Dumnezeu nu e membru de partid

Sfantul Sinod al Bisericii Ortodoxe Romane a pus piciorul in prag: monahii, preotii, arhiereii vor trebui sa aleaga intre slujirea partidelor politice si slujirea lui Dumnezeu. Nu e o rugaminte, ci o

Sfantul Sinod al Bisericii Ortodoxe Romane a pus piciorul in prag: monahii, preotii, arhiereii vor trebui sa aleaga intre slujirea partidelor politice si slujirea lui Dumnezeu. Nu e o rugaminte, ci o porunca si are un termen precis: 10 zile. Aceasta pozitie a Bisericii fata de angajarea politica a clericilor nu e deloc noua. Dateaza inca din 1990 (Sinodul din 2-3 ianuarie) cand hotararea suna extrem de limpede: "Sf. Sinod recomanda clerului Bisericii Ortodoxe Romane sa se abtina de la o politica militanta in cadrul partidelor". Chiar un verb moale ca "recomanda" - intr-un context in care "porunceste" ar fi atras biciul indignatiunii populare si invocarea proaspat ingropatei dictaturi - ar fi trebuit sa-i tintuiasca locului pe preotii dornici de zbenguieli lumesti. In Biserica exista o disciplina de fier, statuata si consimtita de secole, care se cheama "ascultare". Numai ca atunci, in '90, cu o ierarhie subrezita de atacurile crancene ale "inchizitorilor" vremii, confruntata cu acuzatii de colaborationism, unele intemeiate, altele aberante, cu un Sinod in care episcopii se ciocneau ca si "corabiile pe vreme de furtuna", doar ca din ratiuni deloc teologice, cine a vrut a cazut in ispita. Recomandarea neimplicarii in politica militanta a fost apoi in cateva randuri reformulata, din ce in ce mai apasat - septembrie 1992, februarie 1996, februarie 2000. Iata ca ieri acestei "legi" i s-au dat si "normele de aplicare", in termeni foarte precisi, aproape duri. Nu intamplator cel care a iesit in fata presei ca sa comunice decizia a fost incruntatul arhiepiscop Bartolomeu, un teolog si un intelectual redutabil, pe cat de inflexibil in chestiuni canonice, pe atat de mladios si nuantat in chestiuni culturale. Inalt Prea Sfintitul i-a amenintat pe nesupusi cu Consistoriile eparhiale, adica, mai pe sleau, cu caterisirea - scoaterea din preotie. Exista o intreaga anecdotica in spatele acestei ultime decizii a Sfantului Sinod. Dar toate intamplarile si polemicile incepute in Arhiepiscopia Clujului, Vadului si Feleacului, care au dat in clocot la Bucuresti, au fost doar ocaziile, nu si cauzele numitei hotarari. Declaratia ctitorului Octav Cozmanca, activist de profesie, cum ca preotii ortodocsi ar trebui sa se implice in politica, are umorul si tragismul ei. Ii si vedem (iar in ultimele legislaturi, uneori, chiar i-am vazut) pe preoti, aliniindu-se, ca niste redutabili agenti electorali, inghesuindu-se in sectoarele de cerc in care strategul din Baneasa imparte harta electorala a Romaniei. Era atat de decis Octav Cozmanca sa se ia de piept si cu Patriarhul pe aceasta tema, incat premierul a fost nevoit sa intervina si sa puna bemolii: "Eu cred ca nu ar trebui sa spunem noi ce sa faca preotii sau sa decidem aceste lucruri". Amin. Patriarhul a dat raspunsul, iar noima lui nu trebuie cautata in coterii meschine (sunt voci care afirma ca Prea Fericitul Teoctist ar fi dorit sa strice jocurile pesedeului in teritoriu). Explicatia acestei atitudini fara echivoc sta in faptul ca Biserica Ortodoxa Romana si-a intarit pozitiile, nu numai in sondajele de opinie, dar si-a conturat o atitudine rezervat-critica fata de Stat. Lucru notabil daca ne gandim la traditia Ortodoxa a relatiei Biserica-Putere, incarcata de conotatii obediente. La aproape 90 de ani, Teoctist forteaza un "aggiornamento", o adecvare a Bisericii stramosesti la actualitate, ale carei pietre unghiulare au fost puse la Adunarea Nationala Bisericeasca de miercuri, la capitolul activitati "social-caritative" ale BOR. Nemultumit de bilant, Patriarhul a subliniat raspicat necesitatea ca Biserica sa se implice mai temeinic, alaturi de societatea civila, in solutionarea problemelor sociale grave ale Romaniei. Nu spre confruntarile politice, ci spre misiune sociala in comunitatile lor trebuie indreptati clericii. Cuvantul fiecarui preot in eparhia sa cantareste greu, el nu trebuie sa dezbine, ci sa armonizeze, nu trebuie sa raneasca, ci sa aline, nu trebuie sa sminteasca, ci sa zideasca. Slujirea sociala, in Ortodoxie, e inca subreda, ezitanta, firava. Unde sunt preotii, se intreaba lumea, cand in Romania se intampla zilnic atatea nenorociri? Raspunsul nu poate fi ca preotii sunt la plenare de partid si nu in mijlocul credinciosilor de toate orientarile, sprijinindu-i cu fapta, cu sfatul, dandu-le binecuvantarea. Daca sectele reusesc sa se infiltreze cu sporita persuasiune e nu din vina credinciosilor, ci a pastorilor lor. Paguboasa, stupida zicala romaneasca - "sa faci ce spune popa, nu ce face popa" - e cea mai deocheata intelegere cu putinta a slujirii preotesti. Suntem nu ceea ce fariseic propovaduim; suntem ceea ce infaptuim. Un preot hot, criminal, adulterin trebuie scos in afara Bisericii pe care o improasca cu noroi. Iertarea crestina nu e un adapost pentru smecheri, pentru invartiti, pentru lacomii de onoruri lumesti. In dimensiunea sa sociala, Biserica Ortodoxa ar trebui, ca sa faca fata provocarilor secolului, sa se transforme intr-un imens, pragmatic ONG, contribuind la asanarea mocirlei morale in care Romania sta sa se afunde.