În preajma alegerilor crește exponențial ura la români. A explodat mămăliga în casele românilor care se pregătesc de vot
0România se află în plină campanie electorală, însă războiul care se duce pe frontul politic ajunge până în casele noastre și ne pune în situații dintre cele mai absurde: opțiunile politice diferite devin sămânță de scandal între părinți și copii, între frați, între rude sau prieteni. Practic, în preajma alegerilor, spun psihologii, crește exponențial ura la români, iar aceste conflicte scindează familiile uneori iremediabil.
În timp ce candidații duc lupte strânse în sondaje, se bat în cifre, statistici, declarații și multe promisiuni, perioada alegerilor a devenit motiv de gâlceavă nu numai la televizor, ci și în multe dintre casele românilor. Ne alegem primarii și nu este deloc simplu. Mai ales când membrii aceleiași familii au orientări diferite, opțiuni diferite și vor pune diferit ștampila pe buletinul de vot.
Nu exagerăm prea mult dacă spunem că alegerile dezvăluie poate cel mai bine „bubele” - mai mici sau mai mari - se ascund, de altfel, în sânul fiecărei familii. Căci dreptul la vot și exercitarea acestuia par a fi triggerul în fața căruia nu rezistăm și izbucnim unii împotriva altora. Dintr-o dată, membrii aceleiași familii nu mai sunt părinți, copii, frați, sau surori, ci alegători în tabere diferite. Prietenii se ceartă între ei, ajung să nu-și mai vorbească cu anii, iar conflictele iscate duc, de multe ori, la o ură colectivă. Vorbim despre un hate generalizat care, de multe ori, frizează patologicul. „Nu numai că nu există niciun strop de respect față de opțiunea ta politică, ci mai grav, omul te urăște pentru că ai o asemenea opțiune politică, te descalifică, te dezprietenește, te înjură, te pune la colț și te consideră neom”, a precizat psihologul Mihai Copăceanu într-un mesaj pe rețelele de socializare. „Cum să votezi cu X ? Cum să te afișezi cu Y ?” se întreabă el retoric.
Raționamentul alegătorului care votează dintr-un instinct primar
Raționamentul alegătorului este însă pe cât de eronat, pe atât de simplu. Dacă votezi cu un candidat pe care eu nu-l susțin, devenim, dintr-o dată, dușmani de moarte. Iar asta pentru că defectele candidatului respectiv, pe care eu le dezaprob, tu le susții. Și cum să mai fiu prieten cu cineva care susține un hoț, un mincinos, un corupt? Care a mințit și a furat de-a lungul timpului poate chiar din buzunarul meu? Mai, mult, consider că la astfel de comportamente pe care eu le sancționez tu, prietenul meu, ruda mea, aderi aprobându-le cu ștampila. Prin urmare „dacă te afișezi cu X, nu mai ești un doctor bun, automat ești cel puțin corupt, deci ai parte de atribuirea unor imoralitati și chiar ilegalități”, mai spune psihologul.
Însă, de multe ori, la baza alegerilor pentru un candidat sau altul, pentru un partid sau altul se pot afla o serie de motive, mai puțin însă de natură ideologică. „Majoritatea românilor nu pot afirma că au o opțiune politică argumentată de credința într-un anumit program politic, ideologie sau ideal. Deseori sunt motive personale și subiective”, susține dr. Copăceanu.
Aceste motive, în momentul în care ajung să se bată cap în cap cu cele ale rudelor, prietenilor, vecinilor etc..nasc unele dintre cele mai virulente discuții, scandaluri și conflicte pe termen lung. „Dar pentru român nu contează. Nu-l interesează justificările tale, ci extinde judecata cu privire la opțiunea politică la o judecată de ordin moral și profesional. Ești o brută, ai devenit instant dușmanul meu!”
Psihologul atenționează că un astfel de eveniment electoral, cu mize mari, pot scinda relațiile dintre membrii aceleiași familii pe termen îndelungat. „Uităm un singur lucru: că alegerile trec, iar dusmaniile rămân și rănile de asemenea! Și poate tocmai de aceea am avea nevoie să învățăm, să respectăm pe cineva care susține pe altcineva”.
Drumul votului de la urnă până acasă
Respectul însă este o noțiune vagă și abstractă pentru mulți dintre noi. „Fiecare vede lucrurile în felul lui. Fiecare consideră că el are dreptate. Aici sunt orgolii foarte mari”, explică și psihologul Ovidiu Telegescu. Pe principiul cu toții ne pricepem la fotbal și politică, devenim pătimași, considerăm că cel de lângă noi gândește total greșit, luptăm cu înverșunare pentru cauza noastră, ne apărăm punctul de vedere, nu acceptăm părerea celor din jur. „Este un tip comportament pe care îl vedem nu numai în această perioadă a alegerilor, ci se manifestă în general. Însă, atunci când încercăm mai abitir să convingem pe cineva de ceva anume, să facă ceva, să creadă în ceva, să acționeze într-un anumit fel, atunci ne vom lovi mai puternic de refuz”, consideră specialistul. „Este exact ca și în cazul copiilor cărora le interzic părinții anumite lucruri, iar ei tocmai aia vor face. Uităm că avem cu toții dreptul la opinie, la păreri, că avem dreptul de a face propriile alegeri”.
Votul este un subiect sensibil pentru că este luat prea personal. Modul în care votează cei apropiați ne spun multe despre gândirea lor, despre principiile și valorile lor. Iar dacă acestea nu coincid cu ale noastre tendința este să-i eliminăm. Cine nu se înseamnă, nu se adună.
Psihologul consideră că o atitudine vehementă, agresivă, pătimașă nu va convinge niciodată. Un punct de vedere se impune prin dovezi, cu argumente solide, printr-o logică imbatabilă. Dacă nu ai aceste arme sau dacă nu știi să le folosești, conflictul este ca o luptă între surzi. Nimeni nu aude ce spune celălalt, ci doar ce spune el însuși. „În familie, între prieteni discuțiile ar trebui purtate în așa fel încât să tragem toți la aceeași căruță. Nu să-l luăm pe „Nu” în brațe. Ar trebui să lăsăm deoparte culoarea politică, orgoliul, frustrările, și să ne concentrăm pe lucruri concrete în ceea ce privește un candidat sau altul. Să ne punem întrebări simple și de bun simț, să ne gândim la ce ne dorim de la acel om și la ceea ce ne poate el oferi. Dar nu prin promisiuni, ci concret. Are puterea de a-și duce la capăt misiunea?”, recomandă psihologul Ovidiu Telegescu.
Situațiile extreme, mai spune specialistul, generează reacții pe măsură. Trebuie păstrat un echilibru în relațiile cu cei din jur. Totul are o limită. Ar trebui s-o recunoaștem, s-o aplicăm. Dincolo de această limită este haosul. Și nimeni nu-și dorește haos în familie. „Fiecare dintre noi încearcă să-și impună punctul de vedere în ideea în care noi suntem singurii păstrători ai adevărului absolut. Din nefericire uităm că multe dintre frustrările noastre acumulate de-a lungul anilor sunt cauzate tocmai de acei oameni pentru care facem acum lobby”. Iată ceva la care ar trebui să ne gândim serios înainte de a pune ștampila pe buletinul de vot.
Se încarcă comentariile...
