Inceperea negocierilor de aderare ale Turciei la UE - din nou amanata

Cei 15, exasperati de presiunile americane in favoarea Ankarei

Nucleul franco-german al Uniunii Europene a reusit sa gaseasca, miercuri, cea mai potrivita cale de a evita solutionarea, la summitul de saptamana viitoare, de la Copenhaga, a delicatei probleme a inceperii negocierilor de aderare cu Turcia. Reuniti la Castelul Hubertushohe din Brandenburg, cancelarul german Gerhard Schroder si presedintele francez Jacques Chirac au stabilit ca vor propune partenerilor europeni organizarea, in 2004, a unei reuniuni speciale dedicate examinarii candidaturii Turciei la UE. Daca guvernul de la Ankara va indeplini, pana atunci, criteriile politice necesare aderarii, Turcia va fi invitata sa inceapa negocierile cu UE, urmand ca, ulterior, sa i se fixeze si o data-tinta de intrare in Uniune. Amanarea pentru 2004 a "problemei turce" are toate sansele sa fie adoptata rapid de ceilalti membri UE, care vor fi, probabil, usurati ca nu trebuie sa mai adauge si aceasta decizie dificila pe lista ce va fi dezbatuta la Copenhaga. Astfel, saptamana viitoare, Cei 15 se vor putea concentra exclusiv asupra negocierilor de ultima ora inaintea lansarii celui mai mare val de extindere din istoria Uniunii. O noua amanare a cazului Turciei, eternul candidat la UE, va provoca, probabil, o mare dezamagire atat la Ankara, cat si la Washington. In ultimele luni, Casa Alba si-a intensificat presiunile asupra liderilor europeni, incercand sa determine includerea Turciei in clubul european. Aliat valoros al SUA in NATO, a carui sustinere este esentiala pentru succesul viitoarei campanii americane impotriva Irakului, Turcia a beneficiat de lobby-ul agresiv al diplomatiei americane la Bruxelles si in celelalte capitale europene. Dintre membri UE, Marea Britanie (aliatul natural al Americii in Europa) si Germania (care incearca cu disperare sa reintre in gratiile Casei Albe, dupa raceala intervenita in timpul campaniei electorale germane) au sustinut activ cauza Turciei. Restul europenilor - destul de rezervati in aceasta privinta - au inceput sa dea semne de exasperare fata de insistentele americane. "Este la fel de absurd ca si ipotetica noastra incercare de a convinge Casa Alba sa invite Mexicul in confederatia americana", rabufnea, zilele trecute, un inalt oficial european, citat, sub protectia anonomatului, de agentia EUObserver. In general, obiectiile europene la adresa admiterii Turciei se mentin in limitele corectitudinii politice. Se argumenteaza ca Ankara, desi a abolit pedeapsa cu moartea, mai are o serie de reforme de facut pentru a putea indeplini criteriile politice necesare aderarii. Se mai ridica obiectii legate de marimea statului turc, si de starea dificila a economiei sale, care ar putea pune in pericol coeziunea Uniunii, in cazul in care Turcia ar fi cooptata. Singurul care a dat glas adevaratelor ingrijorari europene este presedintele Conventiei pentru Viitorul Europei, fostul presedinte francez Valery Giscard d'Estaing, care a opinat ca Turcia, ca stat musulman, nu impartaseste multe dintre valorile care stau la baza Uniunii Europene. Dincolo de referirea la religia musulmana, Giscard d'Estaing a mai facut aluzie si la puterea politica de care se bucura partidele islamiste in Turcia, precum si la desele lovituri de stat operate de atotputernica armata, garanta a secularitatii statului. In plus, judecand dupa sondajele de opinie, majoritatea locuitorilor din statele Uniunii Europene nu doresc admiterea Turciei in UE. Lasarea Turciei in afara clubului european ar putea avea, insa, consecinte negative asupra solutionarii problemei cipriote. O Turcie frustrata de apropiata admitere a Ciprului grecesc in Uniune ar putea anexa Ciprul turcesc. De asemenea, este de asteptat ca Ankara sa blocheze in continuare un acord UE-NATO asupra folosirii infrastructurii Aliantei de catre viitoarea forta europeana de reactie rapida, ingreunand mult realizarea proiectului european de aparare comuna.