Fata incruntata a PNL

PNL este un partid vesel, plin de energie. Sedintele conducerii sunt foarte animate. Toata lumea vorbeste, liderii striga unii la altii, se joaca de-a soarecele cu pisica, iar, cand ii plictiseste

PNL este un partid vesel, plin de energie. Sedintele conducerii sunt foarte animate. Toata lumea vorbeste, liderii striga unii la altii, se joaca de-a soarecele cu pisica, iar, cand ii plictiseste subiectul, mazgalesc pe foi de hartie contururi ciudate, care aduc a nuduri feminine. Se impart in tabere si urzesc planuri la o bere, pe terasa, sau in living-ul incapator al vreunuia dintre ei. Pe urma, pleaca in vacanta in Creta si, de pe plaja, prin telefonul mobil, trimit indicatii partizanilor ramasi acasa. Daca se duc prin tara, sa-si faca lobby in organizatii, nu rateaza petrecerile nocturne si unii dintre ei isi fac deja campanie la presedintie bagand bancnote in jartierele stripteuzelor. De la sfarsitul saptamanii trecute, acest partid vesel si nelinistit are o fata incruntata: Theodor Stolojan. "Inainte de a ma inscrie in PNL, nu stiam prea bine ce inseamna un partid politic. Acum imi dau seama ca nu coincide cu felul in care vad eu o organizatie, unde e nevoie nu numai de democratie, ci si de disciplina", declara Stolojan, in urma cu o luna, cand i s-a propus pentru prima data sa preia presedintia partidului. Observatia sa era cat se poate de indreptatita. Si, cu toate acestea, Stolojan s-a razgandit si nu numai ca nu a mai plecat din PNL, ci a anuntat ca va candida la presedintia acestuia, "in anumite conditii". Nu au trecut decat cateva zile de la aceasta surpriza, care l-a infiorat pe Patriciu si a adus pe fata lui Stoica un zambet manzesc, ca sovaielnicul Stolo s-a si pus pe treaba, facand harcea-parcea statutul PNL. Proaspatul candidat are idei simple si categorice: intr-un partid, conducerea trebuie sa aiba autoritate. Prin urmare, la congres, castigatorul ia totul. Adica, s-a zis cu distractia din numerosul Birou Permanent (19 oameni certareti): partidul va fi condus de presedinte si o mica echipa (maximum 9 persoane) aleasa de acesta. S-a zis si cu cohorta de vicepresedinti (7): nu mai ramane nici unul. Organizatiile, in schimb, au mana libera la desemnarea viitorilor parlamentari liberali. Grupul Patriciu si-a aratat, marti seara, nemultumirea fata de propunerile lui Stolojan, pe care le-a calificat ca "nedemocratice". Autorul a raspuns ca se va mai gandi. Ca sa avanseze astfel de modificari, liderul PNL trebuie sa fie sigur ca are in spate o sustinere masiva. La varf, Stolojan este sprijinit doar de Stoica si oamenii acestuia, insa, in teritoriu, lucrurile stau mult mai bine, filialele neglijate de actuala conducere, vazand in el salvarea. Daca pana in august, organizatiile isi vor mentine suportul pentru Stolojan, el va castiga partida la congres si va deveni marca inregistrata. Ca presedinte al PNL, fostul prezidentiabil va da o noua imagine partidului, fara a reusi insa sa-l pacifice. Valeriu Stoica nu este un lider popular, nici in partid (desi a lucrat in beneficiul lui), nici in afara acestuia. Stolojan avea o considerabila cota de credibilitate in 2000, pe care si-a pastrat-o pana astazi, in ultimul sondaj CURS, 41 la suta din cei chestionati avand incredere in el. A ramas in top fara sa iasa in public. Reactivarea politica nu va face decat sa-i aduca alte procente. Implicit, aceasta crestere se va rasfrange asupra liberalilor. Figura sa incruntata si economia discursului vor mai ameliora imaginea de partid superficial a PNL. Pentru o vreme, prezenta sa va calma lucrurile in interior, dar situatia va semana cu un Kosovo "pacificat". Lui Stolojan ii lipsesc calitatile diplomatice pentru a ajunge la un armistitiu durabil cu grupul lui Dinu Patriciu, ai carui membri nu au fost deloc incantati de inscrierea lui Stolojan in PNL si desemnarea lui drept candidat la Presedintia Romaniei. Totodata, radicalismul propunerilor sale de modificare a statutului arata ca prefera sabia, negocierilor. In plus, el are o multime de sfatuitori - zilele acestea, anticamera sa este sufocata de lume - care nu fac decat sa creeze animozitati. Ezitarile din ultimele luni denota inca un lucru in defavoarea lui: Stolojan nu are o pasiune pentru politica. A intrat in joc, in 2000, fiindca dorea sa schimbe ceva. N-a fost ales si s-a retras intr-un con de umbra. Certurile din propriul partid l-au condus in pragul unui "dezgust" asemanator cu al lui Emil Constantinescu, fiind cat pe-aci, ca si acesta, sa le spuna adio tovarasilor. A revenit, nu din dorinta de a lupta, ci pentru ca a fost implorat, somat de altii sa lupte. Macar de-ar duce batalia pana la capat... Reintrarea lui in politica a starnit brusc interesul PSD pentru liberali. Un interes care aduce a neliniste: electoratul dezamagit al guvernantilor s-ar putea lasa sedus de un lider liberal care-l apreciaza pe Ion Iliescu si care, oricand, s-ar putea razgandi, candidand din nou la Presedintia Romaniei.