Dupa chirurgie, macel?

La noapte, mai exact la 4:35 (ora Bucurestiului), se va implini o saptamana de la inceperea razboiului in Irak. Inceput precipitat pentru ca, in urma unui mesaj urgent inaintat personal de seful CIA,

La noapte, mai exact la 4:35 (ora Bucurestiului), se va implini o saptamana de la inceperea razboiului in Irak. Inceput precipitat pentru ca, in urma unui mesaj urgent inaintat personal de seful CIA, George Tenet, care afirma ca Saddam Hussein si intregul sau Stat Major se afla adunati intr-un anume buncar din Bagdad, presedintele Bush a devansat momentul declansarii atacului, in speranta ca intreaga conducere irakiana va fi decapitata, cu ajutorul rachetelor "inteligente", si astfel razboiul va fi luat sfarsit, inainte chiar de a fi pornit de-a binelea, intrucat era limpede ca pentru trupele dictatorului orice rezistenta devenea inutila. Era, desigur, solutia cea mai buna. Dar nu a fost sa fie asa. "Raisul" (presedintele) irakian a scapat cu viata - poate a fost ranit, poate nu, stirile sunt contradictorii - si tavalugul american, sprijinit de aliatii britanici, s-a pus in miscare. Ce concluzii, fie si sumare, s-ar putea trage la capatul primelor sase zile? Lumea intreaga a asistat, prin intermediul televiziunii, la un razboi-spectacol de sunet si lumina cum nu i-a fost dat sa vada niciodata pana acum, pentru a cita cuvintele generalului Tommy Franks, seful Comandamentului Central al fortelor SUA. In timp ce mii de rachete acopereau cerul, cu scopul proclamat deschis de "a soca si ingrozi", napustindu-se, ziua si mai ales noaptea, asupra unui Bagdad luminat, parca sfidator, a giorno, coloanele de blindate americane au patruns adanc in interiorul Irakului, desi planurile initiale, care prevedeau o ofensiva terestra concomitenta, dinspre sud, din Kuweit, si dinspre nord, din Turcia, pentru a-i prinde pe irakieni ca intr-un cleste, au trebuit modificate din mers, in urma refuzului parlamentului turc de a acorda trupelor SUA cuvenita permisiune. Tactica americana a constat din a ocoli punctele de rezistenta si a se apropia cat mai mult de Bagdad, "centrul nervos" al rezistentei irakiene, in prezent aflandu-se la o distanta de numai cateva zeci de kilometri de capitala. In ciuda discrepantei evidente in ce priveste tehnica de lupta, superioritatea americana fiind la acest capitol coplesitoare, irakienii au rezistat pana acum neasteptat de bine. In pungile de rezistenta, cum ar fi cele de la Umm Qasr (unde legenda spune ca ar fi salasluit Adam si Eva), de la Nasirya si din peninsula Faw, unitatile de militie irakiene - fedainii - in uniforme speciale de culoare neagra sau pur si simplu in haine civile, dau inca de furca fortelor coalitiei americano-britanice, ceea ce are insa, din punct de vedere militar, o insemnatate secundara, deoarece batalia principala se va da la Bagdad. Rezistenta lor permite insa lui Saddam sa joace cartea propagandistica si sa afirme ca planurile "discipolilor Satanei" au fost date peste cap. Aceleiasi campanii propagandistice i se subsumeaza si prezentarea la televiziune a elicopterului de lupta "Apache", care ar fi fost doborat de flinta antediluviana a unui mosneag, lucru demn de tot hazul (desi nu este exclus ca, in realitate, sa fi fost vorba de o defectiune la motor), ca si a celor cativa militari americani luati prizonieri. Sigur, in Irak se duce si un aprig razboi al undelor, ambele parti trag din plin cu gloante propagandistice si e greu de spus daca americanii se prezinta mai bine sub acest raport decat adversarii lor. Mai ales daca punem la socoteala si demonstratiile antirazboinice care continua in diferite tari ale lumii si care si-au facut loc pana si la simandicoasa ceremonie a decernarii Oscarului. Balanta acestei batalii propagandistice ar inclina hotarator de partea americana daca s-ar gasi arme de distrugere in masa in depozitele secrete irakiene, ceea ce, deocamdata, nu s-a intamplat. Un lucru e cert: iluzia unor operatiuni militare "rapide, curate si de precizie chirurgicala", asa cum sperau americanii, s-a spulberat. Pierderi, reduse, s-au inregistrat si de partea militarilor Unchiului Sam. Un comentator american, criticand ca pagubos conceptul de "zero pierderi", imbratisat pana acum de strategii SUA, amintea cuvintele poetului francez Alfred de Vigny, potrivit caruia soldatii sunt "o masina de ucis, dar si o masina capabila sa sufere". Mare este insa, in primul rand, numarul de victime inregistrate in randul populatiei civile. De aceea, in conditiile in care atat in SUA, cat si in Marea Britanie, sondajele indica sporirea sprijinului popular fata de razboi, se inmultesc, in acelasi timp, vocile care cer sa se ajunga la incetarea operatiunilor militare la o data cat mai apropiata. Premierul britanic Tony Blair arata in Camera Comunelor ca razboiul va atinge "un moment crucial" cand fortele coalitiei se vor infrunta cu garzile republicane irakiene care apara drumul spre Bagdad. E greu de imaginat ca intr-un oras cu 5 milioane de locuitori sa se desfasoare lupte strada cu strada, ca la Stalingrad. Ar fi un dezastru umanitar pe care nimeni nu il poate concepe. Urmatoarele cateva zile ar putea fi hotaratoare pentru soarta operatiunii denumite de americani "Libertate pentru Irak", iar de irakieni "Batalia decisiva".