Europa adultă şi America

America şi Europa au o misiune istorică: de a coordona “şantierul” guvernării globale. 

Viitorul Preşedinte al Statelor Unite va avea de-a face cu o Europă mult deosebită de cea de acum opt ani, când şi-a început mandatul George W. Bush: o Europă care s-a apropiat de SUA ca subiect politic şi instituţional, dar care s-a îndepărtat pe planul opiniei publice.

Acum opt ani, Uniunea Europeană era o “uniune” săracă în conţinut în comparaţie cu America. Aceasta din urmă avea de două secole o piaţă unică şi o monedă unică. În plus, îşi încheiase de un secol şi jumătate expansiunea către Vest.

Europa nu avea nimic din toate acestea când Bush a ajuns la Casa Albă. Şi totuşi, în 2002, Europa le-a dat cetăţenilor săi o monedă unică. Între 2004 şi 2007 şi-a completat “expansiunea” către Est. A devenit un punct de referinţă global pentru mecanismul economic, perceput ca atare şi de multinaţionalele americane.

În acelaşi timp, anii lui Bush au îndepărtat opinia publică europeană de America. Deciziile americane în privinţa Irakului au divizat profund guvernele, dar au unit părerile societăţilor civile din diverse ţări împotriva politicii promovate de administraţia Bush. Potrivit sondajelor, în ultimii ani, aversiunea europeană s-a tradus printr-un sentiment de ostilitate nu doar faţă de preşedintele american, ci şi faţă de Statele Unite. Criza financiară, având ca punct de plecare tocmai Statele Unite, nu ajută la depăşirea acestor sentimente.

John McCain şi Barack Obama sunt conştienţi că SUA trebuie să abandoneze unilateralismul lui Bush şi să îşi reconstruiască o reputaţie internaţională la înălţimea tradiţiei lor. Uniunea Europeană trebuie să îl ajute pe viitorul preşedinte american să îndeplinească această dificilă misiune. O coo­perare trans­atlantică este astăzi mai necesară ca oricând. Din acest punct de vedere, ultimii opt ani au fost pierduţi: în primul rând din cauza reţinerii lui Bush în privinţa multilateralismului, apoi şi pentru că Uniunea Europeană era mai degrabă ocupată să se construiască pe ea însăşi.

Astăzi, America, scăpată de mantaua veleitară a unilateralismului, şi Europa, ajunsă la maturitate ca putere economică, au o misiune istorică: aceea de a coordona “şantierul” guvernării globale.

Europa poate aduce două contribuţii fundamentale: know how-ul, pe care numai ea îl are după ce a guvernat cu succes, timp de 50 de ani, o “globalizare” la scară continentală; şi o credibilitate care astăzi este, probabil, superioară celei a Statelor Unite.

Mario Monti
“Corriere della sera”
2 noiembrie 2008