Foo Fighters – Echoes, Silence, Patience and Grace

Uneori un album e greu de prezentat, iar Foo Fighters n-au avut niciodată produse muzicale care să fie uşor de explicat, categorisit şi, pentru destul de mulţi oameni, chiar şi greu de

Uneori un album e greu de prezentat, iar Foo Fighters n-au avut niciodată produse muzicale care să fie uşor de explicat, categorisit şi, pentru destul de mulţi oameni, chiar şi greu de digerat.

În această situaţie însă, Dave Grohl reuşeşte să descrie propria nouă compoziţie destul de elocvent, în stilul său propriu. Un album care se schimbă de la o piesă la alta şi de la un minut la altul. "Avem şi rocăreală, dar sunt şi momente în care secţiunile mediene ale pieselor devin bucăţi orchestrate masiv şi uneori ritmuri aproape ridicole", a declarat Grohl pentru "Billboard".

"<> , piesa care deschide albumul, are <> , iar <> va cutremura publicul oricărui festival la care vom merge". La celălalt capăt al spectrului muzical, "The Ballad of the Beaconsfield Miners" îi are pe Dave Grohl şi pe invitatul Kaki King ca fiind campioni ai cântatului la chitară. "Parcă am cânta ca nebunii la banjo. Când i-am arătat prima oară partitura, a făcut-o bucăţi până să reuşim să o cântăm", a mai spus Grohl.

Pe scurt, fie că vă place, fie că nu, Foo Fighters s-au întors. Cu acelaşi stil uşor arogant şi nepăsător al lui Dave Grohl. Tot pe acest album spune: "Nu prea ne interesează dacă vă place sau nu, noi ne-am apucat iar de cântat". Şi asta vor şi face pe parcursul mai multor concerte în oraşe americane în care n-au mai ajuns de aproape trei ani.