Copiii din Humuleşti vor să calce pe urmele lui Nică

micuţii abia aşteaptă să intre la clasă. E ora opt. Sună clopoţelul!Clasele primare ale şcolii "Ion Creangă" din Humuleşti învaţă într-o clădire nou-nouţă. "Nu aşa cum învăţa, cu

micuţii abia aşteaptă să intre la clasă. E ora opt. Sună clopoţelul!
Clasele primare ale şcolii "Ion Creangă" din Humuleşti învaţă într-o clădire nou-nouţă. "Nu aşa cum învăţa, cu sute de ani în urmă, Ion Creangă. Acu' ţi-e mai mare dragul…", sunt de părere învăţătorii. De cunoscutul scriitor mai amintesc bustul acestuia din faţa şcolii, dar şi scenele din poveşti, pictate pe pereţi. De dimineaţă, după ce a sunat clopoţelul, domnul a strigat catalogul. A întrebat apoi pe fiecare elev cum îl cheamă, dar, de emoţie, copiii şi-au uitat şi numele. Învăţătorul Valeriu Bonca a început să le spună că la şcoală vor avea un orar cu citire, matematică, cunoaşterea mediului… şi le-a mai spus că trebuie să fie cuminţi şi ascultători la ore. Nici bine nu a terminat de explicat ce e cu şcoala, că, în clasă, copiii începuseră deja să şuşotească, să râdă unul de uniforma altuia şi să se ridice din bănci. Dascălul le-a arătat apoi manualele, spunân-du-le că, dacă vor învăţa să citească, vor şti foarte multe lucruri interesante. Dacă vor învăţa şi vor fi şi cuminţi. Cu ochii ţintă la domnul, copiii păreau să înţeleagă ce vrea să spună.
Banca lui Iustin Roşu arată ca o mică expoziţie. Micuţul şi-a scos cu grijă din ghiozdan toate manualele, penarul şi celelalte ustensile. A venit la şcoală pentru că "am mai făcut patru ani de grădiniţă, şi mama m-a adus aici". Dar nu îi pare rău, pentru că ştie că trebuie să înveţe mult ca să se facă învăţător. Ca Ion Creangă. Dintre discipline, cel mai mult îi place abecedarul. Pentru că are multe poze şi îl învaţă să citească. şi pentru că va putea citi "Scufiţa roşie", fără a o mai ruga pe mama să i-o povestească. Colegul lui, Bogdan Apetrei, vrea să se facă şofer, şi spune că, "pentru asta, trebuie să ştii toate literele". Ancuţa Tofan este cea mai timidă din clasă. Nu spune nimic, şi abia răspunde la întrebările domnului. Recunoaşte însă că era bine în vacanţă, "că putea să se joace mai mult. Dar e bine şi la şcoală, că o să învăţăm litere". Pentru Răzvan Cojocaru, literele abecedarului nu mai reprezintă însă un mister. A învăţat să citească "de mult, din reviste, pentru că eram curios". Cu degajare, a început să citească în faţa colegilor săi primele lecţii din abecedar.