Copiii spun că icoanele îi ajută la teze

este împotrivirea comună în legătură cu recomandarea ca icoanele şi alte simboluri religioase să dispară din şcoli. Nici nu vor să audă de "războiul icoanelor". În cabinetul directoarei,

este împotrivirea comună în legătură cu recomandarea ca icoanele şi alte simboluri religioase să dispară din şcoli. Nici nu vor să audă de "războiul icoanelor". În cabinetul directoarei, o cămăruţă mică, cam cât o cămară de bloc, e aşezată o icoană care o înfăţişează pe Maica Domnului, pictată stângaci de o fetiţă. În fiecare clasă, deasupra tablei au fost aşezate una sau chiar două icoane. "Nu ne deranjează deloc, chiar ne ajută la teze", glumesc copiii dintr-a VII-a. O eventuală decizie de interzicere a icoanelor li se pare absurdă celor din Măgureni, mai ales că până la apariţia oficială a şcolilor, pe la 1860, în satele comunei copiii învăţau carte sub îndrumarea preoţilor de la biserică, spune directoarea şcolii, Teodora Beşa.
Troiţă ortodoxă, în curtea adventiştilor
Aşezată la câţiva kilometri de drumul ce duce de la Ploieşti la Câmpina, Măgurenii se află în vârful unui deal abrupt şi dificil de urcat. Comuna are patru biserici, două ortodoxe şi două adventiste. O troiţă ortodoxă, la care se roagă o bătrână, se află chiar în curtea bisericii adventiste. "De ce au murit tineri la Revoluţie?", se întreabă bătrâna când aude de planurile făcute la Bucureşti. "Au murit ca să fim creştini, că înainte nu aveam voie să mergem la biserică, iar acum vor să scoată icoanele din şcoli. Da' ce, suntem pe vremea lui Ceauşescu să dispară religia?", spune plină de înţelepciune bătrâna. În comună, din cele câteva mii se suflete, vreo 200 sunt adventişti. "Eu când intru nu mă închin, dar am lăsat troiţa aşa, ca să fie bine pentru toţi oamenii din comună", spune adventistul Paul Vintiloiu, despre vremea când s-a luat decizia construirii celei de-a doua biserici, în Satu Banilor.
Profesorii cred că totul este o diversiune
"Copiii s-au schimbat în bine, datorită credinţei. Este important faptul că ei cred în ceva", consideră directoarea şcolii, unde învaţă peste 700 de elevi. Ea spune că în spatele acestei decizii se află, de fapt, alte interese. "Profesorii încearcă să-şi mai ceară câte un drept şi atunci apar probleme, cum ar fi bătăile din şcoli şi icoanele, care să deturneze atenţia", mai spune Teodora Beşa. Profesorul de religie, Cătălin Dumitru, este hotărât ca împreună cu preotul din sat să semneze o scrisoare de protest, dacă se va hotărî să fie scoase icoanele. "Cu ce-i deranjează obiectul ăsta? Dacă tot se face descentralizare, o să aibă un cuvânt de spus şi comunitatea locală, iar primarul şi consilierii sper să nu aprobe scoaterea icoanelor", ne-a declarat Cătălin Dumitru. Dintotdeauna, în Măgurei, şcoala a fost aşezată între biserică şi primărie. Dacă cineva încearcă să-i rupă de tradiţie, oamenii sunt hotărâţi să se împotrivească.

Miroiu: Varianta neutră, preferabilă celei a majorităţii
Mihaela Miroiu, profesor de ştiinţe politice la SNSPA, recunoaşte că este creştin-ortodoxă prin botez, credinţă şi practici religioase, că merge la biserică şi are duhovnic. De asemenea, este iconofilă. Totuşi, a semnat pentru retragerea icoanelor din şcoli. Am vrut să aflăm ce i-a motivat gestul.
- De ce?
- Drepturile omului sunt produsul secularizat al valorilor creştine originare. Pe această cale, fiecare om are drepturi egale cu ale celorlalţi în virtutea faptului că este om. Respect raţional şi alte credinţe în afara celor creştine, chiar dacă nu ader la ele. Respect raţional liber-cugetătorii. În spaţiul public, comunităţile sunt foarte heterogene religios şi chiar nereligioşii sunt foarte heterogeni. În democraţie nu îi putem constrânge pe alţii să creadă şi să fie ca noi.
- Nu vă gândiţi că interdicţia îi discriminează pe majoritari?
- M-aş gândi, mai degrabă, cum m-aş simţi în situaţia celui mai defavorizat membru al comunităţii. Consider morală orice normă care m-ar favoriza şi când aş fi în cea mai marginală situaţie posibilă. Să nu uităm cât de persecutaţi au fost primii creştini fiindcă nu erau ca majoritatea. Ce m-aş face dacă pământul ar fi populat cu oameni de alte credinţe şi credinţa mea ar fi marginalizată? Ce se făceau albanezii credincioşi într-o societate atee? Ce s-ar face românii ortodocşi în SUA ori Italia, dacă nu ar putea să îşi construiască biserici şi li s-ar impune religia majoritară?
- Problema ar fi deci monopolul, nu simbolurile?
- Personal aş adera mai degrabă la varianta ecumenic-umanistă: oricare i-ar fi credinţa, o persoană trebuie să îşi regăsească simbolurile religioase în spaţiul public. Dacă acest lucru este foarte dificil, cred că este de preferat varianta neutră, nu impunerea simbolurilor majorităţii. Mie mi-e drag să văd icoane şi să le sărut. Pe scurt, sunt iconofilă. Lângă biroul meu de acasă este icoana de la străbunica. Dar este problema mea privată, cum altul poate avea Steaua lui David sau Semiluna ori statuia Raţiunii. (Val Vâlcu)

Bădescu: Iconoclaştii sunt anticulturali şi antieuropeni
Prof. dr. Ilie Bădescu, şeful catedrei de profil de la Facultatea de Sociologie a Universităţii Bucureşti, se pronunţă ferm pentru "Salvarea icoanelor copiilor". Prof. Bădescu se arată îngrijorat de impactul pe care îl va avea decizia asupra sentimentelor proeuropene ale românilor.
- Apără "iconoclaştii" dreptul copiilor la tratament egal în şcoli?
- Reacţia este primitivă, nu are legătură cu relaţiile dintre confesiunile creştine. Acestea au acelaşi fundament de credinţă: mărturisirea lui Christos. Ca urmare, nicio confesiune n-ar dori să blocheze afirmarea de credinţă a unei alte confesiuni. Icoanele sunt expresia prezenţei sfinţilor în viaţa zilnică. Sfinţii sunt personalităţi exemplare ce pot fi luate ca reper într-un mediu de formare, cum este şcoala. Cum să ceri, de pildă, ca din Istorie să fie scoşi eroii sau în predarea moralei să nu existe sfinţi? În epoca modernă, doar păgânismul bolşevic a mai dus o astfel de luptă.
- Nu ar trebui ca şcoala să rămână un spaţiu laic?
- Cine doreşte să ţină copiii departe de modelele oferite de sfinţi vrea să-i barbarizeze, nu să-i protejeze. Sfântul este o personalitate culturală totală, un model de valoare universală. Reacţia antichristică face parte din curentul anticultural şi nihilist postmodern.
- Ar putea apărea tensiuni?
- Poporul român s-a obişnuit cu regimurile aberante. Are tehnicile sale de a transforma ceea ce Eliade numea teroarea istoriei, în opusul ei. Totuşi, vor fi stârnite controverse, chiar dacă nu violente, pentru că s-a adus o jignire unui întreg popor. Nu poţi lupta cu discriminarea discriminând. Nu poţi elimina prin decizii administrative părţi întregi din spiritualitatea unui popor.
- Va avea impact asupra sentimentelor proeuropene?
- Incontestabil, pentru că decizia apare ca impusă de instituţiile europene. Astfel, se produce delegitimarea structurilor europene, ceea ce mă face să afirm că demersul iconoclaştilor este şi antieuropean, nu doar anticultural. (Val Vâlcu)

Războiul petiţiilor se duce pe e-mail
La telefon şi pe e-mail, aşa a prins "glas" indignarea celor care nu vor ca icoanele să fie scoase din şcoli. Preşedintele Asociaţiei Civic Media, Victor Roncea, şi-a sunat apropiaţii. Apoi, s-au formulat revendicări on-line.
Semnăturile unor personalităţi precum Dan Puric, Mariana Nicolesco, Constantin Bălăceanu-Stolnici s-au strâns pe adresa www.civicmedia.ro. Încurajaţi de îndemnul "Salvaţi icoanele din şcoli!" mulţi români obişnuiţi au protestat pe site-ul asociaţiei. Iniţiatorul petiţiei spune că ideea i-a venit în momentul în care Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării urma să delibereze asupra petiţiei lui Emil Moise. "Am trimis petiţia celor din baza noastră de date şi replicile au fost rapide, aproape instantanee. Lista rămâne deschisă".
Adelin Petrişor a aderat prin telefon
Reporterul Antenei 1, Adelin Petrişor era pe teren, la o filmare, când a fost sunat de Roncea. "Mi-a spus despre ce e vorba şi mi-a trimis informaţiile prin e-mail. Am semnat în nume propriu petiţia, pentru că mi se pare că ţine de libertatea oamenilor din şcolile respective să-şi pună sau nu icoane în clasă." Românii şi-au spus opinia on-line. "Renunţând la icoane, renunţăm la prezenţa harică şi la binecuvântarea lui Dumnezeu. Oare mai târziu vom da jos crucile de pe biserici?", spune Sorin Lungoci. Dacă ne veţi lua tot ce avem, dar ne veţi lăsa o icoană, vom fi încă în viaţă", spune profesoara Ioana Nancu. "Dacă nu ne alegem modele din icoane, atunci de unde?", se întreabă retoric Elena Badea. Asociaţia Civic Media va contesta în instanţă decizia CNCD.
Moise susţine că apără interesul copilului
Emil Moise duce lupta cu simbolurile religioase din şcoli încă de acum cinci ani. "Petiţia nu este nici antiicoane şi nici antireligie. Demersul meu este în interesul copilului şi pentru respectarea drepturilor lui", ne-a declarat Emil Moise, profesor de logică şi filosofie la Buzău şi membru în organizaţia "Solidaritatea pentru libertatea de conştiinţă. S-a documentat în ţară şi străinătate, a vorbit cu toate categoriile de preoţi, iar în 2005, a înaintat o plângere către Inspectoratul şcolar. ""Nu a fost o luptă echilibrată, pentru că am luptat cu instituţii ale statului, cu Biserica, pentru că ea s-a opus acestui demers", susţine acesta. Inspectoratul Şcolar nu a răspuns la petiţie. A urmat o a doua, iar de această dată a răspuns un preot. Răspunsul a fost unul negativ.
"La 1 ianuarie 2005, a intrat în vigoare legea privind drepturile copilului. A fost instrumentul meu de bază", spune Moise. Scrisoarea de retragere a simbolurilor religioase din şcoli a fost trimisă prin email către mai multe ONG-uri, cu o zi înainte de a fi făcută publică. Remus Cernea, directorul executiv al organizaţiei Solidaritatea pentru libertatea de conştiinţă, ne-a spus că semnăturile au fost strânse prin e-mail, semnatarii făcând şi unele observaţii la text. (Dan Boicea, Nicoleta Zaharia)