Cu degetul pe tragaci

Deruta si disperarea trebuie sa fi intunecat de tot mintile conducatorilor Republicii Moldova daca s-a ajuns la masura expulzarii atasatului militar roman de la Chisinau, declarat persona non grata.

Deruta si disperarea trebuie sa fi intunecat de tot mintile conducatorilor Republicii Moldova daca s-a ajuns la masura expulzarii atasatului militar roman de la Chisinau, declarat persona non grata. Masura este ridicola si stupida in acelasi timp. Practica expulzarii personalului diplomatic tine de o epoca revoluta, cea a razboiului rece, cand marile puteri alternau amenintarile de recurgere la armele nucleare cu presiunile de ordin politico-diplomatic. Era asa-numita diplomatie cu degetul pe tragaci. Acuzatiile care insoteau asemenea masuri extreme erau doar un pretext si intrau in regula jocului. Odata cu prabusirea comunismului si desfiintarea Tratatului de la Varsovia, cazurile de expulzare a unor diplomati sunt din ce in ce mai rare si, in orice caz, de neimaginat intre tari partenere, ca sa nu mai spun prietene. Iata ca detinatorii puterii de la Chisinau n-au ezitat sa recurga la aceasta diversiune de doi lei in incercarea de a-si camufla esecul lamentabil al politicii lor si neputinta de a iesi onorabil din razboiul declarat propriului popor. Masura de raspuns a Ministerului roman de Externe de a cere, in schimb, retragerea ministrului consilier de la Ambasada Republicii Moldova din Bucuresti era singura posibila si ea se inscrie ca actiune standard in practica diplomatica. Mai precis, ea a fost impusa guvernului roman. Replica nu putea fi decat una ferma, un semnal clar ca exista o limita a actiunilor ostile la adresa tarii, peste care nu se poate trece. Altfel, regimul comunist al lui Voronin s-ar fi simtit incurajat sa continue cu acuzatiile sale fantasmagorice privind amestecul Romaniei in ceea ce se intampla acum dincolo de Prut. Vladimir Voronin, presedinte al republicii si secretar general al Partidului Comunist din Moldova, se dovedeste a fi fost un student sarguincios al scolii de partid de la Moscova. De aceea si reactiile sale sunt usor predictibile. Si el, ca si Ceausescu, inainte de a lua elicopterul incearca in disperare sa arunce vina dezastrului pe agenturile straine. Nesigur ca acuzatia impotriva Romaniei mai poate pacali pe cineva, liderul comunist a recurs la reteta, de succes candva, a "uneltirilor imperialiste", identificandu-i pe americani ca aflandu-se in spatele manifestatiilor de la Chisinau. De aici pana la ruperea relatiilor cu Banca Mondiala si Fondul Monetar International n-a mai fost de facut decat un singur pas. Voronin declara acum, cu aceeasi inconstienta cu care o facea si Ceausescu in zilele de agonie a regimului dictatorial, ca "Moldova nu are nevoie de nici un dolar de la Banca Mondiala si FMI". Escaladarea tensiunii in relatiile dintre Romania si Republica Moldova prin masurile nesabuite dictate de liderii de la Chisinau impune o si mai riguroasa delimitare a atitudinii oficiale a guvernului roman - care trebuie sa ramana, ca si pana acum, retinuta, dar ferma - de cea afectiva, a cetatenilor tarii, carora nu le poate fi indiferenta soarta mult incercatului popor de acelasi sange, de dincolo de Prut. Va fi nevoie, indiscutabil, de o reexaminare si a programelor de sprijin acordat de Romania Republicii Moldova. Apare ca o sfidare faptul ca, in vreme ce la Bucuresti se pregatea o vizita din partea reprezentantilor Oficiului guvernamental pentru relatiile cu Moldova pentru a discuta despre modalitatile de reesalonare a datoriei de 32 de milioane de dolari in contul livrarilor de energie electrica din Romania, la Chisinau se ordona expulzari si se pregatesc liste negre de persoane indezirabile pe mosia lui Voronin. Aceasta nu inseamna ca nu va trebui sa acordam in continuare un sprijin consistent, mai ales in plan cultural si al relatiilor interumane. Romania nu poate forta insa pe nimeni sa primeasca ajutor. Cum nu va putea sa impiedice autoizolarea Republicii Moldova, daca in aceasta directie evolueaza lucrurile. Este lesne de inteles din aceasta agresivitate crescanda a conducerii de la Chisinau ca miza provocarilor la adresa Romaniei depaseste sfera relatiilor bilaterale. Romania se afla intr-un moment de evaluare din partea organismelor nord-atlantice a progreselor in directia integrarii in NATO, in vederea unei decizii, de maxima importanta pentru noi, la reuniunea din toamna, de la Praga. Pentru prima data par sa existe sanse reale pentru atingerea acestui obiectiv. Capcana ce ni se intinde in Est este la vedere. De aceea, oricat ne-ar durea ce se intampla la Chisinau, ne doare mai mult propriul nostru viitor. E bine s-o stie si Voronin.