Guvernul a stabilit handicapul minim garantat pe economie

0
Publicat:
Ultima actualizare:

Bucurel Dondanescu, patronul fabricii "Rulmentul de aur", isi deschise cu un aer sever agenda si isi incepu obisnuitul control de dimineata prin uzina. Deocamdata, totul parea in regula: in ghereta

Bucurel Dondanescu, patronul fabricii "Rulmentul de aur", isi deschise cu un aer sever agenda si isi incepu obisnuitul control de dimineata prin uzina. Deocamdata, totul parea in regula: in ghereta sa, nea Gica, paznicul fabricii, sforaia usor, in timp ce Costel, ajutorul lui, isi baga linistit o doza de heroina in vena. Oricum, nu conta daca nea Gica avea ochii deschisi sau nu, pentru ca omul e nevazator cu acte in regula. Chiar si asa, domn' Bucurel il considera extrem de util societatii. Asta pentru ca Guvernul daduse o ordonanta prin care fiecare societate comerciala era obligata sa angajeze patru handicapati la suta de angajati, altfel Fiscul o manca! In acest fel, problema sociala a persoanelor cu handicap din toata tara a fost rezolvata, scurt, in doua zile. Si, un timp, lucrurile au mers cum au mers: paraplegicii angajati pe post de pompieri erau linistiti si-si vedeau de carucioarele lor, iar schizofrenicul de la Financiar intocmea niste devize de-ti statea mintea in loc. Dar, dupa aia, Guvernul a constatat ca si drogatii sunt o problema sociala, asa ca, pac! Inca o ordonanta, cu numarul minim de toxicomani pe uzina. Oftand, patronul isi continua inspectia. La scularie era in ordine, era o liniste de se auzeau greierii cantand in curte: toata sectia era plecata la asfaltat de strazi, pentru ca, dupa Guvern, se smecherise si Primaria si le daduse o cota anuala de reabilitat de bulevarde. In schimb, la turnatorie era un balamuc de nu se auzea un om cu o persoana, de atatea urlete si chelalaieli. Tot la dispozitia autoritatilor locale, partea asta de fabrica trebuise s-o transforme in adapost pentru maidanezi. Si n-aveai loc de jucat in lant, pentru ca amenzile succesive semanau cu bugetul militar al SUA, atat erau de mari si de multe. In atelierul de reparatii era mai bine, pentru ca nu se auzea decat zgomot de oase frecate pe lemn: cei 20 de batranei cu pensii agricole, angajati cu jumatate de norma, ajunsesera la a treia partida de table a zilei. Intr-un fel, era normal: Fane, seful sectiei, era spirt tot timpul, la propriu, fiind detasat de la fundatia "Alcoolicii anonimi". Dupa ce-i vizita si pe copiii institutionalizati de la compartimentul personal, Bucurel Dondanescu, cu agenda inca goala, o lua melancolic spre iesire. La poarta, patronul arunca o privire spre ghereta lui nea Gica si izbucni in lacrimi. Portarul se trezise si incepuse sa invarta in maini un rulment.

Societate

Top articole

Partenerii noștri


Ultimele știri
Cele mai citite