Economia de piata poate esua din cauza preturilor

- crede ministrul Mediului, Petru Lificiu

Petru Lificiu are o viziune sistemica, din cauza formatiei: a absolvit Facultatea de Automatica in 1977. A lucrat ca inginer de proces la IMGB pana in '90. A avut sansa unui angajament in Germania, la o firma mixta. Si-a creat, in 1995, propria firma, devenind un prosper om de afaceri si a intrat in PSDR (Cunescu). A fost numit secretar de stat pentru integrare europeana, la Mediu, in 2000, si ministru in 2001. - Ce deseuri ne caracterizeaza? - Poate o sa va socheze, dar la noi se produc anual aproape 50 de milioane de tone de deseuri. Peste 95 la suta sunt deseuri industriale. Fiecare roman produce in medie 200-300 de kilograme de deseuri menajere anual. Dintre deseurile industriale - cele din activitatea miniera sunt pe primul plan. Sterilul ne caracterizeaza. Mostenim o "poluare istorica": milioane de tone de steril, bataluri de reziduuri chimice. La Tarnaveni, zeci de hectare sunt acoperite cu deseuri chimice rezultate din industria pielariei. Industria respectiva a disparut, au ramas deseurile. - Recesiunea ne curata? - Dezvoltarea are trei piloni: economic, ecologic, social. Poti asigura componenta ecologica daca inchizi toate fabricile, dar le prabusesti pe celelalte doua. Rezulta un mediu curat, dar ne curatam si noi, murim de foame. Ideea este sa dezvolti intreprinderile doar dupa studii de impact care sa arate daca eficienta economica e mai mare decat poluarea produsa de acele fabrici. - Noua ne trebuie tichete de masa, nu ecologie? - Problemele acestea au inceput sa fie puse in anii '60 de catre un grup de entuziasti. Un deceniu mai tarziu, expertii unor tari dezvoltate, reuniti in Grupul de la Roma, au tras un prim semnal de alarma, demonstrand ca efectele vor fi catastrofale in cazul in care continua o dezvoltare haotica, mergand doar pe criteriul eficientei, al rentabilitatii si profitului. Una din cauzele esecului in socialism a fost nesinceritatea preturilor. Carnea costa 36 de lei si nu se gasea nicaieri. Cu 110 lei kilogramul gaseai oriunde. Pretul "de specula" reprezenta costul real. Economia de piata, in lume, va esua, de asemenea, daca nu e sincera in ceea ce priveste preturile. - Cat costa mediul? - Aceasta este problema-cheie! Sa luam o tona de aluminiu, cu pretul de 400 de dolari la bursa din Londra, reprezentand costul energiei, al mainii de lucru, al bauxitei, profitul. Este un pret fals pentru ca nu ia in calcul costul "repararii" scoartei planetare din zona de extractie a minereului, costul regenerarii aerului consumat la prelucrare, costul refacerii vegetatiei in zona excavata s.a.m.d. Insumate, aluminiul ar costa de 10 ori mai scump. - Cine vrea sa dea bani in plus? - Pentru aurul din doua verighete se proceseaza zeci de tone de minereu, dupa scenariul expus anterior. Copiii fericitului cuplu vor plati pentru bijuteriile parintilor. Din fericire pentru cei doi indragostiti, "rana" din scoarta terestra nu e in gradina lor. Dar, undeva, natura este distrusa. Daca economia de piata continua sa functioneze in acelasi ritm, isi autodevoreaza suportul. E drept ca o face... cu eficienta caracteristica economiei de piata. Dupa anii '50 s-au produs mutatii spectaculoase, ireversibile. S-a triplat populatia planetei. Productia a crescut de 7 ori. Consumul de resurse a crescut in mod aproape inexprimabil. Emisia de gaze cu efect de sera a dus la cresterea temperaturii globale, incepand sa se topeasca ghetarii. Apa e consumata atat de mult, incat in China, de pilda, scade nivelul panzelor freatice cu 1,5 metri pe an. - Cum o sa ne trezim? - Acum cateva saptamani, deasupra Beijing-ului a avut loc o furtuna de nisip. Timp de 48 de ore n-au zburat avioane, oamenii n-au putut iesi din case. Desertificarea a cuprins si zone din tara noastra, de exemplu Teleorman. Fenomenele nu mai pot fi tratate individual, de fiecare tara, pentru ca au impact global. Noi suntem obligati sa introducem normele comunitare nu doar fiindca dorim integrarea, ci si pentru ca n-avem incotro. In mai putin de un deceniu, vor aparea seturi de norme de protectie a mediului, obligatorii pentru toate tarile, impuse de organismele internationale. In 1992, la Rio de Janeiro s-a pus prima data problema: fratilor, ce facem? Poluarea ne copleseste! Acela este momentul trezirii constiintei globale. A urmat Kyoto, unde s-a stabilit reducerea emisiilor de gaze cu efect de sera, pana in 2012. Ma bucur sa pot spune ca Romania a fost prima tara europeana ce a ratificat acest protocol. - Turismul nu polueaza... - Desigur, dar nu supravietuim doar cu turismul. Elvetia are turism, dar este si foarte industrializata. O dovada in plus ca nu se exclud cele doua componente: industria de varf, putin poluanta, si conservarea mediului pentru activitati turistice. O explicatie ar fi si ca Elvetia are de peste o suta de ani legi care limiteaza poluarea. - Limitam emisiile, productiile agricole vor fi limitate, cum sa traim ecologic? - Exista conceptul de culturi biologice, nechimizate, fara pesticide. Pretul alimentelor de acest tip e mult mai mare. Nu te limiteaza nimeni sa produci hrana "ecologica", extrem de cautata in Occident. Daca sunt constrangeri, piata va exploda in alta directie. Si in prezent se cultiva ecologic, pe unele suprafete - de catre firme specializate, pe altele - din cauza lipsei banilor pentru chimizare. Nevoia te invata si ceea ce pare un dezavantaj, la un moment dat, bine speculat, se poate transforma intr-un atu. - Mai are Delta peste? - Am fost in Delta, saptamana trecuta, cu un set de acte normative emise recent de guvern. In primul rand, am reactualizat amenzile. Erau atat de mici, incat braconierii le plateau in batjocura, cate zece-douazeci odata, sa nu-i mai bata la cap. Unii au protestat, ca ar fi prea mari. Probabil vor sa fure... Alte doua hotarari de guvern se refera la concesionarea rezervelor de peste si de stuf. Delta s-a impartit in 25 de zone, ce vor fi concesionate, transparent, dupa nivelul investitiilor, capacitate financiara, garantii. Pana acum functionau peste 1.700 de pescari autorizati si aproape 200 de firme. Alte criterii sunt: locurile de munca nou create, protectia mediului s.a.m.d. Pentru prima data, si datorita insistentei noastre, prohibitia se respecta in acest an de toate tarile dunarene. - De ce sunt pazite cu arma la picior digurile care au secat baltile Macinului? - Probabil ca aceste diguri n-au fost dorite de localnici, care preferau balti bogate in peste in locul unor culturi slabe, pe terenuri saraturate. Exista un acord cu Bulgaria, Ucraina si Moldova pentru renaturarea Dunarii de Jos. Intre Anghel Saligny si Grigore Antipa s-a dus o lupta de idei, inca inainte de primul razboi mondial. A castigat batalia inginerul Saligny, iar socialismul i-a preluat viziunea, a continuat indiguirile, "redand" terenuri agriculturii. Pana la urma, s-a dovedit a fi o idee gresita, in ansamblul ei. Poate pe unele portiuni sa fi fost benefica. Exista studii care demonstreaza ca, daca Dunarea de Jos ar redeveni zona umeda, economic ar fi mai interesanta, iar oamenii ar avea mai mult de castigat. E vorba de aproape 1 milion de hectare, pe malul romanesc, iar ideea a entuziasmat organizatiile de profil si lumea stiintifica internationala. Renaturarea, in zonele cu pamant neroditor si care nu sunt folosite, ar fi, oricum, de dorit. Vom organiza o expeditie care sa ia parcela cu parcela, de la intrarea Dunarii in tara si pana la varsare, si asteptam propunerile specialistilor. - Exista si inundatii utile? - S-a realizat un proiect in Calarasi, cu sprijinul Bancii Mondiale. Au fost informati agricultorii despre culturile ecologice, s-au facut impaduriri, iar in cateva orezarii abandonate a fost lasata Dunarea sa inunde, renaturand acele vechi balti. Localnicii se vor convinge ca ecologia aduce beneficii si, prin exemple de succes, ne va fi mai usor sa dezvoltam astfel de proiecte in viitor. - Carbidul sau bateria auto, ce merge mai bine la peste? - Foarte eficiente, la braconaj, sunt plasele monofilament. Importul lor a fost interzis, dar se aduc in continuare. O plasa cu care poti bloca un canal se ascunde intr-un buzunar. Fenomenul infractional depaseste posibilitatile noastre de interventie. Metoda concesionarii Deltei va regla sistemul din interior. Firmele care primesc concesiunea au interesul sa previna braconajul si isi vor lua masuri in acest sens. Noua ne ramane sa controlam ca aceste firme sa-si respecte obligatiile: pastrarea biodiversitatii, supravietuirea speciilor etc. Avem posibilitatea sa controlam, prin anumite metode specifice, cantitatea de peste, sa verificam deci firmele mult mai eficient decat alergam dupa braconieri. - Cu protocolul de la Kyoto veti inchide fabricile la Iasi? - Personal am sustinut ratificarea acordului, in fata Parlamentului, acesta devenind lege in 2001. De inchis, nu vom inchide nimic. Tarile semnatare s-au angajat sa reduca emisiile, intre anii 2008-2012, cu 5 procente, iar pana in 2008 sa se ajunga la nivelul anului de referinta. Acesta este 1990 pentru toate tarile. In Europa, Romania este singura exceptie. Anul de referinta acceptat pentru Romania a fost 1989, cand motoarele economiei duduiau din plin si emisiile erau mari. Toate tarile trebuie deci sa-si reduca emisiile, care au crescut. Paradoxal, noi ar trebui sa crestem poluarea pentru a atinge nivelul anului de referinta.