Cultura - solidaritate pe ecrane

Cine ar spune, uitandu-se la Razvan Theodorescu, ministrul Culturii, ca e in stare sa faca afaceri cu carti? Sa fim seriosi, se vede - si se aude, cand vorbeste - ca omul e genul care scrie carti, nu

Cine ar spune, uitandu-se la Razvan Theodorescu, ministrul Culturii, ca e in stare sa faca afaceri cu carti? Sa fim seriosi, se vede - si se aude, cand vorbeste - ca omul e genul care scrie carti, nu care le vinde pe sub mana sau la suprapret. Si totusi, ministrul Culturii e judecat de Curtea de Conturi pentru ca a facut achizitii de carte la suprapret, iar fapta este, dupa intamplarea cu slitul descheiat al unui predecesor, cea mai rusinoasa din istoria postdecembrista a ministeriatului romanesc in cultura. De buna seama, Razvan Theodorescu n-a premeditat asa ceva, insa el isi merita rusinea publica, fiindca nu stie ce va sa zica responsabilitate. Cand Adevarul scria de prea desele imprejurari in care semnatura ministrului Culturii s-a dovedit fara acoperire, Razvan Theodorescu se umfla in pene ca este "persecutat" de o presa rauvoitoare. Prea plin de el insusi, ministrul nu mai vedea ce se intampla in jur. Din pacate, cam asta i-a fost "tehnica de lupta" pe tot parcursul anului 2002, marcat in cultura de discursuri despre "solidaritatea guvernamentala cu actul de guvernare culturala" - cum zice ministrul in Cartea Alba a activitatii MCC, cu aerul ca asta ar fi ceva nemaipomenit si nu o stare fireasca a unui Guvern care a inteles macar ca nu trebuie sa-si dea cu stangul in dreptul. De ce ar trebui ridicate osanale pentru asa ceva numai Razvan Theodorescu stie. Ce-i drept, cine consulta agenda presedintelui si a prim-ministrului pe 2002 va constata ca acestia au fost nelipsiti de la evenimentele culturale importante: premiile scriitorilor, targuri de carte, festivaluri de teatru, aniversari, acordari de distinctii, sesiunile Academiei etc. Rau n-ar fi, daca sprijinul s-ar materializa si in alt fel decat prin aceasta solidaritate in fata camerelor de luat vederi. Deocamdata, in anul 2002 s-a vorbit foarte mult despre cultura, la dezbaterile regionale provocate de presedinte, care au culminat cu Forumul Cultural National din iunie. Presedintele n-a plecat in vacanta de vara pana nu s-a mai intalnit o data cu reprezentantii MCC ca sa le comunice concluziile "lucrarilor". La intalnire, ziaristii n-au fost primiti, asa ca Dumnezeu stie ce si-au spus acolo. Cert e ca de-atunci nu s-a mai auzit nimic despre asta. In schimb, a doua parte a anului n-a dus lipsa de scandaluri. Cladirea neterminata a Bibliotecii Nationale a facut obiectul dorintei Guvernului, care a simtit nevoia sa se mute in casa noua. La presiunea bibliotecarilor, iesiti in strada sa-si apere sediul asteptat de 16 ani, Executivul a aruncat pisica in curtea Parlamentului, unde se afla si azi, rezolvarea stagnand din motive de procedura. Biblioteca Nationala intra in 2003 fara nici un buget prevazut, fiindca, pasata de la unul la altul, nu s-a mai stiut, chipurile, unde sa i se "trimita" banii. In schimb, s-a deschis brusc un dosar datand din 1993, referitor la Codex Aureus, cel mai valoros manuscris pe care il detine Romania, pus gaj de Ceausescu, la un moment dat, pentru un imprumut extern. Oamenii primului ministru, inca suparat ca i s-a luat jucaria, au descoperit ca directorul BN, Dan Erceanu, ar putea avea legatura cu facsimilarea ilegala a acestuia si de aici pana la punerea acestuia in catuse n-a mai fost decat un pas. Unul pripit si scandalos, fiindca a doua zi acuzatului i s-a dat drumul. Aceiasi oameni nu s-au gandit sa includa pretioasa carte in categoria tezaur, ca sa poata fi aparata de legea patrimoniului. Un alt subiect este cel legat de siturile arheologice de importanta europeana din zona exploatarii miniere de la Rosia Montana. Sute de semnaturi ale specialistilor straini s-au strans pe un protest trimis ministrului Razvan Theodorescu. Acesta "a luat act". Din nou, nici o decizie asumata, nici o pozitie declarata, aceeasi atitudine pasiva, mascata de un zambet gol, raspuns bun pentru orice. "Doresc sa afirm un adevar reconfortant, cultura romana este o forta reala", zice ministrul in Cartea Alba. Da, numai ca este o forta prin ea insasi, situatie "reconfortanta" de buna seama pentru ministru, nu insa si pentru cei confruntati cu ea. De 13 ani incoace, oamenii de cultura care vor sa construiasca ceva in Romania sunt nevoiti sa o ia, periodic, de la capat, precum Sisif, in timp ce politicienii se uita la ei ranjind si le infig cate o medalie in piept celor care au puterea sa ajunga in varful dealului.