De ce cred mulți români în tarot, ghicit, horosop și vrăjitorii: „Sunt niște lucruri simple care îmi fac viața puțin mai «magică»”

Astrologia, horoscopul, tarotul, ghicitul, credințele arhaice și chiar vrăjitoria continuă să fascineze mulți români. O dezbatere pe rețelele sociale arată de ce asemenea practici sunt încă îmbrățișate de mare parte din populație și cum sunt privite ele în societatea actuală.

Unele românce susțin că încă mai cred în vrăjitorii. Foto: Magnific.com

Un mesaj publicat pe rețelele de socializare de o româncă, intrigată de popularitatea unor credințe ca astrologia, cristalele vindecătoare, numerologia sau teoriile conspirației, a stârnit numeroase reacții.

Autoarea postării de pe platforma Reddit a relatat că a întâlnit astfel de convingeri la femei din orașe, cu studii superioare și locuri de muncă în corporații.

I-a întrebat pe români dacă este vorba despre superstiții moștenite cultural, despre influența grupurilor online sau despre nevoia oamenilor de a găsi explicații și control în situații nesigure.

„Am auzit la unele prietene povești horror despre acuzații de vrăjitorie la adresa unor nore nedorite, am văzut exemple online de diverse grupuri de femei dominate de teorii ale conspirației, de la ideea că nu ar trebui făcută injecția cu vitamina K la nou-născuți până la curentul împotriva nașterilor prin cezariană. Rude ale mele încercau să citească viitorul în zațul de cafea la alte femei”, a scris femeia.

Ea a adăugat că nu vrea să generalizeze, știind că nu toate femeile cred în astfel de lucruri, însă a observat frecvent practici fără dovezi științifice sau idei care contrazic medicina.

„Nu înțeleg dacă este ceva cultural la noi, să fim mai superstițioși, sau ce anume ar putea explica atâtea curente de gândire supranaturală, neironice, între femei. Nu vreau să judec și nu vreau să aduc în discuție nici subiectul religiei, vreau doar să înțeleg mai bine ce se petrece în jurul meu. Este ceva valabil și pentru bărbați și poate eu nu văd asta atât de clar?”, a încheiat aceasta.

Mulți internauți au încercat să răspundă dilemei româncei. Unii au susținut că astfel de credințe apar din nevoia oamenilor de a găsi explicații simple și un sentiment de control într-o viață imprevizibilă, iar alții au arătat că fenomenul nu este specific numai femeilor sau numai românilor.

„E mai ușor să plasezi responsabilitatea vieții tale și a ceea ce ți se întâmplă pe o forță externă pe care tu nu o poți controla, decât să îți accepți rolul de «șoferul» propriei vieți și să te duci la terapie, eventual”, a comentat o altǎ femeie, pe Reddit.

O participantă la discuție a susținut că diferența ar putea ține mai degrabă de percepție și de felul în care femeile și bărbații vorbesc despre asemenea subiecte. Ea a arătat că multe femei folosesc horoscopul, tarotul sau cristalele ca formă de divertisment, fără a lua decizii importante în funcție de ele.

„Nu am nicio femeie în jur care crede în tarot, zodii, vrăjitoare, dar știu vreo două care folosesc horoscopul pentru small talk sau au un pachet de cărți de tarot pe care îl scot la un vin cu fetele. Am avut, în schimb, colegi bărbați care credeau sincer în magie, unul chiar susținea că nu știu cine i-a făcut vrăji și se ducea la preot să i le dezlege, iar alții își explicau relațiile proaste de muncă cu anumiți colegi prin horoscop. Programatori toți, teoretic oameni raționali”, a scris aceasta.

Ritualuri zilnice pentru relaxare

O tânără care s-a descris drept corporatistă a afirmat că, pentru ea, cristalele și horoscopul nu au o semnificație profundă, ci reprezintă mici ritualuri care îi fac rutina mai plăcută.

„Nu am niciun motiv logic, doar îmi place să îmi citesc horoscopul la cafea și să mă uit la pietrele mele sclipitoare când vin acasă. Sunt niște lucruri simple care îmi fac viața puțin mai «magică» și mă scot puțin din monotonie”, a spus ea.

O altă comentatoare a explicat că folosește tarotul ca pe exercițiu de reflecție, nu pentru a-și afla viitorul.

„La modul obiectiv, tarotul nu e un instrument pentru citit viitorul; e ceva ce te face să te gândești puțin mai intens despre o situație care te afectează. Ce tind să «citești» este, pur și simplu, o concluzie la care ajungeai probabil oricum dacă meditai 30 de minute. La fel ca zodiacul, cărțile sunt destul de generale, iar lucrul de care te agăți din interpretare este lucrul care te presa”, a arătat aceasta.

Alți comentatori au făcut însă diferența între astfel de practici privite ca divertisment sau ritual personal și convingerile care pot avea efecte directe asupra sănătății ori vieții altor oameni.

„Zodiile și cristalele sunt din seria «fiecare crede în ce vrea». Nu trebuie să fii de acord cu asta sau să crezi și tu, dar nu te afectează cu ceva. Unora le place și efectul placebo. Dar asta că încep să refuze vaccinuri și se cred mai inteligente decât orice medic e altă poveste”, a transmis o altă româncă.

Superstițiile, o moștenire culturală a românilor

De secole, românii au fost priviți ca un popor superstițios, a cărui viață spirituală a fost dominată de credințe religioase amestecate adesea cu ritualuri, descântece, interpretări populare ale Bibliei și explicații supranaturale pentru întâmplările vieții de zi cu zi. Acestea erau mijloacele prin care oamenii încercau să înțeleagă necazurile, norocul, bolile și moartea, căutând răspunsuri acolo unde cunoașterea și explicațiile raționale nu le erau la îndemână.

Unii publiciști străini au relatat cu uimire despre practicile și credințele întâlnite în satele românești în secolele trecute. 

„Superstiţioşi şi fanatici, indiferent de calitatea, poziţia şi vârsta lor, românii, bărbaţi şi femei, cred încă în apariţii, în spirite bune sau rele, în revelaţii misterioase, în viziuni, într-un cuvânt în şarlatanism. Ei cred şi se tem şi rămân în credinţele şi temerile lor fără a vrea să găsească principiul şi să-l combată. Obscuritatea le convine mai mult decât lumina zilei”, relata Eugène Stanislas Bélanger (1814–1859), literat francez și autor al uneia dintre cele mai pitorești descrieri ale societății românești de la mijlocul secolului al XIX-lea, publicată în lucrarea „Trois ans de promenade en Europe et Asie”, apărută la Paris în 1842.

Autorul menționa credințele românilor în stafii și strigoi, în suflete rătăcitoare și modul în care încercau să scape de ele, apelând la preoți.

„Vrem să scăpăm de aceşti oaspeţi, atât de incomozi pentru multă lume, în special noaptea, când ne place să dormim fără să fim deranjaţi? Preotul se însărcinează cu aceasta. El sfinţeşte în faţa voastră o fiolă de ulei, nu contează calitatea, în care înmoaie o hârtie pliată în mod misterios, şi vă agaţă această hârtie pe cap, cu şapte fire de păr luate de pe frunte. În mai puţin de trei săptămâni, datorită remediului, coşmarul nocturn, chiar şi cel mai îndărătnic, încetează în totalitate. Uleiul şi hârtia au avut efectul arsenicului”, scria autorul.

Bélanger îi aprecia însă pe români, despre care afirma că sunt înzestrați cu o inteligență remarcabilă, cu spirit fin, seducător și pitoresc, dar și cu o flexibilitate a caracterului puțin obișnuită.

Învățăturile biblice, reinterpretate

Bartolomeo Geymet, consul sard în Principatele Române, și-a publicat impresiile despre realitățile românești într-o lucrare din 1838, la scurt timp după instalarea sa la Galați.

„Poporul este foarte superstiţios, preoţii sunt, în general, ignoranţi, foarte puţini au studii. Aceste populaţii au practici religioase care ţin de păgânismul antic. În zilele de comemorare a morţilor depun pe mormintele rudelor diferite mâncăruri pe care preoţii le ridică, bineînţeles, la timpul şi locul potrivit”, scria consulul.

Joseph Caillat, medic francez cunoscut la mijlocul secolului al XIX-lea, a petrecut mai mulți ani călătorind în Principatele Române. El a relatat despre modul în care românii încercau să se trateze.

„Poporul crede în tot felul de vrăjitorii, spirite, strigoi etc. Are o mulţime de practici superstiţioase. Pentru a se simţi împăcat, omul ajunge să facă semne ale crucii, să se prosterneze în faţa imaginilor, să le sărute, să aprindă lumânări în faţa sfântului favorit”, relata medicul.

Autor al mai multor culegeri de tradiții și mituri ale poporului român, Tudor Pamfile observa, la începutul secolului al XX-lea, că românii le-au atribuit sfinților însușiri ieșite din comun și au adăugat sărbătorilor lor numeroase povestiri fantastice și superstiții.

„Aceste creațiuni populare copleşesc textele şi învăţăturile religiei creştine, care rămân aproape înecate, cu toată oficialitatea de care se bucură. Poporul român, ca şi toate popoarele creştine, sunt creştine aproape numai cu numele, prin practicarea câtorva semne, despre care adesea nici nu-şi dau seama”, afirma etnologul.

Poporul român, captiv superstițiilor

Una dintre cele mai vechi culegeri de superstiții și credințe populare ale românilor, publicată în 1888 de folcloristul George Ioneanu, oferea, la rândul ei, mărturii despre astfel de obiceiuri. Iată câteva dintre superstițiile redate în „Mica colecţiune. Superstiţiile poporului român, adunate de George S. Ioneanu”:

„Femeia însărcinată să nu mănânce două poame crescute în pom lipite una de alta, căci va face doi copii gemeni.”

„Femeile însărcinate să citească în fiecare zi Visul Maicii Domnului, căci vor naşte uşor şi vor trăi pruncii.”

„Femeia care ştie că este însărcinată şi nu spune când este întrebată va naşte copilul mut.”

„Dacă un copil de la naşterea lui plânge continuu o săptămână, este semn că îl bântuie duhurile necurate.”

„Copiii care nu sunt botezaţi şi plâng mult, prin acel plâns cer botez.”

„Copilul mic să nu se arate în oglindă până nu împlineşte anul, căci se deoache singur.”

„În ziua de nuntă, mirii să nu mănânce carne, ca să le fie corpul uşor, să aibă noroc şi să trăiască ani mulţi.”

„Când o nuntă pleacă la biserică pentru cununie, caută să nu întâlnească alta în cale, să se vadă miresele. Căci moare una dintre ele sau se despart căsătoriţii.”

„Când o persoană trage să moară, se lasă ferestrele şi uşa deschise, ca să aibă pe unde ieşi sufletul.”

„Un mort este păzit ca să nu treacă peste el vreo pisică, altfel se face strigoi şi mor toţi ai casei.”

„Cine va dormi în ziua de Sfântul Gheorghe va lua somnul mieilor.”

„La Crăciun, când se taie porcul, i se bagă mai întâi căpăţâna în casă, cu râtul înainte, ca să meargă bine treaba şi să aibă parte de porci.”

„Când vreun câine urlă, va pieri el sau stăpânul lui.”

„Nu este bine să se fotografieze cineva, căci prin aceasta i se ia din puterea corpului”