Daca intram in UE, pana si rusofonii din Basarabia vor dori unirea cu Romania

Crede acad. Dan Berindei, presedintele Sectiei de istorie a Academiei

Academicianul Dan Berindei s-a nascut in 1923. A absolvit Facultatea de Istorie in 1945 si a debutat in cercetare la Institutul de Studii Balcanice. A lucrat din 1948, cu o pauza "politica" intre '52-'55, la Institutul de Istorie. Este presedintele Sectiei de Istorie a Academiei Romane. - Sa pornim de la pas'opt. Atunci a inceput Romania moderna? - Ideea de Romanie moderna a prins, de fapt, din veacul 18. A pornit de la marea boierime, de la liderii ei, daca vreti, care au venit cu niste idei, cu priza si dincolo de hotare. A fost un moment astral, ignorat, in general, de istoriografie: tratativele de pace intre rusi si turci, in vremea razboiului care s-a incheiat prin Pacea de la Kuciuk Kainargi. La tratative au participat rusii, turcii, austriecii si prusacii. Dar, s-au gasit boieri moldoveni si munteni, care au chibitat pe langa diplomati. Au prins foarte iute regulile jocului si au facut memorii, care au ramas pana azi. - Pe ce carte jucau? - Apoi, si atunci erau partide. Era Enachita Vacarescu si partida celor care credeau ca turcii o sa mai ramana... si aveau dreptate. Dar mai era partida care spera ca va veni Rusia eliberatoare. - Ce asteptau de la Rusia eliberatoare? - Ideile sustinute de moldoveni si munteni erau interesante. De pilda, cereau garantia colectiva a Puterilor straine. Ei au lansat-o, pentru ca si-au dat seama ca o relatie exclusiva cu un stat mare este primejdioasa. In al doilea rand, au lansat ideea unitatii celor doua tari. Au lansat ideea independentei, oarecum intre ghilimele, pentru ca aceasta independenta trebuia sa fie patronata de marea tarina Caterina a II-a. Si ideea printului strain. - Ai nostri se mancau intre ei... - Nu e vorba numai de asta. Un print dintr-o familie domnitoare europeana putea sa ne ajute mersul inainte. Avea pile, cum se spune azi. Bine, asta era ideea lor. In fapt, nu s-a intamplat asa. Nici cand a venit Carol I nu s-a intamplat asa, pentru ca Bismark a fost foarte aspru. Inclusiv cu Carol I, nu mai vorbesc despre noi. - De ce nu vedeau lumina din Occident? - Occidentul era foarte departe. Mai aproape era Austria. Or, Austria venise in Transilvania, dar nu-i respectase fiinta. Transilvania era un principat cand a inceput ocupatia austriaca. Ultimul principe a fost chemat la Viena si pus sa abdice. Dupa aceea, a si disparut, iar in Transilvania a stapanit o guvernare militara destul de dura in faza ei initiala. S-au orientat spre Rusia pentru ca pe austrieci ii fumasera. De altfel, austriecii stapanisera si Oltenia timp de 20 de ani. Si acolo lasasera o amintire nu tocmai placuta. Au venit cu disciplina nemteasca... Nu a prea placut treaba asta, asa ca s-a conturat iluzia ruseasca. - Cand s-a prabusit aceasta iluzie? Un diplomat rus isi reprosa ca, pentru trei judete, rusii au pierdut o natiune prietena. - Cam asta s-a si intamplat. La vremea aceea a existat o idee nastrusnica a vicecancelarului Palin, care sugera Caterinei a II-a sa anexeze Principatele. In a doua faza, el a propus ca doar oamenii si vitele sa fie mutati in Ucraina, ca sa imbogateasca demografic acel teritoriu, iar pamantul romanesc sa-l lase turcilor. Lucrurile astea s-au aflat, probabil. A fost si momentul in care, in 1812, s-a rupt o bucatica din Moldova. Din momentul asta partida nationala a vremii n-a mai mers in directia rusa. - Nu era mai bine sa fie toate provinciile la un loc, chiar daca le stapanea un imperiu? - Asta a fost ideea lui Maiorescu, in timpul Revolutiei de la 1848. El a pledat pentru asta: sa intram in Germania Mare, care trebuia sa se intinda pana la Marea Neagra. Cam ca Uniunea Europeana. Atunci n-a tinut pentru ca asta era o idee a Revolutiei, o idee sustinuta in Parlamentul de la Frankfurt... De la Revolutie au ramas ideile, dar de biruit n-au biruit revolutionarii. Au castigat cei care au reusit sa reprime Revolutia. - E Romania moderna o constructie francmasonica? - Masoneria a avut un rol, in special la 1848. Tinerii nostri de la Paris erau niste studenti care nu urmareau neaparat sa-si termine studiile. De altfel, dintre ei cunoastem doar doi care au devenit doctori, unul in drept si celalalt in medicina. Restul au facut tot felul de studii nefinalizate. Alecsandri si Cuza au studiat printre altele si medicina. Si-au format astfel un orizont mental deosebit. In plus, ei se zbateau pentru imaginea Romaniei. Au stabilit legaturi cu printul care conducea emigratia polona, care avea relatii speciale cu guvernele de la Londra si Paris. A fost un cap de pod. Totodata s-au indreptat si spre lojele francmasonice. - Cine i-a initiat? - I-a ajutat un francez, Vaillant, fost profesor la Sfantul Sava, care a revenit in Franta, unde s-a reintalnit cu fostii lui elevi. El era francmason si i-a bagat intr-o loja, care se chema foarte poetic "Trandafirul linistii desavarsite". Inainte de '48, Loja ajunsese sa aiba o compozitie majoritar romaneasca, desi se gasea in Franta. Scopul lor era sa contribuie pe aceasta cale la imaginea Romaniei. Dovada ca dupa Revolutie relatiile lor slabesc. In vremea lui Cuza, francmasoneria este din nou folosita, de data aceasta, ca si cuib de conspirati. Se creeaza o loja la Bucuresti, "Inteleptii din Heliopolis" si care a ajuns in 1864 sa grupeze vreo 60 de persoane, situatie cu totul neobisnuita. Loja avea varfuri politice, bancheri care aduceau bani, ofiteri care au fost in grupul rasturnatorilor lui Cuza. Cred ca a fost laboratorul principal in care s-a discutat problema rasturnarii lui Cuza. - Sa revenim la chestiune. - Momentul cel mai important a fost 1919. Atunci, Vaida, ajuns seful Delegatiei Romaniei la Conferinta de Pace, i-a scris lui Maniu ca exista doua puteri cu care se confrunta delegatii: Biserica Catolica si Francmasoneria. Biserica nu e o problema, spune acesta, pentru ca suntem greco-catolici (el si Maniu), deci avem o filiera. In schimb, cu francmasoneria stam foarte prost. Toate celelalte delegatii "concurente" au legaturi. Si el a hotarat, cu intreaga delegatie transilvana, sa intre in loja "Ernest Renant". Era o loja cu multi ziaristi de prima mana. S-au dus direct la tinta. - Ar fi fost posibil sa intram in razboi de partea Austriei, sa ne unim in interiorul Imperiului? - Era o partida care sustinea lucrul asta. Basarabeanu Sterie dorea sa luptam impotriva rusilor, pentru Basarabia. Si, pe de alta parte, chiar Carol I, trebuie sa recunoastem acest lucru. Opozitia lui la alianta cu Franta s-a datorat respectarii unui angajament international, pe care-l luase in 1883, dar, inainte de toate, Carol I era convins ca Germania va castiga. Trebuia sa fim de partea invingatorului, asta era motivatia lui principala. - Rudele nu prea l-au ajutat... - In Consiliul de Coroana, cand s-a hotarat intrarea in razboi, Petre Carp a fost singurul care s-a opus. I-a spus regelui sa luptam de partea nemtilor, ca niciodata un Hohenzollern n-a fost invins. Ferdinand i-a replicat, aratandu-se pe sine: Iata un Hohenzollern care s-a invins. Intra in razboi impotriva patriei lui de origine. Aducerea unui print strain ne-a ajutat sa intram in Europa. Ca noi tot intram in Europa, de cand suntem. - Ce s-a intamplat dupa 1918? De ce nu au protestat maghiarii? - Evident ca au protestat. Sa nu ne imbatam cu apa rece. A fost o schimbare de statut fundamentala, in primul rand social-politica. S-au inversat lucrurile. Pana la legile din 1862, romanii nu existau, politic, in Ardeal. Acum s-au inversat datele problemei. Cei tolerati au ajuns sa fie patronii. Totusi, se intampla un lucru foarte interesant... la Romania Mare ma refer. Si in ceea ce priveste Transilvania, dar mai ales in ceea ce priveste Basarabia. Au existat grupuri antiromanesti si comuniste care aveau legaturi peste Nistru, dar, in general, populatia rusofona era multumita ca traieste in Romania, si nu in Rusia sovietica. Pe de alta parte, a fost un soc pentru maghiari aceasta translatie din Transilvania, dar, din punct de vedere economic, lucrurile au functionat foarte bine. Capitalul era in mainile minoritatilor. Deci, ele n-au suferit o presiune economica. - Totusi, cand s-a terminat tranzitia? - Dupa razboi, situatia economica era la pamant. Bratianu a condus acest proces foarte complicat de tranzitie, care s-a realizat in cativa ani de zile. E o lectie si o palma care ne este trasa noua, astazi. Atunci a durat doar cinci ani. Au fost nenumarate reforme. Fiecare s-a facut dupa legi diferite si a fost alta pentru fiecare regiune, tinand seama de specificitatea zonei. Din punct de vedere economic, in 1924 s-a ajuns la situatia din 1913. Dupa asta ne-am revenit. - Iliescu ar putea fi comparat cu Bratianu? - Ii urez lui Iliescu sa poata sa faca ce a facut Bratianu. Basarabia nu a fost nici atunci o problema rezolvata, a ramas in coada de peste. Si, apoi, basarabenii trebuie sa vrea si ei sa vina aici. Daca noi intram in Uniunea Europeana si reusim sa ne redresam, sa devenim un magnet, magnetul asta va functiona economic, inainte de a functiona national si rusofonii de acolo vor dori unirea cu Romania.