Contribuabilii vor astupa cu bani din buzunar gropile din autostrada Bucuresti-Pitesti

La doi ani si doua luni dupa ce a fost declarata oficial "modernizata", autostrada Bucuresti-Pitesti intra partial in reparatie... capitala si tot cu bani de la buget. "Carpeala nu este o solutie", a

La doi ani si doua luni dupa ce a fost declarata oficial "modernizata", autostrada Bucuresti-Pitesti intra partial in reparatie... capitala si tot cu bani de la buget. "Carpeala nu este o solutie", a spus ministrul Transporturilor, Miron Mitrea, anuntand ca intre km 23-46, pe ambele sensuri, drumul trebuie sa fie refacut pana la fundatie, pentru ca altfel acest transon se va afla intr-o continua reparatie. Se estimeaza ca lucrarile vor fi incheiate pana in iarna viitoare, iar costul acestora se va incadra intre 8-10 milioane de dolari, bani care vor fi acordati exclusiv din bugetul Administratiei Nationale a Drumurilor. Intr-un viitor greu de definit, suma ar putea fi recuperata de la firma engleza Gibb, care a fost chemata in instanta in calitatea sa de consultant pentru lucrarile de reabilitare in perioada 1997-2000. Slurry seal. Asa se numeste solutia tehnica care a fost propusa, dupa cat se pare, de catre consultant, dar, in orice caz, acceptata de client, AND, si implicit de ministrul Transporturilor de atunci, Traian Basescu. "Slurry seal-ul este un strat subtire de uzura, o solutie ieftina, potrivita pentru un drum pe care se circula cu viteza redusa; este foarte bun pentru parcari, spre exemplu se comporta bine in parcarea de la Otopeni, dar in Europa la nici o autostrada nu s-a mai incercat o asemenea "solutie"", spune ministrul Mitrea. Dupa prima iarna si in acelasi timp primele luni de "viata noua", autostrada ajunsese sa aiba chiar gropi. In martie 2001, o echipa a Inspectoratului de Stat in Constructii numara nu mai putin de 31 de portiuni unde, de-a lungul unui kilometru, gaseai "carpituri si gropi de dimensiuni mici" (ajungeam pana la 13, intre km 92-91 pe calea a doua), "denivelari transversale" ori "fisuri longitudinale". In total, numai pe sectorul de slurry seal bucatile desprinse din asfalt acopereau 400 mp pe calea a doua, fata de restul caii, unde erau de "numai" 50 mp. In 2001, singurul an de garantie, reparatiile au fost executate pe cheltuiala constructorilor, incepand cu antreprenorul general, firma italiana Federicii-Astaldi-Todini (FAT). Refacute mai temeinic, lucrarile de suprafata au rezistat pana in aceasta iarna, cand si-au atins limitele. De aceasta data, s-a agravat si starea betonului de dedesubt, ramas acelasi de la constructia autostrazii, desi nu are calitatile constructive ale unui beton de asfalt. (Pentru restul autostrazii, proiectul de modernizare a prevazut ranforsarea suprafetelor de asfalt existent, prin asternerea unor straturi suplimentare de mixturi asfaltice de minimum 8 cm). Acum pare greu de explicat cine se face vinovat de ingroparea a milioane de dolari in zeci de kilometri de autostrada cu fata de parcare. Consultantul si antreprenorul general au fost alesi de BERD (Banca Europeana pentru Reconstructie si Dezvoltare), cea care a contribuit cu un imprumut de 53,1 milioane de dolari la totalul de 96 de milioane cu care s-a incheiat devizul lucrarilor. AND si ministerul s-au spalat pe maini acordand "exclusivitate consultantului in raporturile cu constructorul, in ce priveste activitatile de dirigentie si control al calitatii" - dupa cum avea sa constate in 2001 un raport al Corpului de Control al Ministerului Transporturilor. De-abia prin mai 2000 i se solicita consultantului sa efectueze analize de laborator si rapoarte privind executia calitativa a stratului realizat de una din firmele subcontractante. De notat insa ca in procesul-verbal de receptie calitativa a lucrarilor pe calea a doua, km 23-35, dupa asternerea stratului de slurry seal, incheiat in august 1999, "desi se mentioneaza exfolieri ale stratului pe anumite portiuni, totusi consultantul, antreprenorul general si subcontractorul concluzioneaza ca stratul poate fi dat in circulatie". Daca din asfalt mai pot sa lipseasca bucati, dintr-o afacere nu lipsesc banii. Acelasi raport din 2001 al Corpului de Control constata ca in septembrie 1999 se majora valoarea contractului de consultanta (2,15 milioane dolari) cu 1,14 milioane dolari, desi, conform contractului, consultantul avea raspunderea "sa asigure planificarea exacta, determinarea volumului si contabilizarea lucrarilor". Contractele pentru executarea straturilor de slurry seal se incheiau in 1999 intre FAT si Albix SRL, respectiv Cosar SRL. In final, platile efectuate catre antreprenorul general FAT pentru straturile de slurry seal sunt de 24,55 miliarde de lei si 1,28 milioane de dolari, fata de oferta calculata la preturile din 31 ianuarie 1997 a carei valoare este de 10,360 miliarde de lei". Pe sectorul sau, firma Cosar a acordat garantie numai 12 luni, desi normele in cauza prevedeau o perioada de 24 luni. Ramane valabila intrebarea: cine raspunde pentru risipirea banilor publici pe o asa-zisa modernizare la standarde... europene?