Cu spatele, înainte, marş!

azi defilează militanţii pentru salvarea puilor de focă, mâine cei care vor mai multe tichete de masă pentru lesbienele cu bulimie. Cei pe care îi lasă reci lesbienele nu participă la miting,

azi defilează militanţii pentru salvarea puilor de focă, mâine cei care vor mai multe tichete de masă pentru lesbienele cu bulimie. Cei pe care îi lasă reci lesbienele nu participă la miting, dar nici nu-i atacă pe manifestanţi.
În Bucureşti, disputele s-au întins pe tot parcursul anilor '90. Problemele create homosexualilor de art. 200 au fost speculate de politicieni. Codul Penal comunist pedepsea cu închisoare relaţiile între persoane de acelaşi sex. Europenii ne cereau să-l abrogăm, cu argumente: dacă astăzi arestezi pe cineva pentru orientarea sa sexuală, mâine vei închide oamenii pentru culoarea sau lungimea părului, ori pentru că sunt vegetarieni. În fond, nazismul n-a fost inventat de extremiştii vechi sau noi de pe Dâmboviţa, ci de pe Rin. Alt argument era de bun simţ. România solicita intrarea în clubul ţărilor UE, aşa că trebuia să îi respecte regulile.
Politicienii, în loc să lămurească lucrurile, au speculat aversiunea faţă de "ceilalţi". Când li se atrăgea atenţia că fură prea mult şi reformează prea puţin, ei răspundeau alegătorilor de acasă: "Uite cine ne dă lecţii, poponarii ăia de europeni!". Până la urmă, art. 200 a fost abrogat şi nici nu s-a crăpat pământul, nici nu s-a ieşit în stradă. Au ieşit gay-ii, pe 3 iunie, să ne demonstreze că sunt la fel ca restul lumii. Nu prea au reuşit. Mulţi erau oameni cum vezi în fiecare zi şi, probabil, ar fi putut să comunice cu publicul-ţintă al mesajului. Atenţia ne-a fost însă distrasă de personaje machiate strident, cu fuste mini şi păr pe piept. Ele au stârnit milă sau repulsie nu fiindcă erau gay, ci pentru că erau respingătoare pur şi simplu. Cocotele stau în baruri sau pe centură, nu defilează în centru. Totuşi, kitsch-ul nu era un motiv să le dai în cap sau să organizezi un contramiting. O formaţiune peste care se aşternuse praful uitării a găsit pretextul de a ieşi din anonimat. Marşul pornit din faţa Patriarhiei de forţele extremei drepte este însă unul cu spatele înainte. Oricât capital politic va acumula în viitor, nu-l va putea exploata, din cauza păcatului originar. Intoleranţa nu e acceptată în Europa, iar sancţionarea Austriei din cauza lui Haider a fost un exemplu atât pentru aleşi, cât şi pentru alegători. Nu-i vorbă, mare brânză nici nu sunt şanse să facă, inventând pericole. Un tânăr ademenit să încerce o relaţie homo poate sau nu să aleagă acest comportament nenatural. Drogul acţionează pe receptori din creier şi, odată experimentat, produce dependenţă în mod "natural". Mii de destine sunt distruse de heroină, dar nu am văzut Noua Dreaptă în stradă, să-i ia la bătaie pe dealeri. Nu am auzit să fi protestat la adresa violatorilor, a pedofililor sau chiar a familiilor "normale" care îşi omoară copiii în bătaie. Înainte să arunce piatra în homosexuali, Noua Dreaptă putea face un miting pentru parcurile Capitalei, să aibă unde se plimba un băiat şi o fată care nu vor să se îmbete la Festivalul Berii.