Guvidele de Bacau nu mai musca la mici

Pe stadionul "Dumitru Sechelariu" era o liniste de se auzeau greierii cantand si magazionerul sforaind. Autobuzele lui Sechelariu erau aliniate in parcari, magazinele lui Sechelariu aveau obloanele

Pe stadionul "Dumitru Sechelariu" era o liniste de se auzeau greierii cantand si magazionerul sforaind. Autobuzele lui Sechelariu erau aliniate in parcari, magazinele lui Sechelariu aveau obloanele trase, uzinele portile inchise, pista de karting era pustie, iar carciumile nu tratau decat cazurile grave. Tot ce misca in Bacaul asta, raul, ramul, fabrica Letea care prelucreaza ramul si-l face hartie respectau durerea marelui om. Iar Dumitru Sechelariu statea, cu o undita in mana, privind cum apa lacului sau era incretita de vantul care nu era inca al sau. Bivolu', comandantul companiei a treia de bodiguarzi a Primarului, ciuli urechea: seful incepuse sa vorbeasca. "Di se? Di se n-o muscat guvizii?" "Si traiti sefu, pi ochii mamii ca musca. Trajeti oleaca si il scoatet pi sela mare cari l-am cumparat di la frantuji. Da' nu iesti guvid, e crap." Primarul il privi cu dispret, exact cum privea fondurile Phare mai mici de 50.000 de euro: "Bre, prostule, di se n-o muscat guvizii de aisea din oras, di se nu m-o votat electoratu'? Bani le-am dat, mici le-am dat, i-am gidilat ghinisor cu serbari, di se nu m-o votat? Ai, sine ie di vina?" Bivolu', disperat, hotari sa recurga la o solutie extrema de redresare a moralului edilului, adica sa-i aduca sefului portretul lui Stefan cel Mare, ala pictat la comanda in care domnitorul semana cu el. Dar, in clipa cand Primarul zicea iar "di se nu m-au votat?", din casa se auzi o voce salvatoare: "Boierule, poftiti la masa, ca ase e bini, si mancati di trei ori pi zi!"
Baron ot Bistrita