduri, chiar mult mai uşor, că ştii exact de unde scoţi şi cât scoţi. Pe Inspectorul Balastierelor am avut susţinere totală, e doar o chestiune de timp.

Tot cu STS ai dezvoltat aplicaţia?

Am vrut să evit alte posibile scandaluri, cum a fost ăla cu Indaco, şi n-am mai vrut nici să mă încurc cu STS-ul, care e o altă instituţie greoaie. Aşa că am apelat la Universitatea Transilvania, unde am găsit nişte studenţi programatori chiar foarte buni, care au fost dispuşi să-l facă pe post d

e licenţă. După ce termină, o donează la minister şi el poate s-o exploateze.

Eşti unul dintre protagoniştii documentarului „Lemn“, realizat de Monica Lăzurean-Gorgan,
Ebba Sinzinger şi Michaela Kirst. Cum ai ajuns să faci parte din el?

Când încă lucram la dezvoltarea conceptuală a SUMAL, ministrul mi-a cerut să mă întâlnesc cu Alexander von Bismarck (n.r. – directorul ONG-ului Environmental Investigation Agency, care investighează criminalitatea de mediu). El voia să vadă ceva tăieri ilegale prin Făgăraş şi m-a chemat şi pe mine, în ideea în care să-i povestesc despre ideile mele şi să vedem ce părere are. În primă instanţă, a fost sceptic, n-a crezut c-o să reuşim. I s-a părut că sunt total nerealist. Sincer, chiar eram, mai ales că nu aveam experienţă. El a zis că politicul n-o să mă lase să fac genul ăsta de dezvoltare, că industria se va opune. Aşa s-a şi întâmplat. După ce-am reuşit să dau drumul la Inspectorul Pădurii şi a devenit cunoscut totul, cei care lucrau la documentar m-au contactat şi au zis: „Hai să încercăm să lucrăm împreună“. Şi am lucrat. 

CV 
Antreprenor şi
consilier al ministrului Mediului

Numele: Bogdan Micu

Data şi locul naşterii:
14 martie 1984, Braşov

Studiile şi cariera: 

• A absolvit Facultatea de Inginerie Electrică şi Ştiinţa Calculatoarelor din cadrul Universităţii Transilvania din Braşov.
• Este coordonatorul dezvoltării Sistemului informatic de urmărire a trasabilităţii lemnului (SUMAL) şi a aplicaţiei Inspectorul Pădurii.
• Este antreprenor, specialist în IT, având afaceri în 13 domenii diferite, între care banking, construcţii, comerţ şi energie verde.
• Este angajat la Ministerul Mediului pe postul de consilier al ministrului Costel Alexe.
• La începutul stării de urgenţă, a fost voluntar în procesul de achiziţii internaţionale ale UNIFARM, companie de stat aflată în subordinea Ministerului Sănătăţii, care achiziţionează echipamente direct de la producători pentru a le livra unităţilor sanitare din ţară.

Locuieşte în: Braşov