Ghidul Europarlamentarelor. Partidele care luptă pentru putere în alegerile europene și miza acestui scrutin

În perioada 6-9 iunie 2024, aproximativ 350 de milioane de persoane din cele 27 de state membre ale Uniunii Europene au dreptul de a vota în cadrul celei de-a zecea ediții a alegerilor europene. Din acest punct de vedere, scrutinul se situează pe locul al doilea în lume, după cel din India și înaintea celui din Statele Unite.

Uniunea Europeană este unul dintre cele mai ambițioase experimente politice din lume, dar din cauza structurii sale complexe de guvernare, a fost adesea criticată pentru lipsa de transparență și responsabilitate democratică. Alegerile pentru Parlamentul European, care au loc o dată la cinci ani, sunt singura modalitate prin care cetățenii UE pot avea un cuvânt direct de spus în modelarea politicilor blocului.

Rezultatele vor afecta politicile blocului pentru următoarea jumătate de deceniu, dar oferă, de asemenea, o verificare rară și importantă a stării de spirit politice din Europa. Ele pot chiar declanșa revolte politice în țări individuale, mai ales dacă un partid de guvernământ primește un număr mare la voturile la europarlamentare.

Deși, din multe puncte de vedere, este vorba de alegeri parlamentare simple, statutul istoric unic al UE de uniune supranațională de state are încă unele particularități.

Euractiv prezintă partidele care participă la alegeri și platformele acestora, pe care alegătorii vor trebui să le ia în considerare înainte de a vota.

Care este miza alegerilor?

Pe scurt, alegerile europene decid cine va face parte din Parlamentul European în calitate de unul dintre cei 720 de membri ai Parlamentului European (europarlamentari).

Parlamentul European este unul dintre cele două organisme legislative ale UE, alături de Consiliul UE, care include reprezentanți ai guvernelor statelor membre. Cea mai mare parte a legislației UE trebuie să fie aprobată de o majoritate a deputaților europeni.

Deputații europeni vor juca un rol vital în modelarea legislației europene pentru următorii cinci ani, influențând procesul de selecție a viitorului președinte al Comisiei, a șefului diplomației UE și a membrilor colegiului comisarilor. Toți aceștia sunt nominalizați de Consiliu, dar trebuie să fie aprobați de către deputații europeni.

Președintele Comisiei conduce Comisia Europeană, „executivul UE”, care inițiază legislația. Președintele îi numește pe cei 27 de comisari - câte unul din fiecare stat membru - care supraveghează fiecare un departament specific, cum ar fi economia, energia etc., similar unui „cabinet guvernamental național”.

Pentru cine votează oamenii?

Partide naționale

Alegătorii din întreaga Europă votează pentru partidele/listele naționale din țările lor, în conformitate cu normele electorale naționale. Rezultatul alegerilor din fiecare țară determină câte locuri/parlamentari obține fiecare partid național în Parlamentul European, din totalul alocat fiecărei țări.

Cu cât populația unei țări este mai mare, cu atât mai multe locuri îi sunt alocate în hemiciclu, care sunt distribuite între partidele sale naționale în funcție de rezultatele alegerilor.

Germania, cea mai populată țară din bloc, va alege în acest vot 96 din cei 720 de deputați; România, 33, iar Malta, cu cea mai mică populație din UE, doar șase.

Cei 33 de eurodeputați români sunt aleși prin vot universal direct de către toți cetățenii UE înregistrați pe listele electorale și având vârsta de peste 18 ani. Scrutinul se desfășoară într-o singură circumscripție electorală pe baza reprezentării proporționale, ceea ce înseamnă că numărul de deputați aleși de la fiecare partid politic depinde de numărul de voturi obținut de partid. România folosește un sistem de liste închise, care nu permite modificarea numărului de ordine a candidaților pe listă. Locurile în Parlamentul European (PE) sunt alocate partidelor care obțin cel puțin 5% din voturile valabil exprimate prin metoda d'Hondt.

De exemplu: În 2019, partidul social-democrat german (SPD) a obținut aproximativ 15% din cele 39 de milioane de voturi exprimate în Germania, ceea ce se traduce prin 16 locuri în Parlamentul European. În același timp, Apelul Creștin-Democrat din Olanda (CDA) a obținut 15% din cele 5,5 milioane de voturi exprimate în Olanda, ceea ce se traduce în cinci locuri.

Parlamentul European a decis să crească numărul total de locuri de la 705 în 2019 la 720 pentru alegerile din acest an. Cele 15 locuri suplimentare au fost împărțite între 12 state membre pentru a ține cont de creșterea populației.

Cine candidează și ce arată sondajele ?

Candidații trec prin afilierile lor naționale de partid, dar, odată aleși, de obicei aleg să se alăture „familiilor” sau grupărilor din Parlamentul European, care reflectă în mare parte politica partidului lor de origine.

Un grup de partide conservatoare, Partidul Popular European, care este în prezent cel mai mare din Parlament, este de așteptat să își mențină conducerea. Sondajele prevăd, de asemenea, o creștere a numărului de membri naționaliști de dreapta și de extremă dreapta, care ar putea ocupa chiar și un sfert din locuri, față de 17% în actualul PE.

Al doilea grup ca mărime este Alianța Progresistă a Socialiștilor și Democraților, care cuprinde partide social-democrate din întreaga UE.

Urmează Renew, o familie liberală pro-europeană de grupări care împărtășește poziții politice atât cu conservatorii, cât și cu socialiștii, urmată de Verzi. Două partide mai mici, dar cu accente de extremă dreapta – care includ eurodeputați care sunt anti-migranți, anti-Uniunea Europeană și suvernaiști – sunt Conservatorii și Reformiștii Europeni și grupurile Identitate și Democrație. Cea mai mică forță din Parlament astăzi este Stânga, care reunește membri de extremă stângă.

Pentru a forma un grup parlamentar oficial, partidele trebuie să reunească cel puțin 23 de legislatori din cel puțin șapte țări ale UE.

De exemplu: Deputații europeni din SPD german se reunesc cu deputați din alte partide social-democrate, cum ar fi De Partij van de Arbeid (PvdA) olandez, în cadrul grupului Socialist & Democrat (S&D).

Pentru a complica lucrurile, majoritatea partidelor politice naționale fac parte, de asemenea, în același timp, din partide paneuropene.

Să luăm, de exemplu, grupul S&D, care are în majoritate membri ai Partidului Socialist European (PES), inclusiv ai SPD.

Cu toate acestea, grupul Verzilor din Parlamentul European/Alianța Liberă Europeană este format din membri ai Partidului Verzilor Europeni, inclusiv din Verzii germani, și din Alianța Liberă Europeană, inclusiv din Stânga Republicană Spaniolă din Catalonia (ERC).

Totuși, alte partide membre ale Alianței Libere Europene fac parte din grupul Conservatorilor și Reformiștilor Europeni (ECR).

Principalii candidați la președinția Comisiei Europene

Începând cu 2014, partidele europene sunt invitate să desemneze un candidat principal sau Spitzenkandidat, care să candideze pentru funcția de președinte al Comisiei Europene.

Liderii statelor membre, care desemnează următorul președinte după alegeri, trebuie să aleagă candidatul principal din partea partidului care a obținut cele mai multe locuri în alegeri și care, prin urmare, este cel mai mare grup politic din PE.

Însă liderii UE nu sunt obligați să urmeze această convenție: Deoarece candidatul pe care îl aleg trebuie să fie aprobat de majoritatea deputaților europeni, este inevitabil ca ei să aleagă pe cineva capabil să atragă sprijinul celui mai mare număr de parlamentari, dar și sprijinul guvernelor naționale.

Întrucât alegerile se desfășoară la nivel național, partidele europene și candidații lor principali nu apar pe buletinele de vot naționale, însă, în timpul campaniei, acestea promovează uneori candidații principali din UE în colaborare cu membrii naționali.

De exemplu: În 2019, Partidul Popular European (PPE) a obținut cele mai multe mandate. În loc să îl aleagă pe candidatul oficial Spitzenkandidat al PPE, Manfred Weber, liderii UE au selectat-o pe Ursula von der Leyen, un alt politician coleg din PPE.

Cine sunt grupurile europene?

Chiar dacă partidele europene organizează campanii electorale multinaționale, ceea ce contează în cele din urmă este numărul de locuri câștigate de fiecare dintre cele șapte grupuri parlamentare ale UE.

Liderii de grup intermediază majoritatea parlamentară care face ca un candidat la președinția Comisiei să fie ales sau nu și, astfel, organizează majoritățile necesare pentru adoptarea legislației.

Când vom afla rezultatele?

Rezultatele vor fi difuzate și analizate în timp real în toate țările Uniunii Europene, dar Parlamentul European însuși va agrega și va publica toate rezultatele la adresa https://results.elections.europa.eu/ .

Primul indiciu ar trebui să vină în noaptea de 9 spre 10 iunie, deoarece voturile efective sunt numărate în țările care și-au desfășurat alegerile pe 9 iunie. Tendințele vor fi clare imediat după închiderea scrutinurilor duminică, iar rezultatele celor câteva națiuni care votează pe 6, 7 și 8 iunie vor fi și ele publice. Dar seara de 9 iunie va da cea mai clară idee despre cum au decurs alegerile.