Coada Vacaroiului si stampila NATO

Intr-o tara in care flecareala a devenit o a doua natura, in care documentele oficiale sunt smulse din fisete pentru uz personal, iar dosarele confidentiale sunt rontaite cu pofta de functionari usor

Intr-o tara in care flecareala a devenit o a doua natura, in care documentele oficiale sunt smulse din fisete pentru uz personal, iar dosarele confidentiale sunt rontaite cu pofta de functionari usor sariti, intr-o tara in care santajul cu inregistrari facute pe sest e la ordinea zilei, a vorbi despre o lege a secretului de stat suna a gluma proasta. Cand ii mai dai si un nume sforaitor-anglicizat - Legea privind protectia informatiilor clasificate - lumea e convinsa ca e o bataie de joc la nivel inalt. Si o bucata de vreme chiar a fost bataie de joc. Autorii proiectului de act normativ au aruncat pe masa parlamentarilor un text cu nesfarsite aberatii, generator de abuzuri cumplite, ambalat insa in poleiala cu eticheta NATO. "Asa ni se cere pentru integrare, asa trebuie sa o adoptam!", venea, implacabil, replica la orice tentativa de contestare a vreunui articol absurd sau anticonstitutional. O aura oculta a inconjurat Legea secretului luni de zile. Dupa ce cateva voci din Opozitie au insistat asupra unor amendamente obligatorii, dupa ce Comisia de aparare a Camerei a eliminat o mare parte din sursele de abuz pe care le contine actul normativ, in sfarsit textul a capatat o forma rezonabila. A fost votat de deputatii Puterii si ai minoritatii parlamentare si va lua drumul Senatului. Povestea cu solicitarile NATO a fost insa pastrata in aceeasi zona a misterului. Ce vrea, de fapt, Alianta de la noi? Cer oficialii de la Bruxelles sau Washington sa stampilam cu tus gros toate, absolut toate hartiile emanate de ministere, inspectorate, directii, firme de stat si private, dupa care sa le incuiem sub zece lacate? Ne cere NATO pe ton imperativ sa fie arestat si ultimul boschetar care va fi gasit invelindu-se cu file din vreun dosar "Top secret"? Nici vorba, desi spiritul initial al legii romane impingea exact spre astfel de aiureli. Ziarul Adevarul a publicat, la inceputul saptamanii, in premiera, criteriile impuse de Alianta Nord-Atlantica, prin intermediul Agentiei Nationale de Securitate, care functioneaza sub acoperisul MAE, pentru secretizarea documentelor de importanta deosebita. Negru pe alb, in aceste indicatii de o minutiozitate de-a dreptul socanta scrie cine, in ce conditii si de ce poate secretiza documente oficiale. Toata disputa de saptamani bune pe tema responsabilitatii pentru pastrarea secretului este limpezita intr-o fraza - inclusa in cele din urma si in legea iesita din Camera Deputatilor: primul culpabil in cazul divulgarii sau disparitiei unei hartii clasificate este cel care a avut-o in gestiune, nicidecum persoana care a intrat intamplator in posesia documentului datorita neglijentei pastratorului. Mai mult, tentativa initiala de a ascunde sub pecetea secretului de stat orice potlogarie financiar-administrativa e spulberata de aceleasi directive precise ale NATO. Standardele Aliantei - care vor deveni norme obligatorii in aplicarea legii romane - definesc explicit tipul de informatii ce pot fi incluse in randul celor clasificate. Fara derogari pentru "licitatii secret de stat", "furaciuni secret de serviciu" sau "comisioane top-secret". Toata vanzoleala si diversiunile create in jurul Legii informatiilor clasificate par menite sa acopere insa o problema cu adevarat grava. Pentru prima data de cand ne tot cataram pe gard sa ajungem in curtea NATO, constatam ca nu oricine poate sa treaca testul de admitere. Pana acum am vorbit de concepte, de interoperabilitate, de stabilitate si furnizare de securitate. Nu s-a vorbit insa niciodata despre oameni si compatibilitatea lor cu "structurile". Tocmai asta fac normele ANS privind secretizarea: stabilesc ce profil moral si ce calitati profesionale trebuie sa aiba cei care vor primi dreptul de a stampila documentele secrete. Socotind insuficient filtrul impus de legea romana, Alianta Nord-Atlantica vrea sa se asigure ca aceasta operatiune de maxima responsabilitate nu va fi incredintata oricarui terchea-berchea. Lucru salutar, avand in vedere ca legiuitorul roman s-a apucat sa insire pe lista sefilor de institutii competente in aceasta materie pana si pe cine n-a vrut: secretari de stat, secretari generali ai Camerelor, functionari de mana a doua de prin diverse institutii... La oficialii NATO, larghetea legiuitorului roman nu tine. Ei vor sa fie siguri ca cei care vor scoate din circuitul public documente, care vor avea acces la informatii secrete ale Aliantei sunt incoruptibili si cat se poate de morali. Si atunci se vor da degeaba peste cap personaje dubioase precum Radu Timofte, Gheorghe Fulga, Nicolae Vacaroiu, Serban Mihailescu, Constantin Sava si altii indrituiti de lege sa se ocupe cu secretizarea, ca tot nu-si vor sterge petele din biografie. Criteriile de avizare cerute de Agentia Nationala de Securitate vorbesc in clar despre riscurile pe care le comporta legaturile unui demnitar cu medii suspecte. Prietenia sau relatiile de afaceri cu persoane acuzate de coruptie il descalifica din start pe solicitantul avizului. Fara indoiala ca or fi ajuns si la urechile responsabililor de la Bruxelles combinatiile particulare sau de "biznis" ale d-lor Vacaroiu, Fulga si Timofte cu Sorin Ovidiu Vantu, iar explicatiile penibile date de acestia in apararea lor nu credem ca au parut mai convingatoare in traducere libera decat in romana. La fel de greu va fi pentru multi demnitari romani, chiar si pentru premier, sa treaca de un alt criteriu impus de Alianta: acela al congruentei nivelului de trai cu venitul legal dobandit! Asta in cazul in care nu se vor inventa, ca si in cazul averii politistilor, tot soiul de rude bogate, mosteniri din America si castiguri miraculoase la Loz in plic... Cat despre articolul care vorbeste de persoanele care au demonstrat "prin vorbe sau fapte nesiguranta, necinste, incorectitudine sau indiscretie" - parca te intrebi daca nu cumva NATO e hotarata sa faca inoperabila legea pe teritoriul Romaniei! Dupa cum se vede, examenul NATO a inceput de-adevaratelea, nominal. Toata flecareala de pana acum si declaratiile de bune intentii nu mai sunt de nici un folos in fata testului-grila cu probe eliminatorii. Abia acum se va vedea daca suntem sau nu pregatiti, daca dorim cu adevarat "sa ne aliniem la standardele euroatlantice" si ce treaba au cozile din biografia unor domni ca Nicolae Vacaroiu cu stampila NATO.