Dealul si Valea

In folclorul politic romanesc, "dealul" si "valea" au depasit semantica geografica. Au devenit cuvinte-cheie pentru a defini o relatie antagonica. "Dealul" e Cotroceniul, iar "valea", evident, Palatul

In folclorul politic romanesc, "dealul" si "valea" au depasit semantica geografica. Au devenit cuvinte-cheie pentru a defini o relatie antagonica. "Dealul" e Cotroceniul, iar "valea", evident, Palatul Victoria. Cele doua nume de cod se fac tot mai des auzite, in special in interiorul PSD si mai ales in ultimele luni. Bineinteles, in cercuri restranse. Invocarea lor e urmata, cel mai adesea, de insiruirea unor secvente din realitate, a unor franturi de fraze, a unor interpretari de gesturi sau simple speculatii care conduc spre o singura concluzie: diferendul dintre Iliescu si Nastase este real. Teza e vanturata de destula vreme, inca de cand actualul premier inghitea in sec, rabdator, pe locul sau cu numarul 2 in partid. Dupa ce asteptarea i-a fost in sfarsit rasplatita cu cele doua mandate supreme - in PDSR (PSD) si in Executiv -, iar dl. Iliescu s-a mutat in parcul Cotrocenilor, o perioada de acalmie a facut uitate vorbirile despre tensiunile dintre cei doi politicieni. S-au mai strecurat ceva semnale despre o rivalitate intre gruparile din jurul premierului si, respectiv, al presedintelui. Separatie, pripita la vremea respectiva, avand in vedere ca gruparile si regruparile erau extrem de elastice si adesea naucitoare, in functie, in special, de interese economice. Acolo unde identificai la un moment dat un cuplaj Mitrea - Dan Ioan Popescu contra gruparii Nastase, te trezeai, mai tarziu, ca apare si Hrebenciuc pe post de punte intre cele doua tabere. Ceea ce era identificat la un moment dat drept "grupul fidelilor lui Ion Iliescu" se volatiliza intr-un moment critic, iar pe ministrii sau parlamentarii cu pricina ii regaseai de-a dreapta lui Adrian Nastase. Jocul asta de-a "tara, tara, vrem ostasi" facea imposibila, pana nu demult, orice definire clara a taberelor in partid. De curand insa, tensiunea dinlauntrul PSD a crescut vizibil, iar zgomotele au inceput sa se auda si de afara. Daca este sau nu vorba de o ciocnire intre doua entitati conturate clar sau daca sunt confruntari individuale, conteaza poate mai putin. Imaginea PSD nu mai e insa cea a unei constructii politice armonioase. Crapaturile sunt tot mai vizibile. Dinspre deal si dinspre vale, deopotriva. Episodul Iorgovan-Paunescu-Gusa este doar cel mai recent si cel mai zgomotos, insa el poate fi privit ca o rabufnire necontrolata a presiunii acumulate in interior. Nu era insa vorba doar de o scapare accidentala. De cand Ion Iliescu a sugerat fara prea multe escamotari, in interviul publicat in Adevarul pe 14 februarie, ca are de gand, in 2004, sa se intoarca in partid, dinozaurilor pesedisti li s-a mai incalzit sangele si au inceput sa se foiasca. Speranta ca Ion Iliescu, pe care-l stiu atat de bine, va reveni in fruntea partidului, reconstituind un ecosistem favorabil, le-a dat curaj tuturor iorgovanilor, solcanilor sau paunestilor. Atac frontal la secretarul general al PSD, prea-tanarul Cozmin Gusa. Critici la adresa Guvernului si exprimarea publica a intentiei de a controla mai sever Executivul formulate de Nicolae Vacaroiu. Maraieli tot mai sonore pe bancile parlamentare (mai ales in Senat) vizavi de unele initiative ale Cabinetului Nastase. Rasturnari spectaculoase ale unor acte normative propuse de propriul partid - vezi cazurile recente cu Legea secretului de stat sau plasarea sub controlul Cotrocenilor a Rompres si CNA. Ori, nu mai departe de acum doua zile, senatorul Ion Predescu, intr-o trezire brusca, dadea in fapt un gand ascuns al multora: noi si Ion Iliescu stabilim cine va fi candidatul PSD la prezidentiale! Iar Ion Iliescu nu sta nici el chiar departe de aceasta infruntare. Micile sale apostrofari aruncate catre premierul Adrian Nastase nu sunt chiar atat de inocente cum lasa el imediat sa se inteleaga. "O anumita aroganta", "inainte dl. Nastase nu era nimic" si alte aprecieri de soiul asta sunt parte dintr-un plan pe termen lung al batranului politician cu scoala. Din acelasi comportament fac parte si tot mai desele sale prezente, in control, la sedintele de guvern (peste doua saptamani este programata o noua participare), sau mustrarile destul de dure la adresa felului cum este condus PSD, formulate la ultima convocare de la Cotroceni, cand, de fapt, trebuia sa se discute despre modificarea Constitutiei. Atitudinea lui Ion Iliescu este insa mai degraba paternalista. El stie ca Adrian Nastase e singura varianta pentru moment, drept pentru care nu vrea eliminarea lui, ci indreptarea. Toate gesturile sale au, de fapt, acest scop. De ele profita insa toata drojdia statuta a PSD-ului, care involbureaza apele in speranta ca vremurile de glorie, cand ei erau cei care taiau si spanzurau in partid si in tara, se vor intoarce. De partea cealalta, nici Adrian Nastase nu pierde ocazia sa-si puna la punct rivalii. Ieri, in Delegatia Permanenta, Iorgovan si Paunescu s-au ales cu mustrari pentru gesturile lor de indisciplina. Dan Ioan Popescu sau Miron Mitrea sunt trimisi la treburile lor incurcate din ministere ori de cate ori incearca sa se implice prea tare in treburile de partid. Micile rebeliuni de prin filiale sunt reprimate cu repeziciune si fermitate. Sperantele lui Mircea Geoana de a urca in ierarhia guvernamentala sunt si ele amputate cu aceeasi raceala. Altfel, sigur, zambete si mierosenie ori de cate ori vine vorba de Cotroceni. Toata aceasta disputa launtrica din PSD ameninta sa devina exploziva cat de curand. Motivul este ingrijorator de simplu: ea nu are fundamente ideologice si, cu atat mai putin, patriotice. Este alimentata doar de ambitii, de vanitati meschine ori de interese ce merg adesea spre zona economico-mafiota. Schimbul de replici si de priviri dusmanoase dintre cele doua tabere face abstractie de o realitate ce ar trebui sa dea de gandit: intre deal si vale, cel mai adesea se casca o prapastie.