De la vot progresist la polarizare de gen. Cum este redefinită democrația de Generația Z

În rândul Generației Z, prăpastia politică dintre sexe se adâncește pe măsură ce tot mai mulți tineri aleg dreapta, în timp ce tinerele se orientează spre stânga — o schimbare radicală față de votul unitar, progresist, de dinaintea pandemiei.

Băieții tineri sunt mai înclinați să voteze spre dreapta Pixabay

Alegeri recente din America de Nord, Europa și Asia arată că această tendință se consolidează sau chiar se accelerează, bărbații tineri, furioși și frustrați, înclinând spre dreapta, scrie Reuters.

În Coreea de Sud, femeile tinere sunt așteptate să conducă o reacție politică amplă împotriva principalului partid conservator la alegerile prezidențiale din 3 iunie, pedepsindu-l pentru lunile de haos politic.

Totuși, numeroși bărbați tineri nu le vor urma exemplul. Lee Jeong-min, care votează pentru prima dată, este unul dintre ei.

Spune că îl va susține pe candidatul Partidului Reformist, de dreapta, Lee Jun-seok. Acesta promite desființarea Ministerului Egalității de Gen, un subiect care rezonează cu tineri ca Lee, care resimt profund faptul că doar bărbații sunt obligați să efectueze serviciul militar.

„Ca tânăr, consider că este una dintre cele mai mari nedreptăți din Coreea. La apogeul tinereții lor — la 21 sau 22 de ani — bărbații, spre deosebire de femeile de aceeași vârstă, nu se pot implica pe deplin în activitățile sociale, fiind obligați să petreacă 18 luni în armată.”

Prăpastie de gen

În Coreea de Sud, aproape 30% dintre bărbații cu vârste între 18 și 29 de ani intenționează să voteze pentru Partidul Reformist, față de doar 3% dintre femeile tinere, potrivit unui sondaj Gallup Korea din această lună.

Per total, peste jumătate dintre bărbați susțin partide de dreapta, în timp ce aproape jumătate dintre femei vor ca Partidul Democrat, de stânga, să câștige. Diferențele se estompează în rândul grupelor de vârstă mai mari.

Economista politică Soohyun Lee, de la King's College London, spune că mulți tineri sud-coreeni se simt incapabili să îndeplinească așteptările societății: să-și găsească un loc de muncă bun, să se căsătorească, să-și cumpere o locuință și să întemeieze o familie.

Și dau vina pe feminism, mulți fiind convinși că femeile sunt preferate la angajare. Într-o țară cu o imigrație neglijabilă, femeile devin „țapi ispășitori la îndemână”, afirmă Lee.

Bărbați tineri și furioși

În Coreea de Sud și alte democrații, bărbații din Gen Z văd cum avantajele lor relative se erodează, mai ales după pandemie — iar în unele țări, diferența de salarizare de gen în rândul tinerilor de 20 și ceva de ani înclină în favoarea femeilor.

Datele UE arată că Franța este una dintre ele: la alegerile legislative de anul trecut, bărbații între 18 și 34 de ani au votat în număr mai mare pentru partidul de extremă dreapta al lui Marine Le Pen decât femeile.

În Regatul Unit, unde mai mulți bărbați tineri decât femei votează conservator, datele oficiale indică faptul că bărbații între 16 și 24 de ani sunt mai predispuși să nu aibă nici loc de muncă, nici educație, comparativ cu femeile de aceeași vârstă.

În Occident, tinerii bărbați dau vina pe imigrație și pe programele de diversitate pentru concurența de pe piața muncii.

La alegerile generale din Germania, în februarie, partidul anti-imigrație Alternativa pentru Germania (AfD) a obținut un scor record de 20,8%, beneficiind în mare parte de sprijinul tinerilor bărbați — deși liderul partidului este o femeie.

Bărbații între 18 și 24 de ani au votat în proporție de 27% pentru AfD, în timp ce femeile tinere au mers în direcția opusă, 35% optând pentru partidul de extremă stânga Die Linke, potrivit datelor oficiale.

„Mulți tineri bărbați cad pradă propagandei de dreapta pentru că sunt supărați, au sentimentul că pierd puterea”, spune Molly Lynch, 18 ani, din Berlin, care a votat cu Die Linke, atrasă de pozițiile sale privind schimbările climatice și inegalitatea economică.

„Dar ceea ce pierd ei este, de fapt, o putere pe care nu ar fi trebuit să o aibă niciodată asupra femeilor.”

Fenomen extins și la mileniali

Această prăpastie de gen nu este specifică doar Gen Z — tinerii născuți începând cu mijlocul și sfârșitul anilor ’90. Milenialii — cei din jur de 30-40 de ani — simt de mai mult timp vântul schimbării.

În Canada, luna trecută, bărbații între 35 și 54 de ani au votat în proporție de 50% pentru conservatorii din opoziție, într-un scrutin bulversat de tarifele impuse Canadei de președintele american Donald Trump. Liberalii, care se așteptau să piardă, au revenit la putere pe un val de opoziție față de Trump, susținut în mare parte de alegătoare.

„Sunt mai ales bărbați care au ceva experiență de viață și spun acum: «Nu mai merge pentru mine, vreau o schimbare»”, explică Darrell Bricker, CEO global pe afaceri publice la firma de sondare Ipsos.

Nik Nanos, fondatorul institutului Nanos Research, susține că rețelele sociale accelerează „simptomul tânărului furios” în democrații, mai ales în zonele în care locurile de muncă din industrie au dispărut.

„Războiul Gen Z”

Campania lui Donald Trump din 2024, care a promis o renaștere industrială și a atacat programele de diversitate, a rezonat cu mulți bărbați tineri albi și hispanici, dar a îndepărtat femeile tinere, adâncind prăpastia de gen din politica americană.

Aproximativ jumătate dintre bărbații între 18 și 29 de ani au votat pentru Trump, în timp ce 61% dintre femeile tinere au votat cu adversara sa, Kamala Harris. Tinerii alegători de culoare, indiferent de gen, au sprijinit covârșitor pe Harris.

În Australia, care a votat luna aceasta, „războiul Gen Z” nu s-a reflectat la urne. Nu s-a remarcat o prăpastie clară, iar votul obligatoriu poate explica de ce politica radicalizată pe gen nu a prins rădăcini.

Sociologii susțin că acesta ar putea continua mult timp dacă guvernele nu abordează problemele fundamentale, cum ar fi accesul la locuințe și nesiguranța locurilor de muncă. Sănătatea mentală a bărbaților tineri, în special rata ridicată a sinuciderilor, este o altă provocare de politici publice.

Lee, de la King's College, avertizează că această prăpastie ar putea face aproape imposibilă obținerea unui consens asupra reformelor majore în domeniul taxelor și al sistemului de asistență socială.

„Dacă generația viitoare va fi atât de divizată pe criterii de gen și va refuza să colaboreze pentru a construi un consens social, nu cred că vom putea aborda cu succes aceste probleme uriașe”, conchide ea.