Despre acţiunea în contrafacere şi acţiunea în anulare

Constat cu satisfacţie că atracţia exercitată de domeniul proprietăţii industriale este din ce în ce mai evidentă în ultimul timp. Interesul faţă de acest domeniu, manifestat atât de

Constat cu satisfacţie că atracţia exercitată de domeniul proprietăţii industriale este din ce în ce mai evidentă în ultimul timp. Interesul faţă de acest domeniu, manifestat atât de către producătorii şi furnizorii de servicii (concretizat în creşterea constantă a numărului de cereri de înregistrare depuse la Oficiul de Stat pentru Invenţii şi Mărci), cât şi de către diferitele categorii profesionale (avocaţi, consilieri juridici şi, nu în ultimul rând, consilieri în proprietate industrială), mă îndreptăţeşte să afirm încă o dată că domeniul proprietăţii industriale este nu numai interesant, ci şi foarte important în ansamblul oricărei afaceri, indiferent de domeniul de activitate în care se desfăşoară.
Datorită acestei importanţe, dar şi datorită consecinţelor pe care le poate avea asupra unei afaceri, domeniul proprietăţii industriale este deopotrivă şi foarte sensibil, în sensul că abordarea lui necesită multă şi atentă analiză.
Fidelă dezbaterii, ca formă de împărtăşire a opiniilor profesionale, voi aborda astăzi o temă, pe cât de controversată în aparenţă, pe atât de simplă în esenţă: admisibilitatea unei acţiuni în contrafacere, introdusă de titularul unei mărci anterior înregistrate împotriva titularului unei mărci similare, ulterior înregistrate, înainte de anularea mărcii ulterioare.
Răspunsul la această întrebare se află în chiar cuprinsul Legii 84/1998 privind mărcile şi indicaţiile geografice şi este confirmat atât de doctrină, cât şi de practică: nu poate fi admisă acţiunea în contrafacere, introdusă de titularul unei mărci anterior înregistrate împotriva titularului unei mărci similare, ulterior înregistrate, decât după anularea mărcii ulterioare şi dacă aceasta continuă să fie folosită.
Argumentele care stau la baza acestei opinii sunt următoarele:
1. Dreptul asupra mărcii anterioare este egal cu dreptul asupra mărcii ulterioare, atâta vreme cât ambele mărci sunt înregistrate, iar marca ulterioară este utilizată fără a i se aduce modificări esenţiale faţă de înregistrarea efectuată.
2. În cazul în care am accepta ca o acţiune în contrafacere ar putea fi introdusă împotriva titularului mărcii ulterioare similare, am nesocoti dreptul acestuia, care este egal cu dreptul titularului mărcii anterioare (până când nicio instanţă nu îl anulează).
3. Opiniile contrare referitoare la această problemă, formulate în doctrină înainte de apariţia Legii 84/1998 privind mărcile şi indicaţiile geografice, nu mai corespund actualelor prevederi legale.
4. Condiţionarea admisibilităţii acţiunii în contrafacere (aşa cum a fost descrisă mai sus) de anularea mărcii ulterioare, eventual sau aparent similară, nu reprezintă nicidecum o îngrădire a dreptului titularului mărcii anterioare la apărarea mărcii sale. Precizez că, potrivit prevederilor şi procedurilor legale, titularul mărcii anterioare ar fi avut mai multe posibilităţi de a-şi apăra marca sa împotriva unor mărci ulterior înregistrate: utilizând procedura de introducere a unei opoziţii la înregistrarea mărcii ulterioare, procedura de contestaţie, şi chiar să declare apelul, dacă nu l-ar fi mulţumit nici hotărârea comisiei de reexaminare. În cazul în care titularul unei mărci anterioare nu şi-a apărat marca împotriva unei mărci pe care el o consideră similară, utilizând procedurile descrise mai sus, legea îi permite totuşi să introducă, în termen de 5 ani, o acţiune în anularea mărcii ulterioare. Acestea sunt mecanismele legale pe care titularul mărcii anterioare le are la dispoziţie pentru a-şi apăra marca sa, împotriva unei mărci ulterior înregistrate.
5. Împotriva unui concurent care utilizează o denumire similară sau identică cu marca sa, dar neînregistrată la OSIM, iar această utilizare îi încalcă titularului dreptul său la marcă, acesta are la dispoziţie acţiunea în contrafacere. Prin urmare, aşa cum acţiunea în anulare reprezintă o cale de apărare a unei mărci înregistrate anterior, împotriva unei mărci similare înregistrate ulterior, aşa şi acţiunea în contrafacere reprezintă o cale de apărare a unei mărci înregistrate împotriva unei denumiri neînregistrate, dar utilizate în comerţ.
6. Constat astfel că atât acţiunea în anulare, cât şi acţiunea în contrafacere sunt acţiuni pe care titularul unei mărci înregistrate le are la dispoziţie pentru a-şi apăra marca sa. Ceea ce le diferenţiază este faptul că, în timp ce acţiunea în anulare poate fi introdusă doar împotriva titularului mărcii ulterioare similare înregistrate, acţiunea în contrafacere poate fi introdusă doar împotriva celor care utilizează - fără drept - denumiri neînregistrate (aşa-numitele mărci neînregistrate) care încalcă un drept anterior protejat cu privire la o marcă.