Despre PNL, din Patagonia

Sebastian Lăzăroiu sociolog

la agitaţia liberalilor. Aflu, în zorii zilei, că premierul s-a întâlnit cu fostul preşedinte de partid, astăzi exclus, dar dorit de unii înapoi. O discuţie de ochii lumii sau un pas înainte spre împăcare?
Aşadar Tăriceanu, îngrijorat de la bun început de cursul evenimentelor, decide să se vadă cu Stolojan. Se întâlnesc şi ar vrea să-i propună funcţia de preşedinte de partid. La insistenţele lui Orban şi Antonescu, întotdeauna moderaţi când vine vorba de grupul Stolojan, premierul vrea să predea ştafeta celui de la care a primit-o. Radicalii liberali, de exemplu Meleşcanu, vor să i se dea doar o funcţie mai mică sau, dacă ar fi posibil, nimic. Stolojan s-ar mulţumi cu orice şi probabil şi-ar abandona grupul pentru o funcţie în PNL. E chiar de presupus că întreaga iniţiativă care s-a pornit cu vreo lună în urmă nu a fost decât o manevră a celor excluşi de a obţine funcţia de preşedinte al Consiliului Naţional pentru Theodor Stolojan.
Gheorghe Flutur dă semne că va accepta şi el noua situaţie. Sprijinul său pentru platformişti se apropie de sfârşit. Din câte se pare, niciun alt ministru nu mai e dispus să sară în cealaltă barcă (nici măcar Ungureanu), iar Tăriceanu este înconjurat de o impresionantă solidaritate liberală. Văd filialele PNL strâns unite în jurul conducătorului ca într-un tablou de familie. Pericolul scindării a devenit istorie - un episod, un accident de parcurs. Vechiul partid liberal se reuneşte în matca sa obişnuită ca un fluviu care şerpuieşte calm printre obstacolele istoriei.
Nu vom mai vedea excluderi, nici conflicte interne. Tăriceanu va rămâne premier cel puţin până în 2008, dacă nu cumva va fi propus în această funcţie şi după viitoarele alegeri. Umbra ameninţătoare a anticipatelor s-a rispit şi ea ca un nor vineţiu în furtună. Parlamentarii pot răsufla liniştiţi. Îşi vor duce mandatul până la capăt. Traian Băsescu a renunţat la rolul de jucător şi va încerca să se acomodeze noului context până în 2009. Cu anticipate sau fără, tot un drac. PNL îşi reîncepe ascesiunea. Raportul între cele două partide se inversează iarăşi, ca în vremurile bune. Premierul redevine un personaj popular. Lumea îl apreciază şi îi scandează numele. Dacă ar participa singuri în alegeri, liberalii ar putea forma singuri guvernul.
Iată ce simplu a fost totul. Furtună într-un pahar cu apă. Marea împăcare s-a produs. Răuvoitorii au vorbit de o criză profundă. Nu a fost vorba despre nicio criză. Mici dispute pe câteva funcţii. Unii le-au dat, ceilalţi le-au primit, iar diferendele au dispărut miraculos. Partidul îşi continuă parcursul său glorios. Dacă vi s-a părut ceva ciudat în descrierea evenimentelor, este pentru că, aşa cum avertizam de la început, ea aparţine cuiva care se află în Patagonia, stă cu capul în jos şi vede invers.
Punta Arenas, noiembrie 2006